Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 4144/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 4144/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 21319/212/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINȚA NR.4144/CA

Ședința publică din data de 24 octombrie 2013

PREȘEDINTE – M. C.

GREFIER – V. I.

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. N. M. – cu domiciliul procesual ales în București, Al. S. nr. 1, ., Sector 2, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA M. C. – DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE C. și C. L. AL M. C. – cu sediul în C., . și C. L. AL M. C. – cu sediul în C., ., având ca obiect – excepție nelegalitate act.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.

Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acțiunii formulată de reclamantul P. N. M., în contradictoriu cu pârâții Primăria M. C. – Direcția Poliției Locale C. și C. L. al M. C..

TRIBUNALUL,

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la 21.08.2012 petentul P. N. M. a invocat excepția de nelegalitate a art. 9 pct. 29 HCLM 10/2009 și HCLM 137/2008.

În motivarea excepției de nelegalitate s-a arătat că blocarea roților unui vehicul o poate dispune numai Poliția Rutieră conform OUG 195/2002.

Art. 96 OUG 195/2002 prevede ca și sancțiune complementară imobilizarea unui vehicul, iar art. 117 indică cazurile speciale pentru care se poate dispune imobilizarea unui autovehicul.

Art. 216 din Regulamentul de aplicare OUG 195/2002 stabilește procedura de imobilizare.

Prin urmare conform OUG 195/2002 numai Poliția Rutieră are dreptul să dispună blocarea roților și numai în cazurile strict prevăzute și enunțate prin lege, în care nu se regăsește și staționarea pe trotuar.

Reclamantul solicită să se constate nelegalitatea HCLM 10/2009 și HCLM 137/2008.

Judecătoria C. prin încheierea din 14.02.2013 pronunțată în dosarul_ a sesizat instanța de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate.

Legal citat CL C. nu a formulat întâmpinare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Procedând la judecata excepției de nelegalitate se reține:

Obiectul excepției de nelegalitate vizează HCL 10/2009 art. 9 pct. 29 care arată că reprezintă contravenție trecerea, oprirea, staționarea vehiculelor, autovehiculelor pe zone și spații verzi, casete florale, parcuri și aleile acestora, spații și locuri de joacă pentru copii.

HCLM 137/2008 a modificat și completat HCLM 511/2003 în sensul că în baza OUG 195/2002; HG 1391/2006; Legea 273/2006, OUG 2/2001 precum și față de necesitatea stabilirii unor reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de autovehicule.

În condițiile asigurării liberei circulații și fluidizare a traficului pe drumurile publice din C. a stabilit blocarea / deblocarea autovehiculelor staționate neregulamentar, activitate organizată de ., stabilind un teritoriu al prestării serviciului de blocare / deblocare achitată exclusiv prestatorului.

Petentul invocă nelegalitatea actelor din prisma dispozițiilor OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare, invocând necompetența organelor locale de a lua măsura imobilizării și faptul că măsura complementară este stabilită prin legi speciale și nu se poate reglementa prin hotărâre de Consiliu L..

În speță petentul a fost sancționat conform HCLM 10/2009 pct. 9 pentru că a staționat cu autoturismul pe spațiul verde.

Un prim aspect pe care instanța îl va avea în vedere este legat de admisibilitatea excepției de nelegalitate.

Conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data invocării excepției de nelegalitate:

Art. 4: Excepția de nelegalitate:

(1)Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.

(1)Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza, încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.

(la data 02-aug-2007 Art. 4, alin. (1) din capitolul I modificat de Art. I, punctul 5. din Legea 262/2007 )

(1)Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.

(2)Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților.

(2)Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3)Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere.

(4)În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată

Prin interpretarea per a contrario a art. 4 ain. 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că nu poate fi invocată excepția de nelegalitate a actului administrativ cu caracter normativ, pentru care art. 11 alin.4 prevedea de altfel că pot fi atacate oricând .

