Pretentii. Sentința nr. 2899/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2899/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 15210/118/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2899
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în M., ., nr. 83, jud. C., în contradictoriu cu pârâta AFP C., cu sediul în C., ., jud. C., chemata în garanție fiind A. F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, București.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 pct. 2 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură reclamanta a depus înscrisurile solicitate, după care;
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind utilă cauzei.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de chemare în garanție și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii în contencios administrativ de față :
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului C. –Secția C. Administrativ la data de 18.12.2012 sub nr._, reclamanta . E. SRL a chemat în judecată pârâta A. FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII CONSTANTA solicitand să se dispună obligarea paratei la restituirea taxei pentru emisii poluante in cuantum de 1239 lei, acordarea dobanzii fiscale aferente de la data achitarii si pana la data restituirii integrale ,cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat, in esenta, ca a cumparat dintr-un stat membru UE un autovehicul inmatriculat pe teritoriul UE iar pentru a putea inmatricula autovehiculul in Romania a trebuit platita taxa pentru emisii poluante prevazuta de Leg.9/2012.Cu chitanta . nr._ a achitat suma de 1239 lei.
Mai arata reclamanta ca, intrucat a considerat ca aceasta taxa este contrara legislatiei comunitare, a solicitat paratei restituirea taxei si dobanda aferenta, cerere la care parata nu a raspuns .
Sustine reclamantul ca taxa platita este nedatorata datorita faptului va aceasta a fost stabilita cu incalcarea dispozitiilor comunitare, respectiv ale art.90 din TCE, iar potrivit art.148 din Constitutia Romaniei, reglementarile comunitare au prioritate fata de dispozitiile contrare ale legii interne.
A invocat reclamantul jurisprudenta CEJ in materie.
In drept, cererea a fost intemeiata pe leg.554/2004, OG 92/2003, TCE si Constitutia Romaniei.
Parata AFP Constanta a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii intrucat actul sub a carui incidenta intra calculul taxei de poluare si in temeiul caruia a fost stabilita suma de 1239 lei nu este in contradictie cu legislatia europeana.
Totodată parata a formulat si o cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu, motivata de faptul ca suma este virata in contul chematei in garantie.
Chemata in garanție Administrația F. pentru Mediu, legal citata, nu a formulat întâmpinare.
Asupra fondului, instanța reține că la data de 29.11.2012, cu chitanța . nr._, reclamantua a achitat în contul Trezoreriei Constanta suma de 1239 lei reprezentand taxa pentru emisii poluante, pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Mercedes Benz, an fabricație 2010, inmatriculata prima data in Germania, la data de 9.07.2010, conform certificatului de inmatriculare depus la dosar.
La 18.12.2012 a fost înregistrată la autoritatea fiscală cererea nr._ prin care reclamantul a solicitat restituirea sumei 1239 lei precum si dobanda legala aferenta.
Prin adresa nr._/19.12.2012 parata ii comunica reclamantului ca taxa de poluare a fost legal stabilita in baza Legii 9/2012 .
Apreciind pozitia paratei ca un refuz nejustificat de restituire, reclamantul a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
Se reține așadar că obiectul acțiunii îl constituie contestarea refuzului autorității administrative de a soluționa favorabil cererea reclamantului de restituire a taxei de poluare pentru autovehicule.
Temeiul juridic al acțiunii – situația de fapt calificată juridic, se circumscrie disp.art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2008, „ se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Calea unei acțiuni în contencios administrativ este deschisă nu doar celui care contestă un act administrativ tipic, ci și celui care atacă în justiție actul administrativ atipic (asimilat), adică al tăcerii administrației, respectiv al refuzului nejustificat.
De altfel, actul administrativ vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului de procedură fiscală sunt asigurate prin cererea de restituire formulată.
Prin art.11 alin.(1) și (2) din Constituția României, revizuită în 2003 se dispune că „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Prin urmare, încălcarea legii și implicit, excesul de putere survine nu doar în situația în care este nesocotită o normă internă, ci și în ipoteza în care se încalcă o dispoziție comunitară.
Prin disp.art.148 alin.(2) din Constituția României se dispune că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.(4) al aceluiași articol – jurisdicțiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor exigențe.
Instanta retine ca, potrivit unei jurisprudente constante CJUE, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor si taxelor prelevate de un stat membru cu incalcarea dreptului europena ( cauza 199/82-San Giorgio, cauza C-62/93, BP Soupergaz, cauzele reunite C-441/98 si C-442/98, Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudentei Curtii, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu incalcarea dreptului comuntar sunt regulile nationale. Aceste reguli trebuie sa respecte insa principiul echivalentei ( pentru cererile de rambursare bazate pe incacarea dreptului european nu pot si instituite conditii mai putin favorabile decat pentru cererile similare bazate pe incalcarea dreptului national) si principiul efectivitatii ( regulile nationale nu trebuie sa faca excesiv de dificila sau practic imposibila exercitiul drepturilor conferite de dreptul european) ( cauza C-228/96, Aprile).
