Pretentii. Sentința nr. 4782/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4782/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 5357/118/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4782 /CA
Ședința publică din 19.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. C., cu domiciliul ales in Bucuresti Calea Calarasilor nr.57,., sector 3, la cab av. Tirdei C., in contradictoriu cu pârât DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PENTRU ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul ales in Constanta, .. 18, chemat in garantie ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in Bucuresti Splaiul Independentei nr.294, corp A, sector 6, având ca obiect pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 11.12.2013 fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face corp comun cu prezenta hotarare.
Instanta a amanat pronuntarea la data de 19.12.2013, cand a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cererii de fata constata :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul M. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu DRGFP Galati - Administrația Judeteana a Finanțelor Publice C. să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5260 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante si a accesoriilor aferente.
In motivare, reclamantul a arătat că in vederea primei înmatriculări in România a unui vehicul a achitat taxa pentru emisii poluante ,potrivit chitanței . nr._/14.01.2013.
Apreciază, in esenta, asupra caracterului nelegal al dispozițiilor ce instituie obligația de plată a taxei în discuție prin raportare la disp art. 110 din TFUE prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară, invocând in susținere caracterul prioritar al normelor comunitare su jurisprudenta CJUE.
In susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri la filele 13 -35.
Pârâta AFP C. și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare(f.45-46), solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că în ceea ce privește restituirea taxei pentru emisiile poluante, competențele organului fiscal sunt limitativ prevăzute de lege respectiv de disp. art. 8 din OUG 554/2004 si de art. 6,7,8 din OMFP 686/2008.
Taxa de poluare a fost în mod corect determinată în raport cu prevederile legale care o reglementează, prevederi care se apreciază că nu sunt în contradicție cu legislația europeană, în condițiile în care există potrivit legii noi obligativitatea achitării taxei de poluare la toate tipurile de vehicule, atât noi cât și second hand care sunt înmatriculate pentru prima dată în România ca și pentru autoturismele care sunt deja înmatriculate și la care nu a fost calculată și achitată taxa de poluare.
În aceste condiții se apreciază că nu este incidentă încălcarea disp. art. 110 din TFUE întrucât taxa aplicată vehiculelor provenind din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este calculată având la bază criterii obiective.
În referire la capătul de cerere privind plata dobânzii legale invocă pârâta disp.art. 117 al.1 lit. d, art. 70 al.1 și art. 124 al.1 și 2 din OG 92/2003.
Relativ la plata cheltuielilor de judecată arată pârâta că în speță nu sunt îndeplinite disp. art. 274 c.proc.civ pentru a fi reținută în sarcina sa obligația de plată a acestora.
Prin raportare la disp. art. 1 coroborat cu art. 5 alin.4 din OUG 50/2008 a formulat pârâta, la același termen,cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Legal citată, chemata în garanție nu și-a precizat poziția procesuală asupra cererii.
Tribunalul analizând pretențiile reclamantei și apărările pârâtelor, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
La data de 14.01.2013, cu chitanța . nr._ (f.12), reclamantul a achitat în contul Trezoreriei C. suma de 5260 lei, taxă pentru emisii poluante, pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Audi, . WAUZZZ8K88A009717.
La 09.05.2013 a fost înregistrată la autoritatea fiscală cererea prin care reclamantul a solicitat restituirea sumei de 5260 lei, punctul de vedere al pârâtei fiind consemnat în adresa atașată la fila 13
Apreciind ca fiind nejustificat refuzul de restituire exprimat prin adresa sus menționată, reclamantul a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
Tribunalul reține că obiectul acțiunii îl constituie contestarea refuzului autorității administrative de a soluționa favorabil cererea reclamantului de restituire a taxei de poluare pentru autovehicule, refuz exprimat prin adresa nr._/09.05.2013 iar temeiul juridic pentru situația de fapt calificată juridic, se circumscrie disp.art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2008, „ se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Calea unei acțiuni în contencios administrativ este deschisă nu doar celui care contestă un act administrativ tipic, ci și celui care atacă în justiție actul administrativ atipic (asimilat), adică al tăcerii administrației, respectiv al refuzului nejustificat.
De altfel, actul administrativ vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului de procedură fiscală sunt asigurate prin cererea de restituire formulată.
Acțiunea este admisibilă, concluzie care se impune și în raport de hotărârea pronunțată de instanța supremă în dezlegarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr.24/14.11.2011, stabilindu-se că „ Procedura de contestate prevăzută de art.7 din OUG 50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei depoluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.(1) lit.”d” din același cod”.
În raport de chiar motivarea prezentată în cererea introductivă de instanță se reține în situația de speță că autoturismul pentru care se solicită înmatricularea a mai fost înmatriculat anterior in stat membru al Uniunii Europene fiind vorba despre un autoturism rulat.
Dispozițiile OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instituiau obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 .
Obligația de plata a taxei a intervenit cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Prin raportare la data intrării în vigoare a dispozițiilor menționate se poate concluziona că taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care era efectuată prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Deși aplicarea dispozițiilor art. 4 al.2 din legea 9/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 potrivit OUG 1/2012, se observă că la data formulării cererii, cât și la aceea a exprimării refuzului de realizare a operatiunii de restituire a taxei, efectele suspensive edictate de prevederile legale menționate încetaseră.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule, se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
În speță, fata de temeiul de drept invocat in susținere, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa instituită cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamant – art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa pentru înmatriculare se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, nu exista o discriminare, rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat este obligat a plăti taxa potrivit dispozițiilor invocate anterior, în condițiile în care, taxa in discuite este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute, natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
Consecință a respingerii ca nefondate a acțiunii deduse judecății în contra AFP C., urmează a fi respinsă și pretenția pârâtei, întemeiată pe disp.art. 72 si urm c.pr.civ., respectiv cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca nefondata, cererea formulata de reclamantul M. C., cu domiciliul ales in Bucuresti Calea Calarasilor nr.57,., sector 3, la cab av. Tirdei C., in contradictoriu cu pârât DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PENTRU ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul ales in Constanta, .. 18, chemat in garantie ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in Bucuresti Splaiul Independentei nr.294, corp A, sector 6,.
Respinge cererea de chemare in garantie ca ramasa fara obiect.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 19.12.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. NeacșuDaniela V. S.
Red jud CN/27.01.2014/2.ex
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1828/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1427/2013.... → |
|---|