Este adevărat că pe cale jurisprudențială s-a statuat că este admisibilă invocarea excepției de nelegalitate și cu privire la actul administrativ cu caracter normativ, dar modificările recente ale Legii nr. 554/2004 confirmă împrejurarea că intenția legiuitorului a fost și rămâne de a exclude de la aplicarea art. 4 actul administrativ cu caracter normativ, și că art. 4 alin.1 trebuia interpretat per a contrario și nu a fortiori, astfel cum susține reclamantul.

Astfel, nu pot fi ignorate modificările aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012, în urma modificării art. 4 având următorul conținut:

Art. 4: Excepția de nelegalitate:

(1)Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

(2)Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

(3)În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

(4)Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.

Se observă astfel că alin.1 – teza 1 al art. 4 are conținut identic în ambele forme ale legii: Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Faptul că prin alin.4 al art. 4, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 76/2012, sunt excluse în mod expres actele administrative cu caracter normativ, vine să clarifice controversele jurisprudențiale anterioare modificării și să confirme interpretarea art. 4 alin.1 în sensul excluderii de la aplicarea art. 4 actul administrativ cu caracter normativ. Este și firesc să fie așa întrucât nu s-ar putea constata, pe cale de excepție, că un act administrativ cu caracter normativ este în mod obiectiv nelegal, dar să fie înlăturat de la aplicare numai în ceea ce îl privește pe autorul excepției de nelegalitate, dar același act să rămână legal și aplicat pentru toți ceilalți destinatari ai săi. Un act administrativ cu caracter normativ nu poate fi decât legal sau nelegal pentru toți destinatarii săi, acesta fiind și motivul pentru care, potrivit art. 23 din Lege, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Analizând motivele excepției de nelegalitate invocate de petent instanța le va înlătura pentru următoarele considerente:

Cu privire la legalitatea prevederilor art. 9 pct. 29 HCLM 10/2009 și HCLM 137/2008 se reține:

Potrivit prevederilor din Anexa la Legea nr. 213/1998 străzile, piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement fac parte din domeniul public al M. C., și că, în conformitate cu disp. art. 38 alin.2 lit. f și l din Legea nr. 215/2001 C. L. C. administrează domeniului public și privat, având dreptul de stabili măsuri de utilizare a drumurilor și întregii structuri aparținând căilor de comunicații de interes local . In considerarea calității de administrator al domeniului public și de organizator al serviciilor publice locale, Consiliului L. Constanta trebuie să i se recunoască dreptul de a adopta măsuri specifice de utilizare a infrastructurii rutiere municipale, drept ce este independent de dreptul de a constata și aplica sancțiuni contravenționale la normele privind circulația pe drumurile publice. Ori utilizarea domeniului public, în alte condiții decât cele reglementate, îndreptățește autoritatea administrativă emitentă a actului contestat să ia măsuri proprii, fără a fi nevoie să procedeze la aplicarea de sancțiuni contravenționale, fie ele și complementare, faptul că măsura blocării sau ridicării unui vehicul ce ocupă neregulamentar domeniul public poate fi calificată și sancționată ca și contravenție neînsemnând o îngrădire ori o anulare a dreptului autorității administrative de a adopta măsuri proprii, cu caracter pur administrativ, de a-și apăra dreptul și interesele născute din statutul său organizator și de conducător al serviciilor publice municipale, reglementările de ordin administrativ neînlăturând și nesuprapunându-se cu reglementările adoptate în materie contravențională.

Prin activitatea reglementată de HCLM 10/2009 si HCLM 137/2008 nu se face altceva decât să se redea domeniului public funcționalitatea stabilită prin lege, tarifele percepute apărând ca o despăgubire plătită proprietarului domeniului public pentru utilizarea în condiții neregulamentare a infracțiunii rutiere și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu aducerea acesteia în parametrii optimi.

Așa cum dreptul de proprietate privată este garantat de legea fundamentală a țării, la fel si proprietatea publică este garantată și ocrotită de lege, iar în cazul în care cineva încalcă acest drept, atunci statul, prin instrumentele sale create de lege poate interveni pentru protejarea acestui drept.

