Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1765/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1765/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 36926/212/2010*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1765/RCA
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
GREFIER: E. D.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - promovat de recurenta reclamantă ., cu sediul în C., .. 62, județul C., în contradictoriu cu intimata pârâtă intimat C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA DRDP COSNTANTA, cu sediul în C., Prelungirea T., FN, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3799 din 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.09.2010, sub număr de dosar_, petenta . solicitat în contradictoriu cu intimata CNADN-DRDP Constața anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr._/02.09.2010 întocmit de către intimata.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că fapta reținută în procesul-verbal de contravenție nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a constitui contravenție iar șoferul contestatoarei a circulat în condițiile legale, deținând asupra sa documentele necesare efectuării transportului. S-a reținut în sarcina petentei faptul că a transportat mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea maselor maxime admise, conform OG 43/1997, potrivit art.41 alin.1, fiind sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei. Se mai arată că, se impunea sancționarea furnizorului bunurilor, cel căruia îi revenea responsabilitatea și obligația cântăririi mărfurilor și reglării cantităților așa încât să nu încalce prevederile legale în vigoare, că procesul verbal a fost încheiat în lipsa șoferului societății, deși în cuprinsul acestuia se menționează faptul că refuză să semneze.
Petentul a depus la dosar înscrisuri.
În drept, au fost invocate disp. OG 2/2001, OG 43/1997.
În susținerea plângerii, au fost depuse la dosar, în copie, înscrisuri:procesul-verbal de contravenție, tichet de cântărire-măsurare nr.1693, contract de transport nr.349/14.07.2010.
Prin sentința civilă nr. 3799 din 15.03.2013 Judecătoria C. a admis respins plângerea formulată, reținând următoarele:
„ Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține că prin procesul – verbal de constatare a contravenției nr._/02.09.2010, petenta a fost sancționată contravențional conform art. 41 alin. 1 din OG nr. 43/1997, cu amendă în cuantum de_ lei, reținându-se în fapt în sarcina petentei că la data de 02.09.2010, pe DN 2A – Km 196+400, autovehiculul A2S3 cu nr._ /_, a circulat cu masa totală de 53,80 t(față de 40 admisă), cu masa pe axa 2 de 13,90 t(față sw 11,50 t admisă), cu masa pe axa 3-5 de 32,20 t( față de 24,00 t admisă)
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice sancționate, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Nu sunt incidente în cauză nici motive de nulitate relativă, lipsa semnăturii unui martor asistent nefiind de natură să producă vreo vătămare petentei.
Astfel, trebuie retinut ca, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contraventiei se ia în considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le întruneasca un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea acelui act
Cu privire la temeinicia procesului – verbal, instanța reține că potrivit art. 41 alin. 1 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor „Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3.”
Conform alin. 10 ale art. 41, „Responsabilitatea circulației vehiculelor rutiere cu depășiri ale maselor și/sau dimensiunilor maxime admise fără AST sau cu nerespectarea oricăreia dintre condițiile înscrise în AST revine:
a) operatorului de transport rutier, astfel cum acesta este înscris în documentele de transport;
b) persoanei fizice sau juridice care folosește vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situația în care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de transport;
c) proprietarului vehiculului rutier, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a) și b) nu pot fi identificate;
d) conducătorului auto, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a), b) și c) nu pot fi identificate;
e) expeditorului, conform responsabilităților care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare.„
Din probele administrate în cauză, rezultă că vehiculul a fost cântărit pe instalația specială de cântărire, astfel cum rezultă din tichetul de cântărire-măsurare nr.1693 din data de 02.09.2010, ora 07.12, de altfel petenta necontestând situatia de fapt retinuta de agentul constatator, astfel ca procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținută.
În ceea ce privesc susținerile petentei în sensul că, având în vedere că exista un contract de transport încheiat cu . calitate de expeditor, aceasta din urmă având obligația de a nu permite plecarea din punctul de încărcare a vehiculelor necântărite, cu depășiri ale masei totale admise, se impune sancționarea furnizorului bunurilor, căruia îi revenea obligația cântăririi mărfurilor și reglării cantităților în așa fel încât să nu încalce prevederile legale, aceastea nu pot fi reținute de către instanță având în vedere calitatea petentei din prezenta cauză de operator de transport, iar potrivit disp.art.41 din OG 43/1997, acesteia îi revine responsabilitatea circulației vehiculelor rutiere cu depășiri ale maselor și/sau dimensiunilor maxime admise.
Astfel, potrivit art.3 alin.1 pct.22 din OUG nr. 109/2005 modificată „ In sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: operator de transport rutier - orice intreprindere care efectueaza transport rutier, contra plata, cu autovehicule rutiere detinute in proprietate sau cu orice alt titlu si care in prealabil a obtinut licenta de transport.”, în speță, petenta efectuând trasport contra plată pentru expeditorul .>
In concluzie, instanta retine faptul ca pana la proba contrara, pe care petenta nu a facut-o in cauza, procesul-verbal este prezumat a fi legal si temeinic, bucurandu-se de prezumtia relativa de adevar, aceasta fiind tinută sa probeze ca situatia de fapt retinuta nu corespunde realitatii.
