Pretentii. Sentința nr. 2358/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2358/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 4452/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2358
Ședința publică din data de 17 OCTOMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei in contencios administrativ având ca obiect – pretenții, acțiune formulată de reclamanta C. G., domiciliată în Eforie Nord, .. 37, Jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. F. ORĂȘENESC EFORIE, cu sediul în Eforie Nord, .. 79, Județul C. și sediul ales în Constanta, . nr. 18, jud. C., chemată în garanție fiind ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
În temeiul disp. art. 10 din Legea 554/2004 Tribunalul se declară competent material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
În temeiul disp. art. 74 Cod procedură civilă instanța încuviințează în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 292 Cod procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează.
Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului litigios și asupra cererii de chemare în garanție.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. –Secția C. Administrativ și F. sub nr._ , reclamantul C. G. a chemat în judecată pârâtul C. G. solicitând în contradictoriu cu aceasta: obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1763 lei reprezentând timbru de mediu ; obligarea pârâtei la dobânzii legale aferente sumei de 1763lei, începând cu data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei ; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt se arată, în esență, că a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism, pentru înmatricularea căruia, potrivit O.U.G. nr. 9/_ a fost obligată la achitarea timbrului de mediu, in cuantum 1763 lei, taxa apreciată ca fiind în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
2. În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârât, întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare motivat de împrejurarea că nu există nici o discriminare din perspectiva art. 90 TCE.
O dată cu întâmpinarea, s-a formulat cerere de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, solicitând ca, în situația în care ar cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la suma dispusă spre restituire, inclusiv dobânda datorată și cheltuielile de judecată .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 corob. cu art. 5 alin.3 din OUG nr.9/2013 .
3. Legal citată, chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată.
4.În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile: acte autovehicul, chitanță fiscală, cerere restituire taxă, alte înscrisuri.
5. Pe fondul cauzei, din proba cu înscrisuri administrată, instanța de judecată reține:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul este proprietarul unui autoturism care a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat suma de 1763 lei - timbru de mediu prevăzut de O.U.G. nr. 9/2013 .
Potrivit O.U.G. nr. 9/2013:
Art. 3
(1)Timbrul se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepția:
(…)
Art. 4
Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit OUG nr 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, exista obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 .
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Potrivit însă O.U.G. nr. 9/2013 obligația plății timbrului de mediu intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, , inclusiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România dar pentru care nu a fost plătită vreodată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamantă, art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că timbrul de mediu se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost plătită vreodată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
În egală măsură exercitarea liberă a dreptului de proprietate nu exclude dreptul statului de a percepe pentru bunurile aflate în proprietate taxe sau impozite sau de a condiționa exercițiul acestui drept de plata unor astfel de contribuții
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță nu există o discriminare rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru este obligat a plăti timbrul de mediu în vederea înmatriculării, în condițiile în care, taxa este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute și cu natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată de către reclamant este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
In raport de soluția ce va fi pronunțată, instanța va dispune respingerea cererii de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. G., CNP_, domiciliată în Eforie Nord, .. 37, Jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. F. ORĂȘENESC EFORIE, cu sediul în Eforie Nord, .. 79, Județul C. și sediul ales în Constanta, . nr. 18, jud. C., ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, Sector 6, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.10.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B. / 5 ex.
23.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 717/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1303/2014.... → |
|---|