Totodată, HCLM 10/2009 modificată, este un de autoritate cu caracter normativ intrat în circuitul civil conform prevederilor 49 din Legea 215/2001, a devenit obligatorie si a produs efecte de la data aducerii la cunoștința publica, aceasta fiind supusă și controlului de legalitate al Instituției Prefectului Județului Constanta, care a avizat-o favorabil.

Art. 9 din HCLM 10/2009 este inserat in capitolul III - „Protecția spatiilor verzi^a parcurilor si arborilor, a drumurilor, trotuarelor si parcajelor, a altor lucrări si dotări publice".

Potrivit art. 2 alin. 2 din OG 2/2001, cu modificările si completările in vigoare la data adoptării HCLM Constanta nr. 10/2009: „Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc si se sancționează contravenții in toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului".

Sub acest din urma aspect in preambulul HCLM 10/2009, astfel cum a fost modificata prin HCLM 399/2009 sunt menționate dispozițiile art. 36 alin. 2 lit. a) si c) si art. 115 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 215/2001.

Urmează așadar a se reține că pârâtul C. L. Constanta, ca autoritate administrativa la nivel local, are posibilitatea instituirii si sancționării de contravenții referitoare la asigurarea fluentei traficului pe drumurile din Municipiul Constanta, cata vreme acestea se afla in domeniul public al municipiului iar paratului ii revine atribuția legala a administrării acestui domeniu.

In acest sens sunt dispozițiile art. 36 alin. 1 si alin. 2 lit. c) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora consiliul local are inițiativa si horaraste, in condițiile legii, in toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege in competenta altor autorități ale administrației publice locale sau centrale; consiliul local exercita atribuții privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orașului sau municipiului.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG 195/2002, acest act normativ reglementează „circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor si a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile si răspunderile care revin persoanelor fizice si juridice, precum si atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții si organizații".

Prin urmare, este nefondata apărarea formulata de către reclamant referitoare la faptul ca actul normativ contestat incalca prevederile art. 2 alin 2 din OG 2/2001 prin raportare la dispozițiile art. 108, 96, 117 din OUG 195/2002, in condițiile in care, potrivit normelor legale redate mai sus, consiliul local, autoritate administrativa la nivel local, are posibilitatea de a institui norme cu privire la imbunatatirea activităților de gospodărire, protecția mediului, întreținerea si înfrumusețarea M. Constanta, fara a interfera cu domeniul reglementat prin OUG 195/2002 - circulația pe drumurile publice.

Dispoziții legale incidente în cauză:

-O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu

modificările și completările ulterioare:

Art. 2. -(1) Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.

(2)Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.

(3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joacă pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe, precum și a terenurilor virane; întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și altor instituții de educație și cultură, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții; depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere.

(4) C. General al M. București poate stabili și alte domenii de activitate din competența consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili și sancționa contravenții.

(5)Hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate.

-Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, Republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data adoptării H.C.L. C. nr. 10/2009:

Art. 36. – Atribuțiile consiliului local

(1)C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.

(2) C. local exercită următoarele categorii de atribuții:

c)atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului;

In concluzie, urmeaza a inlatura apărările reclamantului conform cărora HCLM 10/2009 este nula de drept intrucat stabilește contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute de art. 3 alin. 2-4 din OG 2/2001, motivat de împrejurarea ca fapta prevăzuta ca si contravenție de art. 9 pct. 29 din HCLM 10/2009 nu este stabilita printr-un alt act normativ, respectiv lege, ordonanța sau hotărâre a Guvernului, iar blocarea roților nu se dispune pentru faptele prevăzute de art. 117 din OUG 195/2002.

- Blocarea/deblocarea autovehiculelor si remorcilor staționate

neregulamentar pe drumurile publice se face in temeiul HCLM 10/2009 si HCLM 137/2008.

- Activitatea de asigurare a liberei circulații a autovehiculelor prin

fluidizarea traficului pe drumurile publice de pe raza M. Constanta are ca scop asigurarea condițiilor optime pentru circulația pietonala si stradala conform reglementaților rutiere in vigoare, precum si ale Consiliului L. Municipal

Constanta.

