Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1572/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1572/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 31982/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1572
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul intimat I.T.M.C., cu sediul în C., ., jud.C., în contradictoriu cu intimata petentă S.C.B. I. STAR S.R.L. cu sediul în mun.C., ., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.4263/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului .
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. B. I. STAR S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă C., înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.12.2012, sub nr._, s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului–verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/03.12.2012.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petenta a arătat că potrivit art. 139 C. Muncii, ziua de 30 noiembrie este sărbătoare legală în care nu se lucrează, dar nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții, fiind exceptată datorită specificului activității, activitate comercială desfășurată în mall, în perioada sărbătorilor fiind un flux mare de clienți. Petenta a arătat că în lipsa unor reglementări subsecvente sau enumerări limitative, orice îndoială privind interpretarea disp. art. 141 din C. muncii îi profită, fiind incident principiul in dubio pro reo. Petenta a mai învederat disp art. 5 ind. 2 C. p. pen., aplicabilitatea disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, latura penală, cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Ozturk vs. Germania, Kadubec vs. Slovacia, Salabaiku c. Franței, Telfner c. Austriei și A. c. României.
Petenta a mai arătat că i-a fost aplicată o amendă de 5.000,00 lei al cărei nivel este unul ridicat comparativ cu limitele generale ale sancțiunii amenzii penale, prevăzute de art. 53 pct. 1 lit. c C. pen și reprezintă de peste 6 ori nivelul salariului minim brut pe economie pe țară, justificând astfel asimilarea contravenției cu o infracțiune, având în vedere și scopul punitiv al sancțiunii aplicate.
Petenta a mai arătat că este obligată, sub sancțiunea unor penalități, să respecte programul de lucru și regulamentul intern al centrului comercial în care își desfășoară activitatea, sub sancțiunea unor penalități, prin contractul încheiat de petentă și .. Astfel, petenta avea obligația de a menține deschis punctul de lucru stand K 29 la data de 30 noiembrie.
De asemenea, a arătat că punctul de lucru a fost deschis cu acordul salariatei Cicaldau O., care a beneficiat pentru desfășurarea activității în data de 30.11.2012, atât de zile libere în compensare, cât și de spor la salariul de bază.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, petenta a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal pentru insuficienta descriere a faptei, în procesul-verbal nefiind menționate toate împrejurările în care fapta a fost săvârșită și nefiind înlăturate motivat apărările petentei.
Cu privire la cererea subsidiară, petenta a învederat disp. art. 21 din OG 2/2001, faptul că a avut o conduită corectă, nu a încercat eludarea legii, dacă s-a încălcat legea, s-ar fi încălcat din culpă sau dintr-o interpretare diferită.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu și a depus, odată cu plângerea formulată, în copie, procesul-verbal contestat.
Potrivit art. 36 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 145/1997 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, soluționată de instanță la termenul din data de 08.02.2013. Intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/03.12.2012, petenta a fost sancționată contravențional de către intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă C. cu amendă în cuantum de 5.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. g din Legea nr. 53/2003. În fapt, s-a reținut că la data de 30.11.2012, la punctul de lucru din Maritimo Center, a fost identificată numita Cicâldău O., prestând activitate pentru petentă în zi de sărbătoare legală, se încalcă prevederile art. 139 alin. 1 și 139 alin. 2, societatea neprestând activități sanitare sau de alimentație publică cf. art. 140 din legea 53/2003 R.
Față de plângerea formulată, instanța a constatat, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că aceasta a fost introdusă în conformitate cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, înăuntrul termenului legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de contravenție.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petentă privind descrierea faptei și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța a reținut că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii. Analizând procesul verbal contestat, instanța apreciază că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei, respectiv, în data de 30.11.2012, la punctul de lucru din Maritimo Center, a fost identificată pe baza fișei de identificare numita Cicâldău O., CNP_, prestând activitate pentru . SRL în zi de sărbătoare legală, arată clar și în concret în ce a constat nerespectarea prevederilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 și permite astfel instanței să verifice exact dacă cele reținute în sarcina contravenientului sunt sau nu reale, identificarea faptei fiind suficient de precisă.
De asemenea, instanța a constatat că la rubrica alte mențiuni, au fost consemnate în procesul-verbal obiecțiunile petentei, în ceea ce privește programul de lucru al centrului comercial.
În ceea ce privește susținerea petentei că nu au înlăturate motivat apărările petentei, instanța a constatat că o asemenea mențiune nu este prevăzută de art. 16 – 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, în esență, petenta nu a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat, ci încadrarea juridică a faptei, respectiv, dacă situația de fapt constituie contravenția prev. de art. 260 alin.1 lit. g cu referire la art. 139 din Codul Muncii.
Așadar, instanța reține că la data de 30.11.2012, martora Cicâldău O. a prestat activitate pentru petentă la punctul acesteia de lucru din centrul comercial Maritimo. Pentru a reține astfel, instanța are în vedere declarația martorei – f. 50, susținerea petentei, constatările personale ale agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal, fișa de identificare a angajatului – f. 21, precum și foaia de prezență – f. 55.
În drept, potrivit art. 139 C. Muncii, ziua de 30 noiembrie este sărbătoare legală în care nu se lucrează, iar potrivit art. 141 C. Muncii, prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.
Instanța nu a putut reține susținerea petentei că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 139, fiind exceptată datorită specificului activității, în temeiul art. 141, deoarece specificul activității, un magazin într-un mall nu presupune în mod necesar că activitatea nu poate fi întreruptă într-o zi de sărbătoare legală.
