Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 717/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 717/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 2752/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 717
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție PV -CP_, formulat de apelantul petent P. I. B., cu domiciliul în București, ., nr. 3, ., sector 3, București, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 322/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr. civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța califică apel calea de atac formulată.
Instanța constată că nu au fost solicitate probe noi în apel.
Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.07.2013 sub numărul_, petentul P. I. – B. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 15.07.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., solicitând anularea procesului – verbal contestat ca netemeinic și nelegal.
D. motive de anulare a procesului – verbal, petentul a invocat faptul că procesul-verbal este scris ilizibil, nu i s-a permis formularea de obiecțiuni, iar agentul care a întocmit procesul-verbal nu este același cu cel care a constatat săvârșirea faptei.
Petentul a depus la dosar procesul – verbal contestat în original.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 și ale O.U.G. nr. 195/2002.
Prin adresa înregistrată la instanță în data de 27.09.2013, petentul a mai invocat drept motive de nulitate lipsa semnăturii agentului constatator și lipsa semnăturii unui martor asistent. De asemenea, a solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susținut temeinicia și legalitatea procesului – verbal contestat.
Întâmpinării i-au fost anexate o planșă fotografică, certificat de aprobare model, buletin de verificare metrologică, atestat al operatorului radar, transcrierea mecanică a procesului-verbal și înregistrarea video a faptei.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu înregistrarea video și planșele foto depuse de către intimat, respingând proba testimonială solicitată de către petent, ca nefiind aptă de a duce la soluționarea cauzei.
Prin sentinta civila nr.322 din 21.02.2014 pronuntata de Judecatoria M. a fost respinsa plangerea formulata de petentul P. I. B..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„La data de 15.07.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute și sancționate de art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe DN 39 în zona cu limitare a vitezei la 50km/h, având viteza de 87 km/h.
Pentru aceste motive, contestatorul a fost sancționat cu 6 puncte – amendă în cuantum de 480 lei.
Petentul a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni.
- Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
- Contrar afirmațiilor petentului, instanța constată că procesul-verbal contestat cuprinde semnătura agentului-constatator.
- În privința ilizibilității invocate de către petent, instanța reține că acesta nu este un motiv de anulare a procesului-verbal, întrucât rolul său este de a aduce la cunoștința contravenientului acuzația și fapta pentru care a fost sancționat. Or, în cauză, din formularea plângerii contravenționale, este evident faptul că petentul a înțeles ce faptă s-a reținut în sarcina sa și pentru ce a fost sancționat contravențional.
- În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la lipsa din cuprinsul procesului verbal a semnăturii martorului asistent, instanța reține că obligația existenței acesteia este stabilită prin art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”. Așadar, obligația semnării procesului-verbal de către un martor asistent există doar în cazurile în care contravenientul nu se află de față ori, după caz, refuză sau nu poate să semneze. Cum, în cauză, procesul-verbal a fost semnat de către contravenient, rezultă că acesta nu trebuia semnat și de un martor asistent. Prin urmare, lipsa semnăturii unui asemenea martor nu atrage nulitatea procesului-verbal.
- În legătură cu susținerile petentului privind imposibilitatea formulării de obiecțiuni, instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal semnat de către contestator și înmânat acestuia a fost consemnat că petentul nu are obiecțiuni.
Mai mult, nulității procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției i se aplică regimul prevăzut de art. 175 Cod procedură civilă, care, la alin. 1, arată că „actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia”, iar în alin. 2 prevede că „în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară”.
În cazul de față, chiar dacă petentului nu i s-ar fi permis să facă mențiuni, acest aspect nefiind printre cele prevăzute expres sub sancțiunea nulității la art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nu este de natură a atrage prezumarea vătămării, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 175 alin. 2 Cod procedură civilă.
Astfel, în temeiul art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru ca lipsa posibilității de a formula obiecțiuni să poată atrage nulitatea procesului – verbal trebuie ca petentul să fi suferit o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. Or, în cauză o asemenea vătămare nu există, de vreme ce contestatorul a avut posibilitatea de a formula respectivele obiecțiuni în instanță, pe calea prezentei plângerii contravenționale.
1.5.Cu privire la susținerea petentului privind inexistența identității între agentul care a constatat fapta cu mijloacele tehnice omologate și cel care a întocmit procesul-verbal, instanța reține că art. 180 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 se aplică atunci când constatarea faptei se realizează ex propriis sensibus (prin propriile simțuri) de către agentul constatator și atunci este evident că el trebuie să fie cel care aplică sancțiunea, întrucât el este cel care a constatat-o, asistând la săvârșirea acesteia. Or, potrivit art. 121 alin. 2 din Regulament, „Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. Astfel că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din același act normativ, care prevede că „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției”. În acest caz nu este necesară identitatea dintre agentul care manipulează cinemometrul și cel care aplică sancțiunea, aceasta fiind aplicată în baza înregistrării, iar nu a constatării prin propriile simțuri a faptei contravenționale.
- Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Potrivit art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 amenda contravențională prevăzută la alin 1 (6-8 puncte-amendă) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. c), iar conform art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 constituie contravenție „depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Așadar, din textul legal redat, rezultă că pentru a se reține în sarcina unui participant la trafic săvârșirea acestei fapte contravenționale trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
-Să se depășească viteza maximă admisă pe sectorul de drum și pentru categoria autovehiculului condus;
-Viteza înregistrată să fie mai mare cu 30-40 km/h decât cea maximă admisă;
-Constatarea să se facă prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
În privința primelor două condiții extrase din actul normativ, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină prin probele administrate. Astfel, din înregistrarea video efectuată cu aparatul radar în data de 15.07.2013 (f. 32) și transpunerea pe suport de hârtie a acesteia (f. 29) reiese că autoturismul condus de petent a fost înregistrat cu o viteza de 87 km/h (cadrele 3250 – 3405).
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, instanța constată că cinemometrul cu ajutorul căruia s-a constatat fapta deține Certificat de aprobare model nr. 185/2001 (f. 27) și Buletin de verificare metrologică nr._/16.08.2012 cu termen de valabilitate 1 an (f. 25), deci valabil la momentul constatării contravenției (15.07.2013).
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală nr. NML 021 - 05 din 23 noiembrie 2005, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În cauză, din înregistrarea video reiese faptul că în data de 15.07.2013 în intervalul orar 08:54:04 – 08:54:07 a fost înregistrat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ rulând cu viteza de 87 km/h.
Aplicând textele legale la situația de fapt rezultată din probele administrate, instanța constată că fapta săvârșită de către petent întrunește toate elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, atât sub aspect subiectiv cât și sub aspect obiectiv. Astfel, petentul a depășit cu 37 km/h viteza maximă admisă, faptă constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
- Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului a fost în mod corect individualizată de către agentul constatator, proporțional cu gradul de pericol social al faptei petentului, fiind aplicată o amendă în cuantumul minimului special prevăzut de lege. Petentul nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale apte de a atrage reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite, de natură a conduce la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul P. I. – B. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 15.07.2013 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C..”
Petentul P. I. B. a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M. prin care a solicitat modificarea sentintei apelate in sensul admiterii plangerii contraventioanle impotriva procesului verbal contraventional incheiat de intimata I. C. .
In dezvoltarea motivelor de apel, s-a aratat ca instanta de fond nu a analizat cazurile de nulitate absoluta prevazute de art.16 si 17 din OG 2/2001 si nu a tinut cont de solicitarea audierii martorilor propusi de el, interpretand eronat prevederile legale invocate in cauza.
Arata ca din considerente pe care nu le cunoaste martorii nu au fost citati, iar prin declaratiile acestor martori se putea dovedi o alta situatie de fapt.
Invoca apelantul ca instant ade fond nu a insistat in aflarea adevarului, intrucat la dosar nu exista acte sau fotografii din care sa rezulte ca fotografia a fost facuta in interiorul localitatii.
In apel nu au fost solicitate probe noi.
Intimatul, desi a fost legal citat, nu a formulat intampinare la cererea de apel.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantului-petent, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 479 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelnatului-petent a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute și sancționate de art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe DN 39 în zona cu limitare a vitezei la 50km/h, având viteza de 87 km/h.
Criticile apelantului sunt neintemeiate.
Astfel, se retine de catre instanta de control judiciar ca instanta de fond a analizat pe larg si argumentat toate aspectele de nulitate invocate de petent prin plangerea introductiva, raportat la disp.art.17 din OG 2/2001 care prevad cauzele de nulitate absoluta a procesului verbal contraventional.
Critica apelantului referitoare la necitarea martorilor propusi in cauza este neintemeiata avand in vedere ca prin incheierea din data de 7.02.2014, cand partile, desi legal citate, nu s-au prezentat la judecare cauzei, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, si a celei cu inregistrarea video si plansele fotografice solicitata de I. C., si a respins proba testimoniala solicitata de petent intrucat, raportat la obiectul cauzei-depasirea vitezei legale-aceasta nu duce la solutionarea procesului. Prin urmare, se constata, contrar sustinerilor apelantului, ca instanta de fond a respins motivat proba testimoniala ca neutila solutionarii cauzei.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal se retin urmatoarele:
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, proba pe care apelantul-petent nu a facut-o.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
Din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
In speta, organul constatator a probat fapta retinuta in sarcina apelantului petent nu doar prin plansele foto ci si prin inregistrarea video, astfel ca, sustinerea apelantului ca din plansele fotografice nu se poate constata ca a circulat in interiorul localitatii a fost rasturnata prin proba video administrata in cauza din care rezulta cu evidenta ca petentul a circulat in interiorul localitatii cu depasirea vitezei maxime admise de lege.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent P. I. B., cu domiciliul în București, ., nr. 3, ., sector 3, București, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 322/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. A.V. E.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
10.10.2014/4 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2430/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 2358/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