- Activitatea privind exercitarea controlului respectării normelor rutiere se va efectua exclusiv pe raza M. Constanta, staționarea nefiind permisa pe: spațiul verde, parcuri si/sau alte locații unde oprirea sau staționarea sunt interzise prin OUG nr. 195/2002 si HG 1391/2006 sau prin reglementari ale Consiliului L. Municipal Constanta; spatii verzi;locuri destinate spațiului verde;casetele special amenajate; faleze amenajate;pavele.

Art. 95. -(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).

(2) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.

(3) Abrogat.

(4) Sancțiunile contravenționale prevăzute la alin. (1) se stabilesc și se aplică contravenienților, persoane fizice ori juridice.

Art. 96. -(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2)Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele:

a) aplicarea punctelor de penalizare;

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;

c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop;

d)imobilizarea vehiculului;

e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4);

(7)Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părții carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, și punerea lui în imposibilitate de mișcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare.

(8)Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier, ca urmare a săvârșirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. (1).

Art. 108. -(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:

8.oprirea neregulamentară;

7.staționarea neregulamentară;

8. folosirea luminilor de ceață în alte condiții decât pe timp de ceață;

-Regulament de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, cu modificările și completările ulterioare:

Art. 142. - Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:

a) în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă";

b) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la o distanță mai mică de 50 m înainte și după acestea;

c) pe poduri, pe și sub pasaje denivelate, precum și pe viaducte;

d) în curbe și în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m;

e) pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și înainte de acestea;

f) în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției;

g) în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, precum și la mai puțin de 25 m înainte și după acestea;

h) în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjenește circulația a două vehicule venind din sensuri opuse, precum și în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în același sens ar fi obligați, din această cauză, să treacă peste acest marcaj;

i) în locul în care se împiedică vizibilitatea asupra unui indicator sau semnal luminos;

j) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoarele cu semnificațiile "Drum îngustat", "Prioritate pentru circulația din sens invers" sau "Prioritate față de circulația din sens invers";

k) pe pistele obligatorii pentru pietoni și/sau bicicliști ori pe benzile rezervate unor anumite categorii de vehicule, semnalizate ca atare;

l) pe platforma căii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puțin de 50 m de acestea, dacă circulația vehiculelor pe șine ar putea fi stânjenită sau împiedicată;

m) pe partea carosabilă a autostrăzilor, a drumurilor expres și a celor naționale europene (E);

n)pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor;

o) pe pistele pentru biciclete;

p)în locurile unde este interzisă depășirea.

Art. 143. - Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor:

a)în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;

b) în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația "Staționarea interzisă" și a marcajului cu semnificația de interzicere a staționării;

c) pe drumurile publice cu o lățime mai mică de 6 m;

d) în dreptul căilor de acces care deservesc proprietățile alăturate drumurilor publice;

e) în pante și în rampe;

f) în locul unde este instalat indicatorul cu semnificația "Staționare alternantă", în altă zi sau perioadă decât cea permisă, ori indicatorul cu semnificația "Zona de staționare cu durată limitată" peste durata stabilită.

Art. 216. -(1) Imobilizarea unui vehicul se dispune și se efectuează de către poliția rutieră, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

(2) Imobilizarea se face în prezența unui martor asistent, prin folosirea, în interiorul sau în exteriorul vehiculului, a unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare, care se consemnează în procesul-verbal de constatare a faptei pentru care s-a dispus măsura.

(3) În lipsa unui martor asistent polițistul rutier precizează motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

(4) Imobilizarea unui vehicul este interzisă în toate locurile unde oprirea sau staționarea este interzisă.

- Art. 117 din OUG 195/2002 prevede următoarele:

(1) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier in cazul săvârșirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte: conducerea unui vehicul neinmatriculat sau neinregistrat ori cu număr de inmatriculare sau de inregistrare fals ori fara a avea montate plăcutele cu numărul de inmatriculare sau de inregistrare;conducerea unui vehicul a cărui stare tehnica pune in pericol grav siguranța circulației, deteriorează drumul public sau afectează mediul;conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite si/sau mase depășite;conducerea unui vehicul despre care exista date sau indicii ca face obiectul unei fapte de natura penala; e) refuza sa se legitimeze;f) se afla sub influenta băuturilor alcoolice, a produselor sau substanțelor

stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, iar conducerea

vehiculului nu poate fi asigurata de o alta persoana;g)nu respecta timpii de conducere si de odihna prevăzuți de lege.

