Anulare act administrativ. Sentința nr. 2430/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2430/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 685/36/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2430
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.10.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. - V. M.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anulare act administrativ/ exceptie de nelegalitate, formulată de reclamanta D. L., cu domiciliul în M., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții P. M. M., cu sediul în M., . C și C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUDEȚULUI C., cu sediul în municipiul C., . bis, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru pârâta C. de C. consilier juridic L. D., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul cauzei grefierul de ședință, evidențiind părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța pune în discuție excepția de nelegalitate a deciziei nr. 7/14.01.2011 a Curții de C. invocată de către reclamantă.
Reprezentantul pârâtului arată că există motive de inadmisibilitate a invocării excepției de nelegalitate, excepție ce a fost invocată în petitul cererii de chemare în judecată. Chiar dacă reclamanta a înțeles să critice și actul emis de C. de C., arată că aceasta nu are la îndemână o acțiune directă pentru anularea actului emis, nu poate ataca acest act și pe cale de excepție.Apreciază că este inadmisibilă invocarea acestei excepții de nelegalitate. Pe de altă parte din perspectiva prevăzută de art. 4 din Legea 554/2004 efectele sunt distincte. Acțiunea în anulare are anumite efecte, pe când excepția de nelegalitate are alte efecte. Raportat la prevederile art. 4 efectele sunt distincte, singurul efect este acela de a înlătura actul din proces. Pe de altă parte nu are relevanță faptul că actul administrativ ar fi fost invocat în preambulul dispoziției Primarului M. M., având în vedere susținerile formulate prin întâmpinare este inadmisibilă excepția invocată. Pe fondul excepției apreciază că decizia este temeinică și legală, constatările au fost formulate în mod corect și măsurile au fost dispuse în mod corect, raportat la prevederile legale invocate în actul emis, unde au fost constatate deficiențe cu privire la acordarea drepturilor salariale la momentul respectiv.
Instanța rămâne în pronunțare asupra prezentei cereri.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.09.2011 pe rolul Tribunalului Constanta – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._/118/2011, reclamanta D. L., in contradictoriu cu paratul P. M. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună: anularea parțială a Dispoziției nr.829/17.07.2011 poziția 25, emisa de către parat, apreciată ca fiind nelegală si netemeinică; suspendarea executării parțiale a Dispoziției nr.829/ 2011.
Pe cale de excepție a fost invocată nelegalitatea Deciziei nr.7/14.01.2011 emisă de către Camera de C. Constanta.
In fapt, s-a arătat că prin Decizia nr.7/14.01.2011 a Curții de C. a României - Camera de C. a Județului C., s-a dispus, printre alte masuri, ca angajatorul - P. Mun. M. sa stabilească întinderea prejudiciului creat prin plata unor alte drepturi salariale calificate de către organul de control ca fiind nelegale, precum si recuperarea acestuia.
Astfel, s-a susținut că prin dispoziția contestată i s-a imputat reclamantei suma de 5560 lei, reprezentând sporuri și alte drepturi de natură salarială care i-au fost acordate în anul 2009.
S-a arătat că dispoziția contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, prin invocarea Deciziei nr.7/2011 a Curții de C. a României, această decizie fiind contestată de pârât și atacată la instanța de contencios administrativ, pe rolul Curții de Apel C. aflându-se dosarul nr._ .
În drept, au fost invocate disp. L.nr.188/1999, L.nr.554/2004, L.nr._, Contractul colectiv de munca Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010.
Paratul legal citat nu a formulat si depus întâmpinare.
Prin Încheierea nr. 2126/09.11.2011 Tribunalul C. a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta D. L., în contradictoriu cu pârâtul P. M. M..
A dispus sesizarea Curții de Apel C. cu soluționarea excepției de nelegalitate a Deciziei nr.7/2011 emisă de Camera de C. a Județului C..
A suspendat judecata cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată, instanța de fond a reținut că:
Art.4 din Legea nr. 554/2004 arată că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părților interesate.
În acest caz, instanța constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, a sesizat, prin Încheiere, instanța de contencios administrativ competentă și a suspendat cauza.
În speță excepția de nelegalitate are ca obiect Decizia nr.7/2011 a Camerei de C. a Județului C., decizie ce a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 829/2011 ce face obiectul prezentei acțiuni în anulare.
Prin urmare s-a apreciat că de Decizia nr.7/2011 a Camerei de C. a Județului C. depinde de soluționarea litigiului pe fond.
De asemenea, Decizia nr.7/2011 reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual ce poate face obiectul excepției de nelegalitate.
În ceea ce privește instanța competentă să judece excepția de nelegalitate s-a reținut că potrivit art.4 din Legea nr.554/2004 va fi sesizată instanța de contencios administrativ competentă.
În speță obiectul excepției privește un act administrativ emis de o autoritate publică județeană. Acest act însă nu poate face obiectul unei acțiuni directe de anulare la instanța Tribunalul C. motivat de dispozițiile Hotărârii nr. 130/2010 a Curții de C. a României și de Legea nr. 94/1992.
Art.1 din Legea nr.94/1992 arată că litigiile rezultate din activitatea Curții C. se soluționează de instanțele judecătorești specializate iar la alin.5 se arată că în unitățile administrativ teritoriale, funcțiile Curții de C. se exercită prin camerele de conturi județene și a M. București, structuri fără personalitate juridică .
