Anulare act administrativ. Sentința nr. 2210/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2210/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 4958/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2210/CA
Ședința publică din data de 26.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea formulată de reclamantul P. D., cu domiciliul în C., . nr. 35, ., etaj 4, apt. 38, județul C., în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - A.J.F.P. C., cu sediul n C., . nr. 18, județul C. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se prezintă reclamantul personal, care se legitimează cu CI . nr._/12.05.2014 eliberată de SPCLEP C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită în baza art. 155 NCPC.
În referatul cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța, văzând dispozițiile art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, se declară competentă, din punct de vedere general, material și teritorial, să soluționeze cauza în temeiul art. 95 pct. 1 lit. a noul c.pr.civ. și art. 10 corob. cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d c.pr.civ. și art. 11 din Legea nr. 9/2012
Întrebat, reclamantul estimează durata de soluționare la 30 zile.
Instanța, față de dispozițiile art. 238 NCPC, apreciază durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 zile.
Reclamantul arată că solicită numai administrarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosar.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Față de împrejurarea că pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a AFM, iar cererea a fost comunicată tuturor părților, instanța, în baza art. 74 NCPC coroborat cu art. 64 NCPC acordă cuvântul părților pentru a formula concluzii cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Reclamantul apreciază că nu este admisibilă cererea de chemare în garanție, având în vedere că a cumpărat mașina din România și înmatriculată legal.
Instanța admite cererea de chemare în garanție.
Față de dispozițiile art. 244 NCPC și văzând că a fost administrat probatoriul necesar soluționării cauzei, declară cercetarea procesului încheiată și, potrivit art. 392 NCPC deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamantul formulează concluzii de admitere a acțiunii și obligarea pârâtei la restituirea taxei auto.
Față de dispozițiile art. 394 NCPC, instanța închide dezbaterile asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr. _ din data de 15.04.2014 de reclamantul P. D., în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - A.J.F.P. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.812 lei achitată cu titlu de timbru de mediu, a dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a cumpărat din România un autoturism Ford, înmatriculat ultima în România. Pentru a putea înmatricula autoturismul a fost obligat să plătească timbrul de mediu, sens în care s-a achitat suma de 2.812 lei.
Reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei iar pârâta a răspuns negativ, printr-un exces de putere publică.
Arată reclamantul că în cauză a urmat procedura prealabilă, formulând cerere de restituire a taxei pe poluare si contestație administrativă împotriva răspunsului primit.
În ceea ce privește ilegalitatea taxei prin raportare la dreptul comunitar, arată că aceasta a fost constatată de CJUE și invocă principiul priorității dreptului comunitar față de cel național și principiul nediscriminării, făcând trimitere la jurisprudența CJUE.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 90 TCE și art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție.
Legal citată în cauză, pârâta DGRFP G. - AJFP C., pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Băneasa – continuator în drepturi și obligații a AFP Băneasa, efect al subrogării legale prin HG.520/2013 și OUG.74/2013, a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta solicită respingerea ca pretenției deduse judecății, în principal pe considerente de ordin procedural (nu a fost contestată, potrivit art.207 din OG.92/2003, decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante), dar și dat fiind caracterul nefondat al cererii, modalitatea de percepere a taxei prevăzută de noul act normativ - Legea nr.9/2012 nu este identică cu vechea reglementare cuprinsă în OUG.50/2008, că în referire la taxa pentru emisii poluante nu se poate reține nici o discriminare privind regimul de taxare a autovehiculelor, la prima înmatriculare, după încetarea efectului suspensiv al art.4, consacrat prin OUG.1/2013.
Cererea de chemare în garanție - formulată de pârâtă, în temeiul disp.art.72-74 c.pr.civ., este motivată prin invocarea destinației taxei a cărei restituire se solicită, care s-a constituit venit la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Adminsitrația F. pentru Mediu
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul este proprietarul autovehiculului marca FORD . șasiu WFOUXXGAJU3M89495 potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat cu Indoila M. N., autoturismul fiind înmatriculat în România.