(2) Imobilizarea unui vehicul se dispune si in cazul in care conducătorul acestuia

ori unul dintre pasageri săvârșește o fapta de natura penala sau este urmărit pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Reclamantul nu a fost sancționat pentru săvârșirea unei contravenții prevăzute de OUG 195/2002, iar măsura blocării roților nu s-a dispus pentru săvârșirea de către conducătorul auto a uneia dintre faptele prevazute de art. 117 din OUG 195/2002. Reclamantul a fost sancționat intrucat a oprit pe spațiul verde.

Art. 3. - (1) Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor.

(2) Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.

În raport de această dispoziție legală prin HCLM 137/2008 s-a stabilit un tarif perceput pentru activitatea de blocare/deblocare.

De asemenea, se face o confuzie intre noțiunile de imobilizare si blocare.

Astfel, conform prevederilor art. 117 din O.U.G. 195/2002, imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier si numai in cazul săvârșirii de către conducătorul auto a uneia din faptele prevăzute de acest articol, pe cand blocarea autovehiculelor staționate neregulamentar pe drumurile publice si implicit operațiunile conexe privind ridicarea transportul si depozitarea acestor autovehicule constituie una din atribuțiile autorităților locale, respectiv primarilor sau imputernicitilor acestora pe raza cărora s-a petrecut fapta, acestea efectuandu-se in baza dispoziției primarului.

Prin urmare, atâta vreme cat dispozițiile OUG 195/2002 nu stabilesc in mod expres ca blocarea autoturismelor parcate neregulamentar se poate dispune doar de agentul rutier, critica reclamantului cu privire la acest aspect este total neîntemeiata.

In plus, OUG 195/2002, reglementează in mod expres situațiile in care imobilizarea unui vehicul se poate dispune de catre agenții Politiei Rutiere, situații care sunt total diferite de cele prevăzute in HCLM 10/2009 si HCLM 137/2008, care reglementează strict activitățile de blocare, ridicare, transport, depozitarea si eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice.

Pentru aceste aspecte instanța va respinge excepția de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția de nelegalitate a art. 9 pct.29 din H.C.L.M. nr. 10/2009 și H.C.L.M. nr. 137/2008 invocată de reclamantul P. N. M. – cu domiciliul procesual ales în București, Al. S. nr. 1, ., Sector 2, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA M. C. – DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE C. și C. L. AL M. C. – cu sediul în C., . și C. L. AL M. C. – cu sediul în C., ..

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.

PREȘEDINTE,

M. C. GREFIER,

V. I.

Red. Jud. M. C. / 07.11.2013

Tehnored. Gref. E. D. / 26.11.2013

2 ex

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DATA

C ă t r e,

JUDECĂTORIA C.

Întrucât prin sentința nr. 4144/CA/24.10.2013, a fost soluționată excepția de nelegalitate a art. 9 pct.29 din H.C.L.M. nr. 10/2009 și H.C.L.M. nr. 137/2008 invocată de reclamantul P. N. M. – cu domiciliul procesual ales în București, Al. S. nr. 1, ., Sector 2, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA M. C. – DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE C. și C. L. AL M. C. – cu sediul în C., . și C. L. AL M. C. – cu sediul în C., ., vă restituim alăturat Dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C., la care este atașat Dosarul cu același număr înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ și fiscal.

PREȘEDINTE,

M. C. GREFIER,

V. I.

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DATA

C ă t r e,

JUDECĂTORIA C.

PREȘEDINTE,

M. C. GREFIER,

V. I.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4671/2013. Tribunalul...		Anulare act administrativ. Sentința nr. 2782/2013. Tribunalul... →

Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 4144/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 4144/2013. Tribunalul CONSTANŢA