Este de notorietate că în perioada sărbătorilor și în zilele libere în mall-uri există un flux mai mare de clienți, motiv pentru care orice magazin are tot interesul să fie deschis și să aibă program, în scopul de a-și maximiza vânzările și, pe cale de consecință, profitul, dar, aceasta nu înseamnă că nu poate fi întreruptă activitatea, ci doar că, dacă și-ar închide magazinul, comerciantul ar pierde șansa unui câștig suplimentar.
Petenta a arătat că în lipsa unor reglementări subsecvente sau enumerări limitative, orice îndoială privind interpretarea disp. art. 141 din C. muncii îi profită, fiind incident principiul in dubio pro reo. Instanța nu a reținut această susținere a petentei deoarece interpretarea art. 141 în acest caz este clară, previzibilă și accesibilă, în virtutea unei interpretări teleologice a normei analizate. Astfel, specificul legislației muncii în dreptul nostru are un pronunțat caracter de protecție a angajatului, un aspect prin care se realizează această protecție sporită fiind chiar prev. art. 139 C. muncii, care instituie zilele legale libere în favoarea angajaților. Astfel, disp. art. 141 nu pot fi interpretate în defavoarea angajatului și în favoarea angajatorului, doar în virtutea principiului asigurării pentru un angajator care își desfășoară activitatea într-un mall a șansei unui câștig suplimentar într-o zi de sărbătoare. De altfel, acesta este scopul oricărei societății comerciale într-o economie de piață, maximizarea oportunităților de a obține profit și maximizarea profitului. Totodată, în interpretarea excepției prevăzute de norma analizată, este incidentă regula potrivit căreia excepțiile sunt de strictă interpretare.
Cu privire la susținerea petentei privind obligația de a respecta programul centrului comercial, obligația contractuală de respectare a programului de lucru al Maritimo Shopping Center nu reprezintă un motiv de exonerare de răspundere contravențională, deoarece petenta are obligația de a respecta cu prioritate legislația în domeniul muncii, față de contractul de închiriere.
Prin urmare, instanța apreciază că în mod corect s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin.1 lit. g C. muncii.
În ceea ce privește solicitarea în subsidiar a petentei, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, instanța a constatat că, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social redus, motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Pentru a decide astfel, instanța are în vedere, cu precădere, faptul că pentru prestarea muncii în data de 30.11.2012, martoraCicâldău O. și-a dat acordul și a beneficiat de spor la salariu echivalentul unei zile de muncă în cuantum de 75,00 lei și de o zi liberă în data de 05.12.2012, conform declarației date – f. 50, care se coroborează cu fluturașul de salariu – f. 53, foaia de prezență și statul de salarii aferente lunii decembrie – f. 56, 58. Astfel, a fost atins scopul legii privind protecția sporită a angajatului.
Instanța mai reține că sancțiunea avertismentului este prevăzută, în mod expres, de legea-cadru în materia contravențiilor, respectiv OG nr. 2/2001, care, prin art. 7 alin. 3, prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Deoarece textul nu face nicio distincție, această dispoziție legală se aplică tuturor contravențiilor, indiferent de legea specială care le reglementează.
În ceea ce privește apărarea intimatului în sensul că legiuitorul a prevăzut un regim sancționator aspru în cazul acestor contravenții, instanța reține că acest regim a fost stabilit în baza pericolului social abstract al faptei. Însă, conform art. 34 din OG nr.2/2001 coroborat cu art. 21 alin. și art. 7 din același act normativ, în funcție de criteriile prevăzute de lege, instanța poate aprecia care este gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și poate aplica amenda avertismentului în cazul în care reține că fapta concretă săvârșită prezintă un pericol social redus.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a reținut că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social redus și că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social, apreciind că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului conform art. 7 din OG nr.2/2001.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a admis în parte plângerea contravențională și a modificat în parte procesul-verbal menționat în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, păstrând restul dispozițiilor actului constatator contravențional.
În termen legal organul constatator a formulat recurs împotriva sentinței nr. 4263 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului organul constatator susține legalitatea și temeinicia procesului verbal aspecte asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii apărărilor privind legalitatea și temeinicia procesului verbal .
Recurentul aduce critici hotărârii recurate asupra neindividualizării sancțiunii.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata recursului se reține că acesta este nefundat, instanța de recurs achiesând la motivele instanței de fond în ceea ce privește înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale are a verifica nu doar măsura în care sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, ci și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social concret al faptei, care este dar de împrejurările în care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, criterii consacrate de art. 21 din OG 2/2001.
Este adevărat că sancțiunea aplicată s-a înscris în limitele prevăzute de lege.
Numai că, nerespectarea acestor limite ar fi atras ca sancțiune nulitatea procesului-verbal, iar nu adaptarea sancțiunii, prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În condițiile în care, spre deosebire de sancțiunile care aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile contravenționale au, prin definiție, un caracter preventiv-educativ, sancțiunea amenzii urmează a fi înlocuită cu ce a avertismentului.
Potrivit art. 7 alin.(3) din OG nr.2/2001”avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Prevederea legala menționată justifică susținerea doctrinară potrivit cu care sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de resposabilitate.
În funcție de contextul circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională, că fapta este de o gravitate minimă, Tribunalul constată că soluția de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentul este pronunțată în respectul legii.
Pentru aceste aspecte în conformitate cu art. 312 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentul intimat I.T.M.C., cu sediul în C., ., jud.C., în contradictoriu cu intimata petentă S.C.B. I. STAR S.R.L. cu sediul în mun.C., ., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.4263/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.10.2013.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. M. C.
Grefier,
C. G.
Jud.fond A.M.V.
Red. Decizie jud.M.C./11.11.2013
Dact.gref.G.C.2 ex./14.11.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 708/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1736/2013.... → |
|---|