Pentru transcrierea autoturismului, reclamantul a plătit timbrul de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013, în sumă de 2.812 lei, conform chitanței .>TS10 nr._/ 07.06.2013 emisă de către A.F.P. C..
Reclamantul a formulat cerere de returnare integrală a taxei la data de 05.03.2014, pârâta însă a respins cererea.
Prin Legea nr.9/2012 a fost abrogată O.U.G.50/2008.
Intervenția legislativă a fost justificată pentru a da curs Hotărârilor pronunțate de C.J.U.E. în cauzele „T. c.României” și „N. c.României”, prin care s-a statuat, în esență că, regimul de impozitare prevăzut de OUG.50/2008 nu instituie o discriminare directă, dar un impozit intern astfel cum este reglementat prin OUG.50/2008, poate fi direct discriminatoriu prin efectele sale, descurajând importurile de autovehicule.
Sfera subiecților impunerii și situațiile în care le incumbă obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante au fost stabilite prin noul act normativ.
Potrivit art.4 al Legii nr.9/2012:
„(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Este adevărat că aplicarea dispozițiilor art. 4 al.2 din Legea 9/2012, a fost suspendată potrivit dispozițiilor OUG nr.1/2012, perioadă în care se menținea discriminarea privitoare la prima înmatriculare.
Potrivit art. 4 din OUG.nr.9/2013:
„Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”
Art.6 din OUG. nr.9/2013 identifică elementele în raport cu care determină cuantumul timbrului de mediu, iar art. 7 prevede că:
(1)În cazul în care pentru un autovehicul s-a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sau timbrul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență și pentru care nu s-a dispus de către instanțe restituirea acestora, autovehiculul este ulterior scos din parcul auto național și i se restituie ultimului proprietar valoarea reziduală a timbrului. (2)Valoarea reziduală a timbrului reprezintă suma care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național, calculată în baza legislației după care s-a stabilit cuantumul taxei datorate la momentul înmatriculării, în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau transcrierii dreptul de proprietate asupra unui autovehicul rulat, folosindu-se vârsta vehiculului de la momentul scoaterii din parcul auto național (..).
Art.110 din TFUE (fost art.90 din Tratatul Comunității Europene) – în raport de care se invocă neconformitatea legii interne, prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține incidența acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și cele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
De asemenea, în jurisprudența comunitară se recunoaște în mod constant libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiat pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.110 paragraf 1 din TFUE, în funcție de criterii obiective, ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (hot.Outokumplu, C.213/96, Nadasdi și N. C.290/05), precum și dacă sistemul de taxare este suficient de precis, astfel încât să se poată efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/98).
Sub acest aspect, din cuprinsul noului act normativ, rezultă că timbrul de mediu se aplică autoturismelor –indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al uniunii Europene sau de pe piața internă, fiind exclusă din sfera de aplicare a timbrului autoturismele prev. la art.3 din OUG nr.9/2013, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația, iar nu proveniența.
În aceste condiții, se constă că nu este incidentă încălcarea art.110 TFUE deoarece taxa aplicată produselor din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este determinată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective (emisii de CO2, capacitate cilindrică, vechimea sau rulajul autovehiculului), fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale.
De asemenea, se observă că sistemul de taxare stabilit prin OUG.nr.9/2013 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismelor care se înmatriculează pentru prima dată în România, și prevede – prin art.9, posibilitatea de a contesta deprecierea.
Potrivit art.30 din TFUE (ex-articol 25 din TCE), între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, interdicție care se aplică și taxelor vamale cu caracter fiscal.
Articolele 34 -35 din TFUE se referă la importurile, respectiv exporturile din interiorul UE și interzic „restricțiile cantitative și oricare alte măsuri cu efect echivalent” între statele membre, în vreme ce articolul 36 TFUE prevede derogări de la libertățile aferente pieței interne stabilite prin articolele 34 și 35 TFUE, în cazurile justificate din anumite motive specifice.
