Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1828/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1828/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 23632/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1828
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR I. L. O. D.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul G. F., domiciliat în Călimanești, .. 47, județ V., în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA, cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4906/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul prin avocat Tudoruș C., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, recurentul a depus cerere de amânare a cauzei, după care;
Instanța, în raport de disp. art. 156 Cod procedură civilă, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurent apreciind că cererea pentru angajarea unui apărător nu este justificat având în vedere că citația fost primită din data de 13.09.2013.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului formulează concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Arată că, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției nulității procesului verbal contravențional. Sarcina probei incubă petentului, iar petentul nu a administrat probe.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea completata înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.09.2012 sub număr de dosar_ , petentul G. F. a solicitat în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI C. – DIRECȚIA POLITIA LOCALĂ anularea procesului verbal de contravenție nr._/12.08.2012 si restituirea sumei achitate cu titlu de amenda; in susbsidiar inlocuirea masurii cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat, în esență, că in timp ce conducea autoturismul cu nr de inmatriculare_, in zona statiunii Mamaia, doamna ce se afla in masina cu acesta, dar al carei nume nu il poate mentiona a acuzat puternice dureri lomabare, fiind nevoie sa opreasca masina in fata altor autoturisme parcate si se se deplaseze pentru a se interesa de locatia Spitalului judetean.
In data de 28,08.2012 s-a primit de catre mama acestuia procesul verbal de contraventie.
Arata ca s-au incalcat dis part 16 al 7 din OG 2/2001, procesul verbal a fost intocmit in lipsa, iar in cadrul acestuia este mentionat numele unui martor asistent,fara date personale.Nu a avut posibilitatea de a formula obiectiuni, fiind astfel incidenta nulitatea relativa.
In cuprinsul procesului verbal nu se mentioneaza denumirea completa a autoturismului, ci doar Ford, in loc de Ford Fiesta.
Solicita comunicarea tuturor inscrisurilor depuse ca proba de intimat la dosar.
In drept: OG2/2001, OUG 195/2002.
In sustinere solicita administrarea probei cu inscrisuri si depune in copie procesul verbal contestat
Intimatul nu a formulat întâmpinar dar a depus la dosar transcrierea mecanica a procesului verbal, raportul agentului constator.
Instanata a dsipus citarea martorului asistent G. I. D. cu mandat de aducere;in raport de dispozitiile art 188 al 3 cod proc civ, instanta a procedat la judeta cauzei.
Prin sentința civilă nr. 4906/04.04.2013 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Nu au fost invocate motive de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată următoarele: Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la martorul asistent, instanța reține că rolul acestui martor este acela de a confirma refuzul de a semna sau lipsa contravenientului la momentul întocmirii procesului verbal contestat.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, instanța reține că în procesul verbal contestat s-a menționat nemulțumirea petentului față de aplicarea unei amenzi contravenționale, de unde rezultă faptul că procesul verbal a fost întocmit înainte de a se consemna obiecțiunile petentului. Cu toate acestea, sancțiunea incidentă este nulitatea relativă, care intervine numai în condițiile dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal contestat.
Petentul a prezentat obiecțiunile sale în fața instanței, acestea nefiind în măsură să determine anularea procesului verbal contestat, astfel cum va fi arătat în continuare.
Față de aceste considerente, instanța reține că nu este incidentă sancțiunea nulității relative.
Potrivit art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, se interzice oprirea voluntara a vehiculelor: g) in statiile mijloacelor de transport public de persoane, precum si la mai putin de 25 m inainte si dupa acestea;
În ceea ce privește fapta constatată, deși la dosar nu s-au depus fotografii, din procesul verbal de contravenție rezultă săvârșirea faptei. Procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția temeiniciei și legalității, astfel încât, în lipsa unor indicii sau probe care să determine dubii cu privire la veridicitatea celor reținute, acesta face dovada săvârșirii contravenției. Instanța constată că petentul nu a indicat nici un mijloc de probă din care să rezultă contrariul celor consemnate de agentul constatator.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Având în vedere aceste criterii instanța consideră că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a arătat că întocmirea procesului verbal în lipsa sa i-a adus atingere dreptului la un proces echitabil, organul constatator nu a dovedit existența faptei, nu a depus fotografii, astfel există un dubiu privind săvârșirea faptei, iar sentința pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, și a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin respingerea plângerii, arogându-și atribuții peste limitele sale de competență.
Recurentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 4, 5 și 7 c.pr.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată nefondat recursul.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.08.2012, s-a reținut că, la ora 00.15 petentul a oprit voluntar autovehiculul Ford, de culoare rosie cu nr. de înmatriculare_ in stația pentru mijloacele de transport în comun. RATC din statiunea MAMAIA, ZONA Sta VACANTA., încălcându-se dispozițiile art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, faptă pentru care s-a aplicat amendă în cuantum de 140 lei și 2 puncte penalizare.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constatată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal de contravenție.
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că petentul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În cauză, nu este incident motivul de recurs consacrat de art.304 pct.5 c.pr.civ.; contrar susținerilor recurentei analiza relevă că nu se identifică forme de procedură, prevăzute de art.105 alin.2 c.pr.civ., care să fi fost nesocotite de judecătorul fondului.
Nu poate fi primită susținerea recurentului petent, potrivit cu care încheierea procesului verbal în lipsă i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având în vedere aceste principii, tribunalul constată că petentul nu contestă faptul că a oprit voluntar autoturismul, ci invocă un caz de forță majoră, respectiv că doamna ce se afla in masina cu acesta a acuzat puternice dureri lomabare, fiind nevoie sa opreasca masina in fata altor autoturisme parcate si să se deplaseze pentru a se interesa de locatia Spitalului judetean.
Contrar susținerilor recurentei petente, Tribunalul apreciază că hotărârea recurată suplinește cerințele prescrise de art. 261 pct.5 c.pr.civ., motivarea hotărârii fiind clară, precisă și conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, așa încât nu este incident nici motivul de recurs consacrat de art. 304 pct.7 c.pr.civ.
În mod judicos, instanța de fond a observat că procesul verbal contestat răspunde cerințelor prev.sub sancțiunea nulității de art.17 din OG.2/2001, iar lipsa mențiunilor prev. de art.16 din OG.2/2001, invocată de petentă nu poate constitui motiv pentru ineficientizarea procesului verbal de contravenție, fiind supuse regimului juridic al nulității relative, și, prin urmare producerii unei vătămării procesuale, care în speță nu a fost dovedită.
Nu se verifică nici incidența în cauză nici a motivului de recurs consacrat de art. 304 pct. c.pr.civ. care vizează, în principal, încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești, și nu soluționarea în mod nefavorabil a unei plângeri contravenționale.
Analiza cauzei, prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ., relevă că susținerile recurentului petent privitoare la netemenicia procesului verbal contestat, în mod corect au fost respinse de judecătorul fondului, care a observat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în mod corect iar apărarea petentului, referitoare la faptul că a fost nevoit să oprească pentru a se interesa cum poate ajunge la spital, nu au fost dovedite.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de recurs și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că prin probele administrate recurentul petent nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, prezumție care este adevărat operează, până la ceea ce instanța de contencios european numește „ o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ., examinând cauza sub toate aspectele, se constată că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a procesului verbal de contravenție care cuprinde elementele obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina recurentului petent întrunind elementele constitutive ale contravenției pentru care i-a fost angajată răspunderea, iar sancțiunea a fost aplicată cu respectarea principiului legalității și în considerarea criteriilor de individualizare consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.312 (2) c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul G. F., domiciliat în Călimanești, .. 47, județ V., în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA, cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4906/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.11.2013.
Președinte, Judecător Judecător,
A. J. N. A. L. N. I. L. O. D.
GREFIER,
A. N.
jud. fond. C.L.B.
Tehnored.jud.A.L.N./21.02.2014
2 ex.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 4122/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 4782/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
