Contestaţie act administrativ fiscal. Hotărâre din 24-10-2013, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 7540/118/2013*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE NR.3974
Ședința publică din 24 octombrie 2013
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect contestație decizie de pensionare, acțiune formulată de reclamanta ROSCULET M. domiciliată în C., ., ., ., in contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE C. cu sediul in ., județul C..
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 14 octombrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.10.2013 si 24.10.2013 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului C., secția I civilă:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamanta R. M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 835/05.02.2013 emise de C. de Asigurări de Sănătate a jud. C., cu solicitarea de a se dispune anularea acesteia.
În fapt, reclamanta a învederat că la data de 13.12.2012 i s-au comunicat de către A.N.A.F. C. două decizii de impunere emise de C.A.S. C., prin care a fost înștiințată că trebuie să plătească suma de 1.780 lei, reprezentând obligațiile sale de plată la F.N.U.A.S.S. pentru perioada 2007-2010. De asemenea, a mai fost înștiințată și că trebuie să plătească suma de 1.651 lei, reprezentând obligații de plată accesorii, respectiv suma de 1.379 lei cu titlul de majorări/dobânzi de întârziere și 272 lei reprezentând penalități de întârziere.
Reclamanta susține că deși nu a avut vreun contract cu C.A.S. C. și nici măcar o declarație prin care să-și exprime acordul pentru a participa la constituirea și virarea contribuției la acest fond, a înțeles totuși să vireze prin ordin de plată suma de 1.780 lei pentru a stinge debitul principal.
Reclamanta contestă însă debitele accesorii, sub motiv că actul de impunere nu-i este opozabil, întrucât acesta nu a fost comunicat conform legii.
În ceea ce privește penalitățile, a învederat că perceperea acestora nu are la bază un temei juridic.
Reclamanta susține că pentru anii în care s-au calculat aceste debite, nu i s-a comunicat cuantumul acestor penalități, nici măcar al debitului principal și nici nu a avut calitatea de asigurat.
În drept, s-au invocat art. 4 al. 1 din C. proc. fiscală, art. 44 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, Legea nr. 95/2006.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A fost anexată Decizia nr. 835/05.02.2013.
În apărare, pârâta C. de Asigurări de Sănătate C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat în prealabil excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., secția I civilă, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
În drept, s-au invocat art. 1 al. 1 și art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Analizând excepția necompetenței materiale, instanța reține:
Pe rolul Tribunalului C. secția I civilă a fost înregistrată cauza cu număr unic_, având ca obiect contestație formulată împotriva Deciziei nr. 835/05.02.2013 emisă de C. de Asigurări de Sănătate C..
Decizia menționată a fost emisă în soluționarea contestației ce a fost formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 1693.3/30.06.2012, în temeiul prevederilor Codului de procedură fiscală.
În cuprinsul Deciziei se menționează expres că aceasta poate fi atacată la secția de contencios-administrativ și fiscal a Tribunalului C..
Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, al. 1: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale”.
Departajarea cauzelor în funcție de repartizarea unor atribuții între secțiile aceleiași instanțe se face folosind sintagma „competența funcțională”, însă aceasta nu desemnează o departajare a competențelor în sensul legii de procedură (competență materială), ci o departajare a cauzelor după specializarea magistratului, în condițiile legii speciale.
Pentru aceasta, trimiterea unei cauze de la o secție la alta în cadrul aceleiași instanțe este un aspect ce ține de organizarea instanței și buna funcționare a justiției, iar art. 136 C. pr. civilă prevede că dispozițiile privitoare la excepția de necompetență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va constata natura de contencios administrativ a cauzei și va trimite cauza spre soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Constată natura de contencios administrativ a cauzei și trimite cauza spre soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C..
Pronunțată în ședință publică, azi data de 24.10.2013.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
G. C.
GREFIER
M. M.
Tehnored.jud.A.N./29.10.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1754/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 4259/2013. Tribunalul... → |
|---|
