Anulare act administrativ. Sentința nr. 1133/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1133/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 10611/118/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1133
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 08.04.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta S.C. E. U. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR D. & CO S.P.R.L., cu sediul în C., ..8, J. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în sector 1, București, Lev Tolstoi, nr.22-24, pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, CAMERA DE C. C., cu sediul în C., ., J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 01.04.2014 și la 08.04.2014 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, sub nr._, reclamantul S.C. E. U. S.R.L. a chemat in judecata pe paratele C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. A ROMÂNIEI, CAMERA DE C. C., pentru ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna anularea măsurii dispuse la pct. II.1 (cu privire la evidența creanțelor comerciale și urmărirea acestora) din Decizia nr. 76/03.09.2013 a Curții de C. a României - Camera de C. C. si a Incheierii nr. 164/15.11.2013 a Comisiei de solutionare a contestațiilor din cadrul Curtii de C. a României.
Motivandu-si in fapt cererea, reclamantul a aratat, in esenta, ca, la data de 31.07.2013, s-a finalizat controlul efectuat la societate de către auditorul public extern din cadrul Camerei de C. Constanta V., prin Raportul de Control f.n.
Pe bază acestui raport, Camera de C. C. a emis Decizia m 76/05.09.2013. La pct. II.1., decizia se referă la „evidența creanțelor comerciale urmărirea acestora”. Se constată că: „Un număr de 14 clienți, care datorau societății suma de 38.716 lei, reprezentand 75% din totalul clienților neincasati de 51.028 lei, nu au fost urmăriți în perioada de prescripție de 3 ani.”
La capitolul măsuri, relativ la situația expusa mai sus, se dispune următoarea masură: „Aplicarea urmatoarelor măsuri pentru stabilirea intinderii prejudiciilor si recuperarea acestora: 1. Conducerea societatii va dispune masurile legale în vederea stabilirii întinderii și mărimii prejudiciului reprezentând creanța neincasate în interiorul termenului de prescripție și recuperarea acestora conform prevederilor legale.”
Impotriva pct. II.1 din Decizia nr. 76/05.09.2013, a formulat contestație in condițiile legii, iar aceasta a fost soluționată de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României, prin Incheierea nr. 164/15.11.2013, în sensul respingerii.
A mai precizat ca, in speta, controlorul nu a tinut cont de precizarile persoanelor implicate in managementul financiar al reclamantei, cu privire la cauzele presupuselor deficiențe în recuperarea creanțelor financiare ale reclamantei. Astfel, s-a învederat auditorului că încă din anul 2008 societatea nu mai are angajați cu studii de specialitate juridică și că în arhiva electronică a societății se găsesc notificări către debitori datând din perioada anterioară anului 2008. De asemenea, societatea a fost parte in multiple procese judiciare înaintea instanțelor de judecată, pentru obținerea executării silite a sumelor. Toate aceste demersuri au fost efectuate de către juriștii angajați, care in prezent nu se mai află în schema de personal, care este redusă la minimum. In perioada de după 2008, cei doi au învederat că s-au făcut demersuri care nu au fost consemnate in scris, anume încercări de recuperare a creanțelor prin contactarea debitorilor. Or, în opinia reclamantei, auditorul a greșit înlaturând fără motiv aceste explicații. Mai mult, acesta explică măsura prin lipsa de dovezi scrise ale demersurilor de recuperare in perioada 2008-2012. In acest sens auditorul dă dovadă de interpretare excesivă a legii, care nu prevede obligația întocmirii de forme scrise pentru orice act de administrare. Presupusul prejudiciu constând în creanțe neîncasate a fost evaluat sumar de către auditor, prin compararea fișei contului clienți la finele anului 2008, cu aceeasi fisa la finele anului 2012. Or, în condițiile în care din anul 2008 nu mai are angajați de specialitate juridică, singurele demersuri pe care, societatea le-a putut desfășura pentru recuperarea creanțelor au fost cele de natura directă, fără consemnare în scris.