Intrucat, petenta nu a facut o astfel de dovada, retinand si faptul ca actul constatator si sanctionator cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, fapta descrisa de agentul constatator reprezentand contraventia prevazuta de art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, instanta constata că plangerea formulata de petentă este neintemeiata, motiv pentru care, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, aceasta va fi respinsa
Având în vedere că individualizarea sanctiunii s-a facut în raport de dispozitiile art. 21 alin.3 din OG 2/2001 si tinând seama de consecintele efectuarii de transporturi rutiere de marfa fara a respecta greutatea totala admisa, deteriorarea drumurilor si a locuintelor datorându-se tipului de contraventie retinut în sarcina petentei, si fara a se obtine autorizatie speciala de transport, precum și de faptul că petenta nu este la prima abatere de acest gen, instanța constată că nu se poate dispune inlocuirea amenzii cu avertismentul.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs S.C. DEVELOPMENT
ECONOMUC GROIP S.R.L., continuatoarea juridică aR. I. SRL . Nu motivează în fapt și în drept recursul formulat.
Față de recursul formulat intimatul-organ constatator nu a formulat întâmpinare .
Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de recurs.
Examinând din oficiu cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursul formulat nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției nr._/02.09.2010, petenta a fost sancționată contravențional conform art. 41 alin. 1 din OG nr. 43/1997, cu amendă în cuantum de_ lei, reținându-se în fapt în sarcina petentei că la data de 02.09.2010, pe DN 2A – Km 196+400, autovehiculul A2S3 cu nr._ /_, a circulat cu masa totală de 53,80 t(față de 40 admisă), cu masa pe axa 2 de 13,90 t(față sw 11,50 t admisă), cu masa pe axa 3-5 de 32,20 t( față de 24,00 t admisă)
Potrivit Deciziei nr. XXII
din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secțiile Unite, , situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificandu-se ca numai in astfel de situatii "nulitatea se constata si din oficiu".
In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiectiunilor contravenientului la continutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act.
Cu privire la lipsa semnăturii vreunui martor care să ateste încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului, instanța de recurs reține că este aplicabil același raționament juridic, în sensul că această omisiune nu este de natură a conduce la nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, în condițiile art.17 din O.G.nr.2/2001, aceasta putând constitui numai cauze de nulitate relativă, care trebuie susținută printr-o vătămare de neînlăturat a drepturilor sau intereselor contravenientului. Or, o asemenea vătămare nu există, atâta timp cât nici recurentul-petent nu susține prezența la locul constatării faptei a vreunui martor, de declarația căruia să se folosescă în combaterea situației de fapt constatate de către agentul constatator, și atâta timp cât martorul ar fi venit să ateste prin semnătură numai încjheierea procesului-verbal de contravenție în lipsa contravenientului.
Or, în cauză contravenient este R. I. SRL și nu conducătorul autovehiculului astfel că în mod legal în procesul-verbal s-a menționat că acesta nu este de față, întrucât nu se invocă prezența la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție a reprezentantului legal al societății comerciale.
Potrivit art. 41 alin. 1 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor: Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3.”
Potrivit art. 41 alin.10: „Responsabilitatea circulației vehiculelor rutiere cu depășiri ale maselor și/sau dimensiunilor maxime admise fără AST sau cu nerespectarea oricăreia dintre condițiile înscrise în AST revine:
a) operatorului de transport rutier, astfel cum acesta este înscris în documentele de transport;
b) persoanei fizice sau juridice care folosește vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situația în care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de transport;
c) proprietarului vehiculului rutier, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a) și b) nu pot fi identificate;
d) conducătorului auto, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a), b) și c) nu pot fi identificate;
e) expeditorului, conform responsabilităților care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare.
Împrejurarea nedovedită că, la rândul lui, furnizorul mărfurilor transportate ar fi săvârșit vreo contravenție prin aceea că ar fi permis plecarea autovehiculului cu depășiri ale masei maxime admise nu exonerează recurenta de răspunderea contravențională în ceea ce privește fapta proprie, aceea de a efectua transportul cu depășirea masei totale maxime admise.
Văzând că situația de fapt a fost corect încadrată în drept, că sancțiunea contravențională aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea ei, Instanța de recurs în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta reclamantă ., cu sediul în C., .. 62, județul C., în contradictoriu cu intimata pârâtă intimat C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA DRDP COSNTANTA, cu sediul în C., Prelungirea T., FN, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3799 din 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. C. M. C. A. B. S.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond L. Moțîrlichie
Tehnored.jud.decizie A.B. S. / 09.12.2013 /2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4307/2013. Tribunalul... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 4133/2013.... → |
|---|