Art.11 alin.2 din Legea nr.94/1992 arată că organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de C., în temeiul acestei legi.
În baza acestor prevederi legale s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C..
În acest regulament se prevede că procesul verbal de constatare reprezintă un act de control în baza căruia se emite o decizie care poate fi contestată în termen de 15 zile de la primire, contestația se depune la structura Curții de C. care a emis decizia.
Contestația se soluționează de comisiile de soluționare a contestațiilor care emit o încheiere în acest sens.
Art. 225 din regulament arată că Încheierea emisă se comunică entității căruia i-au fost dispuse măsuri prin decizie cât și structurii de specialitate care a emis decizia.
Conform art.227 din Hotărârea nr. 130/2010 împotriva Încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă care conform art. 228 este C. de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate.
Prin urmare s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este instanța competentă să soluționeze fondul cauzei.
Nu se poate aprecia că excepția de nelegalitate ce vizează un act al autorității publice județene este în competența Tribunalului C., în condițiile în care împotriva acestei decizii se urmează procedura jurisdicțională, respectiv se formulează contestație pentru soluționarea căreia C. de C. a României emite o încheiere, încheiere ce se atacă la curtea de apel.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că instanța competentă cu analizarea legalității Deciziei emisă de Camera de C. C. este C. de Apel C., care a are competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect Încheierea pronunțată de C. de C. a României, Încheiere ce se emite în soluționarea procedurii prealabile formulată de entitatea controlată împotriva deciziei camerelor județene, considerente pentru care a dispus sesizarea Curții de Apel C. cu soluționarea excepției de nelegalitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr. 685/29.07.2013.
Prin sentinta civila nr 365/CA/27.11.2013, C. de Apel Constanta a admis excepția de necompetenta materiala, a declinat cauza avand ca obiect exceptia de nelegalitate în favoarea Tribunalului Constanta – Secția C. dministrativ și Fiscal ; a trimis cauza Inaltei Curți de Casație si Justitie pentru solutionarea conflictului de competenta .
Prin decizia nr 1576/26.03.2014, ICCJ a decis in sensul stabilirii competentei de solutionare a exceptiei de nelegalitate de către Tribunalul Constanta – Secția C. administrativ și Fiscal .
Pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia C. Administrativ și Fiscal, cauza a fost inregistrata la data de 12.09.2014 cu termen de judecata la data de 24.10.2014 .
La termenul fixat, Tribunalul a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosar .
Analizand exceptia de nelegalitate a deciziei nr 7 /14.01.2011 emisa de C. de C. a României – Camera de C. a Județului Constanta , Tribunalul retine urmatoarele:
Prin decizia nr 7/14.01.2011 C. de C. a României – Camera de C. Constanta, urmare a controlului efectuat la UAT M., a constatat nereguli in ceea ce priveste drepturile salariale si altor drepturi achitate pe anul 2009 și doar in baza prevederilor Acordului /Contractului colectiv de munca al salariatilor din aparatul de specialitate, respectiv: spor de fidelitate – 112.961 lei, indemnizatie pentru tinuta decenta – 142.000 lei, ajutor de sărbători – 262.800 lei, indemnizatie de hrana – 535.590( pct 2 decizie – f 49 ) .
In acest context vor fi avute in vedere dispozitiiule art 4 din legea 554/2004, asa cum era statuat la data sesizarii instantei si implicit la data emiterii actelor administrative pentru care a fost invocata exceptia de nelegalitate partiala.
Dispozitiile art 4 din legea 554/2004 aplicabile arata urmatoarele :” 1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate . În acest caz, instanta, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizeaza prin încheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspendă cauza ;…
A. 2. Instanta de contencios administrativ se pronunta, după procedura de urgență în ședință publică, cu citarea părților si a emitentului. În cazul in care exceptia de nelegalitate vizeaza un act administrativ unilaterl emis anterior intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmeaza a fi analizate prin raportare la dispozitiile legale in vigoare la momentul emiterii actului administrativ.”
…
4)În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
Excepția de nelegalitate este una din formele de exercitare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative și tinde la înlăturarea unui act administrativ ce are incidență într-o cauză aflată pe rolul instanței judecătorești, constituind o apărare ce poate fi invocată oricând si de oricare dintre părțile litigante, precum și de instanță din oficiu, iar prin înlăturarea sa nu se tinde la anularea actului administrativ nelegal, ci numai la înlăturarea lui din soluționarea litigiului.
În speță, se contestă legalitatea Deciziei nr.7/2011 emisă de Camera de C. a Județului C., structură fără personalitate juridică ce exercită, potrivit art.1 alin.5 din Legea nr.94/1992, funcțiile Curții de C. în unitatea administrativ-teritorială a județului C. prin care au fost stabilite anumite măsuri în sarcina entității publice controlate.
Raportat la cererea pendinte se constata că obiectul excepției privește un act administrativ emis de o autoritate publică județeană și că acest act nu poate face obiectul unei acțiuni directe de anulare la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta D. L., cu domiciliul în M., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții P. M. M., cu sediul în M., . C și C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUDEȚULUI C., cu sediul în municipiul C., . bis, județul C..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L.-V. M. A. G.
Red/Tehnored L.V. M.
4 ex/27.11.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 575/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 717/2014.... → |
|---|