A mai aratat reclamanta ca măsura este greșit întemeiată, fiind dispusa în temeiul art. 33, alin. 3 din Legea nr. 94/1992. Or, membrii conducerii reclamantei nu au comis abateri de la legalitate și regularitate în activitatea desfășurată, pentru ca nu au încălcat nicio prevedere legala imperativa aplicabilă, au desfășurat operațiuni statutare conform principiilor și regulilor procedurale aplicabile. In speță, auditorul nu indica nicio lege cu prevederi imperative pentru conducatorii reclamantei, pe care aceștia să o fi încălcat, respectiv ignoră faptul că pasivul indicat nu este generat de conducerea debitoarei, ci de neplata de catre creditoruI căruia îi incumba acesta obligație.
A mai aratat ca măsura dispusă nu poate fi pusa in practica, intrucat auditorul a dispus tocmai ceea ce prescripția împiedica, anume actionarea judiciara pentru a determina plata prin executare silita. Nerecuperarea presupusului prejudiciu prin punerea in practica a măsurii dispuse sa sanctioneaza ca infracțiune conform art. 64 din Legea nr. 94/1992, ceea ce ar reprezenta un abuz de drept in speta de față, având în vedere cele de mai sus.
A mai aratat ca arhiva reclamantei este deteriorată, întrucât în perioada în speță societatea a suferit o relocare forțată și intempestiva, produsa prin executare silită, care a presupus mutarea întregii arhive juridice si comerciale dintr-un sediu de mai multe etaje în alt imobil mult mai mic și impropriu, documentele pe care auditorul le pretinde drept dovezi ale demersurilor de a obține plata de la debitori.
În drept, a invocat disp. art. 1, 8 din Legea nr. 554/2004, disp. din Legea nr. 94/1992, OG 5/2001 (abrogat), disp. C civ, disp. C. Comercial (abrogat), disp. din Regulamentul de organizare și funcționare a Curtii de C..
In drept, a solicitat proba cu inscrisuri, depunand la dosar o . acte in acest sens.
Legal citata, parata C. DE C. A ROMÂNIEI a formulat întâmpinare, solicitand respingerea cererii ca nefondata.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Camera de C. a Județului C. a efectuat, în perioada 01.07._13, acțiunea de control pe anul 2012, privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al U.A.T.M. C. de către S.C. E. U. S.R.L. C. și a încheiat Raportul de control nr. 278/30.07.2013.
Examinând abaterile de la legalitate și regularitate, consemnate în actul de control, în baza prevederilor Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010, publicat în Monitorul Oficial nr.832/2010, s-a emis Decizia nr.76/05.09.2013, prin care s-au dispus mai multe măsuri în sarcina entității controlată.
Impotriva pct. II.1 din decizia menționată, societatea controlată a formulat contestație la C. de C. a României, respinsă prin încheierea nr. 164/15.11.2013.
La pct. II.1 din Decizia nr. 76/05.09.2013 a Camerei de C. a Județului C., în baza dispozițiilor art.33 alin.(3) din Legea nr.94/1992, s-a dispus în sarcina conducerii entității controlate să ia măsurile legale în vederea stabilirii întinderii și mărimii prejudiciului reprezentând creanțe neîncasate în interiorul termenului de prescripție si recuperarea acestuia conform prevederilor legale.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să dispună anularea măsurii dispusă la pct. II.1 din Decizia nr. 76/05.09.2013 a Curții de C. a României - Camera de C. a Județului C. și a încheierii nr. 164/15.11.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României.
La pct. II.1 din Decizia nr. 76/05.09.2013 a Camerei de C. a Județului C., în baza dispozițiilor art.33 alin.(3) din Legea nr.94/1992, s-a dispus: „Conducerea entității va dispune măsurile legale în vederea stabilirii întinderii și mărimii prejudiciului reprezentând creanțe neîncasate în interiorul termenului de prescripție și recuperarea acestuia conform prevederilor legale.”
Măsura de la pct. II. 1 din Decizia nr. 76/05.09.2013 a fost dispusă în urma constatării unor abaterii de la legalitate și regularitate privind evidența creanțelor comerciale și urmărirea acestora, respectiv neurmărirea în perioada de prescripție de 3 ani a unui număr de 14 clienți, care datorau societății suma de 38.716 lei, reprezentând 75% din totalul clienților neîncasați de 51.028 lei. Valoarea estimativă a abaterii constatată de echipa de control este de 46.846 lei, din care 38.716 lei reprezintă prejudiciul entității din creanțe neîncasate în cadrul termenului de prescripție și 8.130 lei (38.266 lei x 4 ani x 5,25%/an) beneficiu nerealizat în perioada 2009-2012.