Din analiza hotararii pronuntatae de CJUE in cauza Metallgesellschaft si Hoechst rezulta faptul ca restituirea taxelor prelevate cu incalcarea dreptului european nu poate fi conditionata de contestarea reglementarii la momentul efectuarii platii, mai ales atunci cand practica administrativa era in sensul respingerii contestatiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, Curtea mentioneaza faptul ca autoritatile fiscale nationale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu national ineficient, in conditiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli nationale incompatibile cu dreptul european.
Raportat la jurisprudenta mai sus indicata, se constata ca dreptul fiscal roman nu identifica in prezent vreun remediu special, care sa asigure contribuabilului posibilitatea de a obtine rabursarea taxelor si impozitelor prelevate de autoritatile fiscale nationale cu incalcarea dreptuli comunitar.
In aceste conditii, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, in temeiul art.148 alin 2 si 4 din Constitutia Romaniei si art.117 alin.1 lit.d cod proc.fiscala, sa solicite restituirea taxei de poluare prelevate „ prin aplicarea eronata a dispoztiilor legale „.
Potrivit art. 110 TFUE invocat de către reclamant, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90(1) din TCE (actual art.110 din TFUE) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin O.U.G. nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Normele instituind această taxă au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin OUG nr. 50/2008.
Prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei, conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând, în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită prin art.214 alin.(1)-(3) din Codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă de primă înmatriculare în taxă de poluare/ de mediu, situație care este incompatibilă cu prevederile art. 90 din TCE (actualmente art.110 din TUE).
Este nelegală încasarea taxei și, implicit dispozițiile OUG 50/2008, ca urmare a principiului aplicării directe a reglementărilor comunitare, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul intern este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă în anul 2008.
OUG nr.50/2008 este contrară art.90 din TCE (art.110 din TUE), întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor deja înmatriculate în România .
De altfel, răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu la 18.06.2009, în cauza C.402/09 „T. c Statul Român” Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că „ Articolul 110 TUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât să descurajeze punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Se constată că în mod nelegal autoritățile au condiționat înmatricularea autoturismului care fusese deja înmatriculat într-un stat membru al U.E. de plata taxei pentru emisii poluante.
Stabilirea taxei pe poluare prin Decizia de calcul, care după cum se menționează în cuprinsul său „ reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată”, poate fi corectă sub aspectul cuantumului sumei, prin prisma elementelor/criteriilor de determinare, dar este nelegală sub aspectul datorării acestei taxe de vreme ce contravine normelor comunitare.
În același sens a fost și soluția în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicate în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010. În par.28, Curtea a reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul „ poluatorul plătește”. Totodată, a fost respinsă cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N. ( ca de altfel și hotărârea în cauza T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008-31 decembrie 2010.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
Astfel încât la acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt în continuare actuale, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și pe cale de consecință va dispune obligarea pârâtei AFP Constanta la restituirea sumei perceputa cu titlu de taxă pentru emisii poluante, respectiv 1239 lei .
In vederea recuperarii integrale a prejudiciului cauzat reclamantului ,instanta va obliga parata la plata catre reclamant si a dobanzii legale in materie fiscala calculata de la data platii si pana la data restituirii integrale.
In ceea ce priveste data de la care se va calcula dobanda fiscala, instanta, in temeiul principiului prioritatii dreptului comunitar consacrat de Constitutia Romaniei, a inlaturat de la aplicare dispozitiile art.124, 120 si 70 din Codul de procedura fiscala in ceea ce priveste termenul de la care se calculeaza dobanda fiscala. Aceasta intrucat la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justitie prin hotărârea pronunțată în afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat in sensul ca dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Având în vedere că, în conformitate cu prevederile Legii 9/2012 taxa pe poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, instanța apreciază că cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâtă, este întemeiată și o va admite.
Pe cale de consecință, va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei 1239 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante precum si dobanda legala in materie fiscala, calculata de la data platii pana la data restituirii efective..
In temeiul art.274 alin.1 Cod proc.civila, va obliga parata la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in valoare de 39,3 lei reprezentand taxe timbraj si va obliga chemata in garantie la plata cheltuielilor de judecata catre parata AFP Constanta in valoare de 39,3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în M., ., nr. 83, jud. C., în contradictoriu cu pârâta AFP C., cu sediul în C., ., jud. C..
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1239 lei achitată cu TS9 nr._/29.11.2012.
Obligă pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 39,3 lei reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar.
Admite cererea de chemare în garanție a AFM, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, București
Obligă chemata în garanție AFM la plata către pârâtă a sumei de 1239 lei precum și a dobânzii legale în materie fiscală calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
Obligă chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în valoare de 39,3 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. E. D.
Tehnored.Jud. E.C./5 ex./28.05.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4259/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1067/2013. Tribunalul... → |
|---|
