Pretentii. Sentința nr. 4708/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4708/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 15210/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4708
Ședința publică din data de 13 DECEMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
GREFIER – G. M.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în M., ., nr. 83, jud. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în București, . nr. 13, sector 2, chemată în garanție fiind A. F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea prevederilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Față de considerentele deciziei de casare se constată că pârât în cererea introductivă a fost DGFP-Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii C..
În temeiul disp. art. 13 alin. 13 din HG 520/2013, instanța ia act de transmisiune calității procesuale pasive către D. București –Administrația fiscală pentru contribuabili mijlocii, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității, asupra cererii de chemare în judecată și asupra cererii de chemare în garanție.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. –Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ /118/2012, reclamantul B. G. a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE C. - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, solicitând în contradictoriu cu aceasta: obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1239 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule; obligarea pârâtei la dobânzii legale aferente sumei de 1239 lei, începând cu data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei ; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt se arată, în esență, că a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism, pentru înmatricularea căruia, potrivit Legii nr. 9/2012 a fost obligată la achitarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, in cuantum 1239 lei, taxa apreciată ca fiind în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
2. Legal citată pârâta ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivată de faptul că împotriva titlului de creanță, reprezentat de decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante, nu a fost formulată contestație în termenul prevăzut de art. 207 din O.G. nr. 92/2003 . Pe fondul cererii, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată..
3. O dată cu întâmpinarea, s-a formulat de către pârâtă cerere de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, solicitând ca, în situația în care ar cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la suma dispusă spre restituire, inclusiv dobânda datorată și cheltuielile de judecată .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 corob. cu art. 5 alin.4 și 5 din OUG 50/2008.
4. Legal citată, chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu a formulat întâmpinare .
5. La termenul de judecată din 13.12.2013, în raport de dispozițiile HG nr. 520/2013 și O.U.G. 74/2013, s-a luat act de modificarea cadrului procesual pasiv în sensul că în cauză calitate procesuală pasivă are DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII.
6. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri: decizie privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ; fișa de înmatriculare și carte de identitate autoturism; factură fiscală; alte înscrisuri .
7.Potrivit art.137 Cod procedură civilă, instanța de judecată urmează a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, și asupra excepției inadmisibilității acțiunii , față Decizia nr. 24/2001 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de casație și Justiție, potrivit căreia procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod,
Apreciind că acestă decizie se aplică în mod similar și în cazul cererilor de restituire taxei pentru emisiile poluante, instituită prin Legea nr. 9/2012
Văzând că reclamantul a fosrmulat cerere de restituire a taxei în cauză, înregistrată sub nr._/18.12.2012,
Urmează ca excepția de inadmisibilitate invocată să fie respinsă.
8. Pe fondul cauzei, din proba cu înscrisuri administrată, instanța de judecată reține:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul este proprietarul unui autoturism care a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat suma de 1239 lei, taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin cererea înregistrată sub nr._/18.12.2012 reclamantul din cauză a solicitat restituirea taxei plătite .
Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a existat obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 . Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Potrivit însă art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene: 1.Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
2.In plus, nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o formă de impozitare internă, de natura să asigure protecția indirectă a altor produse.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Analizând dispozitiile O.U.G. 50/2008 cu modificările ulterioare,
rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este
destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: comparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constataă, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
Astfel încât la acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt în continuare actuale, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Potrivit art.11 alin. 1 și 2 din Constituția Romaniei, revizuita in anul 2003-„ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art.148 alin. 2 și 4 din Constituția Romaniei statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Tribunalul apreciază întemeiată acțiunea reclamantului urmând a o admite și pe cale de consecință va dispune obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 1239 lei perceputa cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a cărei restituire este refuzată mod nelegal.
Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de catre reclamantă, pârâta va fi obligată la plata către reclamant a dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aferentă sumei de 1239 lei, cu începere de la data de la 29.11.2012 și până la data restituirii efective a sumei de 1239 lei.
În temeiul art.274 C.proc.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecata, efectuate si dovedite in cauză – onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar .
Având în vedere că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 taxa pe poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, instanța apreciază că cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâtă, este întemeiată și o va admite.
Pe cale de consecință, va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei de 1239 lei și a dobânzilor aferente sumei de 1239 lei în cuantumul ce va fi plătit de către pârâtă reclamantului, precum și a sumei de 39,30 lei, reprezentând cheltuielile de judecată la care pârâta a fost obligată față de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii.
Admite cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în M., ., nr. 83, jud. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în București, . nr. 13, sector 2.
Obligă pârâta D. BUCUREȘTI- ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII să restituie reclamantului suma de 1239 lei achitată cu TS9 nr._/29.11.2012.
Obligă pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale, calculată conform O.G. nr. 13/2011privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aferentă sumei de 1239 lei, cu începere de la data de la 29.11.2012 și până la data restituirii efective a sumei de 1239 lei.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 39,30 lei reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar.
Admite cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, București.
Obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la plata către pârâtă a sumei de 1239 lei, a dobânzilor aferente sumei de 1239 lei în cuantumul ce va fi plătit de către D. BUCUREȘTI- ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII reclamantului, precum și a sumei de 39,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,13.12.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B. / 5 ex.
10.01.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4330/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1632/2013.... → |
|---|