Sustinerea reclamantei, în motivarea cererii de anulare a pct. II.1 din Decizia nr. 76/05.09.2013 și a încheierii nr. 164/15.11.2013, - in sensul că, in speta, „Controlul nu a ținut seama de precizările persoanelor implicate în managementul financiar al societății, cu privire la presupusele deficiențe în recuperarea creanțelor financiare ale societății, respectiv că începând cu anul 2008 societatea nu mai are angajați cu studii de specialitate juridică și că în arhiva electronică a societății se găsesc notificări către debitori datând din perioada anterioară anului 2008, iar începând cu anul 2008 s-au făcut demersuri verbale pentru recuperarea createlor, prin contactarea debitorilor telefonic, ori prin deplasări la sediile cunoscute ale acestora, fără a deține dovezi scrise privind aceste demersuri, că membrii conducerii societății nu a comis nicio abatere de la legalitate și regularitate în activitatea desfăsurată, întrucât nu au încălcat nicio prevedere legală imperativă aplicabilă și că au desfășurat operațiuni statutare conform principiilor și regulilor procedurale aplicabile, sens în care amintește că în perioada 2008-2012 s-au făcut proceduri de recuperare creanțe extrajudiciare, că măsura nu poate fi pusă în practică, deoarece dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție și că auditorul public extern a dispus tocmai ceea ce prescripția împiedică să facă, respectiv să acționeze judiciar pentru executare, că arhiva societății este deteriorată și că este foarte greu de găsit și consultat dovezile privind demersurile făcute de societate de recuperare a sumelor de bani de la debitori, iar Incheierea nr. 164/15.11.2013 nu conține argumentele și raționamentele care au determinat comisia să respingă contestația – nu pot fi retinute pentru motivele ce urmeaza.
Reclamanta S.C E. U. S.R.L. C. a fost inființată de către Consiliul Local C., în calitate de acționar unic, prin Hotărarea nr. 717/1995, prin reorganizarea Regiei Autonome E. U.. Conform constatărilor echipei de control, începând cu anul 2003 societatea a desfășurat numai o parte dintre activitățile pentru care a fost înființată, iar la data efectuării controlului obiectul principal de activitate îl reprezintă „lucrări de construcții rezidențiale și nerezidențiale”. In actul de control s-a reținut că S.C. E. U. S.R.L. C. se află lista companiilor monitorizate de către Fondul Monetar Internațional, din sectorul administratiei publice locale, cu impact asupra deficitului bugetar, care au obligația raportării trimestriale a indicatorilor economico-financiari, conform anexei nr. 6 și 7 din Ordinul 2443/2011 privind reglementarea procedurii de raportare a indicatorilor economico-financiari de catre operatorii economici reclasificati in sectorul administrației publice.
Urmare a controlului efectuat de către echipa de control privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public si privat al U.A.T.M. C., de către S.C. E. U. S.R.L. C., s-a constatat că la data de 31.12.2012, în componența soldului contului 4111 „Clienți” erau evidențiați un număr de 14 clienți, cu o vechime de peste 4 ani. Identificarea vechimii clienților s-a făcut de către echipa de control prin confruntarea fișei contului clienți de la finele anului 2008 cu fișa contului clienți de la data de 31.12.2012. Astfel, s-a constatat că valoarea neîncasată a celor 14 clienți a fost de 38.716 lei, reprezentând 75% din totalul clienților neîncasați de 51.038 lei, echipa de control identificand clienții cu datoriile cele mai mari.
Se retine ca entitatea controlată nu a putut prezenta niciun document din care să reiasă că a luat măsuri legale în vederea urmăririi și încasării veniturilor, în termenul general de prescripție de 3 ani, lipsa măsurilor legale de recuperarea a sumelor de la debitori în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, conducand la crearea unui prejudiciu estimativ de 46.846 lei reprezentând creanțele neîncasate în termenul legal de prescripție.
In atare situatie, în mod corect și legal, examinând abaterile de la legalitate și regularitate, consemnate în actul de control, în baza prevederilor Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr.l30/2010, publicat în Monitorul Oficial nr.832/2010, directorul Camerei de C. a Județului C. a dispus, prin pct. II.1 din Decizia nr.76/05.09.2013, în sarcina conducerii entității să ia măsurile legale în vederea stabilirii întinderii și mărimii prejudiciului reprezentând creanțe neîncasate în interiorul termenului de prescripție si recuperarea acestuia conform prevederilor legale.
