Pretentii. Sentința nr. 4158/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4158/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 3033/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4158 /CA
Ședința publică din 25.10 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. L. N.
GREFIER - M. G.
Pe rol, soluționarea acțiunii promovată de reclamantul O. M., cu domiciliul în C., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. pentru A.F.P. C., cu sediul în G., ., județ B. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța, văzând dispozițiile art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, se declară competentă, din punct de vedere general, material și teritorial, să soluționeze cauza în temeiul art. 95 pct. 1 lit. a noul c.pr.civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 11 din Legea 9/2012.
Instanța, față de art. 74 noul Cod de procedură civilă admite în principiu cererea de chemare în garanție și având în vedere că pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție iar reclamantul nu a solicitat termen pentru a formula concluzii, apreciază că nu este necesară acordarea termenului prevăzut de art. 65 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă.
Față de obiectul cauzei și împrejurarea că au fost depuse în probațiune înscrisuri, apreciază că nu este necesar aplicarea dispozițiilor art. 238 Noul Cod de procedură civilă privind durata examinării procesului și art. 239 Noul Cod de procedură civilă privind modalitatea procedurii de administrare probe.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisurile deja depuse la dosar, invocă din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei A.F.M. și rămâne în pronunțare supra excepției și asupra fondului.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul O. M. a chemat judecată pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea să restituie suma de 654 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobândă aferentă începând cu data refuzului de restituire, cu cheltuieli de judecată.
Arată reclamantul că taxa este ilegală, fiind percepută în baza unor texte legale inaplicabile în dreptul intern.
Susține reclamantul că taxa pe poluare este contrară art. 25, art. 28 și art. 90 din TCE, introducând un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din comunitatea europeană, în condițiile în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență si acestea sunt practic reînmatriculate.
Legal citată în cauză, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că organul fiscal are o competență limitată exclusiv pentru cazurile prevăzute de art. 7 și 12 din legea nr. 9/2012, astfel restituirea taxei motivată pe principiul priorității dreptului comunitar nu intră în competența sa.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând ca, în situația în care pârâta ar cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la plata sumei solicitate de reclamant.
Au fost depuse la dosar înscrisuri.
Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu.
Asupra excepției, instanța reține următoarele:
Cererea de introducere în cauză a Administrației F. pentru Mediu este întemeiată pe dispozițiile art. 161 din legea nr. 554/2004 și este justificată prin prisma destinației sumelor prelevate cu titlu de taxe pentru emisii poluante și prin rațiuni de administrare a justiției.
Potrivit art. 161 din legea nr. 554/2004 „ Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.”
Textul invocat conferă o legitimare procesuală specială a organismelor sociale și care justifică introducerea acestora de regulă în cauzele în contenciosul administrativ obiectiv.
În ceea ce priveste însă alte subiecte de drept, introducerea acestora în cauză poate fi făcută numai în formele reglementate de dreptul comun procesual.
Cu alte cuvinte, dispozițiile 161 din legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea introducerii în cauză a unei părți în condițiile dreptului procesual civil.
Or, normele procesuale relative la intervenția forțată nu prevăd posibilitatea chemării în judecată a unei persoane decât în ipotezele reglementate de art. 57 și art. 60C.pr.civ., așadar fie în ipoteza în care terțul ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, fie când partea ar putea să se îndrepte cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Pe de altă parte, reclamanta nu justifică, prin motivele invocate în susținerea cererii de intervenție forțată, existența unui raport între aceasta și terț ci urmărește ca pe calea intervenției forțate să preîntâmpine, pe de o parte, tergiversarea judecății iar, pe de altă parte, o eventuală cerere de chemare în garanție ce ar putea fi formulată de partea pârâtă.
În raport de aceste considerente, precum și față de lipsa unui raport juridic direct între reclamantă și Administrația F. pentru Mediu, instanța va admite excepția invocată, cu consecința respingerii cererii formulată în contradictoriu cu această parte ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2008 un autorurism nou marca F. PUNTO, . șasiu ZFA_94.
Reclamantul a înmatriculat acest autoturism pentru prima oară în România, iar pentru înmatricularea acestuia a plătit la data de 10.11.2008 suma de 645 lei cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicul.
Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Potrivit art. 18 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 554/2004 instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă; instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, iar în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantula solicitat acest lucru.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009 și OUG 118/2010 -această formă fiind în vigoare la data la care reclamantuls-a adresat pârâtei cu cererea de înmatriculare.
În preambulul acestui act normativ sunt expuse considerentele pentru care s-a adoptat și anume, ” În scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,
în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată”
Problema care se ridică în cauză este aceea de a stabili daca OUG nr. 50/2008 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 în vigoare la data plății de către reclamant a sumelor menționate:
Art. 1 alin 1 “Intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M1 - M3 și N1 -N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2”.
Art. 4 „Obligația de plată a taxei intervine:
a)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9”.
Potrivit art. 4 lit. a din acest act normativ, obligația de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9, respectiv la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 8.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din OUG 50/2008 astfel cum a fost modificată prin OUG 118/2010, suma de plată reprezentând taxa se calculează pe baza elementelor prevăzute în anexele nr. 1-4, după cum urmează: (…)
„a) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6:
b) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare non-Euro, Euro 1 sau Euro 2, după formula:
c) formula prevăzută la lit. b) se aplică și pentru autovehiculele din categoria M1 cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6 care nu dețin omologare europeană de tip.
d) formula prevăzută la lit. b) se aplică și pentru autovehiculele din categoria N1;
e) formula prevăzută la lit. b) se aplică și pentru autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 și N3, pentru care taxa specifică pe cilindree este prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 3.”
Din economia textelor redate mai sus, rezultă că taxa specială se datorează pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 01.01.2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România si care ulterior datei reținute au fost revândute.
Autovehiculul achiziționat de către reclamant este un autovehicul nou, înmatriculat pentru prima oară în România, astfel că taxa de 654 lei a fost prelevată în mod legal, în temeiul dispozițiilor legale naționale precitate .
Nu poate fi reținută însă în speța concretă dedusă judecății că taxa impusă reclamantului este contrară normelor dreptului comunitar, întrucât, nu se poate reține existența unei discriminări în ceea ce privește autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene, autoturismul achiziționat de reclamant nu este unul second-hand, achiziționat dintr-un stat comunitar, ci un autovehicul nou, achiziționat și înmatriculat pentru prima oară din/în Romînia.
Este de reținut soluția pronuntata de catre CEJ prin Hotararea din data de 07.04.2011, în soluționarea cauzei I. T. contra autorităților romane, prin care Curtea a stabilit că Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor second-hand cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
D. pentru care urmează ca cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația F. Pentru Mediu.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația F. Pentru Mediu ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă.
Respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamantul O. M., cu domiciliul în C., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. pentru A.F.P. C., cu sediul în G., ., județ B. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
tehnored.jud.A.L.N./08.11.2013
5 ex.
emis 3 .>
| ← Alte cereri. Încheierea nr. 643/2013. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 4816/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