In alta ordine de idei, precizarile formulate de catre reclamanta, in sensul că dreptul la acțiune al societății s-a stins prin prescripție și ca pentru acest motiv nu mai poate fi pusă în aplicare măsura dispusă de C. de C., au la baza invocarea propriei culpe de catre reclamanta, pentru că nu a acționat in termen legal pentru recuperarea creanțelor de la debitori.
Potrivit dispozițiilor art.33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. a României, republicată, „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea intinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligatie a conducerii entității auditate”, aspect din care rezulta propria culpă a entității verificate în ceea ce privește neîncasarea creanțelor la termenul scadent și cadrul termenului legal de prescripție, cât și obligația de a identifica și aplica măsurile legale în vederea recuperării prejudiciului cauzat.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că a uzat de prevederile legale privind punerea în întârziere a debitorului în conformitate cu art. 1521 și art. 1522 Cod civil, ceea ce denota că reclamanta a dat dovadă de dezinteres în recuperarea creanțelor societății și totodată de neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Se retine ca, in speta, cauzele producerii abaterii de la legalitate și regularitate ce face obiectul prezentei cauze, constatate de echipa de control, sunt următoarele: neaplicarea în termen a prevederilor legale privind urmărirea veniturilor, în termenul legal de prescriere; neelaborarea de proceduri operaționale, privind activitatea de urmărire a veniturilor proprii ale entității; neefectuarea inventarierii creanțelor prin solicitarea confirmării pe baza extraselor de cont în vederea confirmării creanțelor; lipsa de preocupare pentru analiza și soluționarea soldurilor conturilor de creanțe, în vederea prezentării unor situații financiare reale.
In acest sens, susținerile reclamantei, in sensul că prescripția a impiedicat-o să acționeze in instanta si prin alte procedee juridice pentru a determina plata prin executare silită și că măsura nu poate fi pusă in practică, nu pot fi retinute, neputand constitui un motiv intemeiat, intrucat conducerii entității verificate îi incumbă obligația de determina valoarea certă a prejudiciului si de a identifica toate măsurile legale pentru recuperarea prejudiciului, intrucat, în condițiile în care prejudiciul nu mai poate fi recuperat de la societățile debitoare, pe motiv ca a intervenit prescripția, iar societățile debitoare refuză plata pentru acest motiv, conducerea entității verificată trebuie să identifice orice alte măsuri legale de recuperare a prejudiciului (dispunerea de verificări și de a identifica persoanele care se fac vinovate de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu privind evidența creanțelor comerciale, urmărirea acestora și încasarea lor la termenul scadent și în cadrul termenului de prescripție, impotriva cărora să se ia măsurile legale pentru recuperarea prejudiciului produs entității).
Referitor la susținerile reclamantei, in sensul că Incheierea nr. 164/15.11.2013 nu conține argumentele și raționamentele care au determinat comisia să respingă contestația, se retine ca acestea sunt neîntemeiate, întrucât Incheierea nr. 164/15.11.2013 este intocmită în conformitate cu cerințele obligatorii impuse de prevederile pct. 223, lit. a) - e) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr.130/2010, publicată în M.Of. al României nr.832/13.12.2010 Partea I, cuprinzand motivele de fapt și de drept care au format convingerea comisiei de soluționare a contestațiilor să dispună respingerea contestației.
In atare situatie, instanta retine ca atât măsura dispusă de Camera de C. a Județului C. la pct. II.1 din Decizia nr. 76/2013, cât și încheierea nr. 164/15.11.2013 sunt temeinice și legale, urmând a fi menținute, astfel ca cererea reclamantei urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. E. U. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR D. & CO S.P.R.L., cu sediul în C., ..8, J. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în sector 1, București, Lev Tolstoi, nr.22-24, pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, CAMERA DE C. C., cu sediul în C., ., J. C. ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I.-L. O.-D. I. TÖRÖK
Tehnored. I.-L. O.-D./ 5 ex./24.06.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2471/2014. Tribunalul... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 632/2014.... → |
|---|