Dispozițiile menționate au, practic, rol de mecanism de siguranță, care garantează verificarea compatibilității cu legislația UE a oricărui obstacol în calea comerțului din piața internă, iar reglementările specifice care pot aduce atingere pieței interne, cum ar fi prevederile fiscale ale articolului 110 TFUE., prevalează asupra dispozițiilor generale ale articolelor 34-36 TFUE.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de „taxă cu efect echivalent”, constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, „oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia”, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Nu se poate susține, de plano, că prin instituirea unei taxe de înmatriculare sunt încălcate disp.art.34-36 din Tratat, concluzie susținută și de Comunicarea Comisiei Europei către Parlamentul European, Consiliul și Comitetul Economic și Social European din 14.12.2012. În cuprinsul Comunicării, Comisia identifică bunele practici propuse statelor membre spre a fi aplicate pe termen scurt, la pct.2 din „ Concluzii și măsuri subsecvente” fiind menționat:
„Pentru a evita dubla impunere și „supraimpozitarea” în cazul în care cetățenii transferă definitiv un autoturism dintr-un stat membru în altul, statele membre care au aplicat inițial taxa de înmatriculare ar trebui cel puțin să acorde o rambursare parțială a taxei ținând cont de deprecierea autoturismului, indiferent dacă statul membru de destinație prevede sau nu o scutire de la plata taxei de înmatriculare, dacă este cazul”.
În condițiile în care, în prezent, 18 dintre statele membre percep taxe de înmatriculare pentru vehicule și în afara Directivei 83/182/CEE – care prevede scutiri de taxe pentru introducerea temporară a unui autovehicul rutier dintr-un stat membru în altul, nefiind adoptată legislație secundară în domeniu, însăși instituțiile europene admit că statele membre sunt libere să aplice în cazul autoturismelor alte taxe decât TVA, atâta timp cât aceste taxe sunt în conformitate cu principiile generale ale legislației Uniunii Europene. Modalitatea de calcul a timbrului de mediu este unitară pentru situațiile la care acesta se achită, calculul fiind identic, indiferent dacă va fi achitat la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau în străinătate ori dacă este vechi sau nou) sau la momentul transcrierii dreptului de proprietate a autovehiculelor și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante.
Contrar susținerilor reclamantei, care opinează că prin OUG nr.9/2013 sunt preluate dispozițiile OUG nr.50/2008 și ale Legii nr.9/2012, Tribunalul apreciază că noul act normativ/ ca de altfel și Legea nr.9/2012 în forma inițială, neafectată de caracterul suspensiv instituit prin dispozițiile OUG nr.1/2013, nu reiau reglementarea din OUG nr.50/2008.
Concluzia în acest sens este susținută și de interpretarea per a contrario a considerentelor expuse în Ordonanța nr.3/3.02.2014 (par.30,31), pronunțată de CJUE(Marea Cameră) în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13.
În aceste cauze, Curtea de la Luxemburg a statuat cu privire taxa pentru emisii poluante instituită prin Legea nr.9/2012, considerată neconformă cu normele comunitare prin prisma efectelor generate suspendarea art.4 alin.2 al legii prin OUG nr.1/2013.
Conform Ordonanței Curții - pronunțată urmare a întrebărilor preliminarii adresate de Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel București (paragraf 30,31) :
„ (30) Legea nr.9/2012 prezenta o diferență esențială în raport de OUG nr.50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la art.4 alin.2, că taxa pe poluare este datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase această taxă.
(31) Trebuie să se constate însă că OUG nr.1/2012 a privat articolul 4 alin.(2) menționat de efectele sale până la 1.01.2013. Rezultă că regimul de impozitare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr.50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În raport de argumentele expuse, se apreciază că nu se poate reține că OUG nr.9/2013 ar avea un efect indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, prin noul act normativ fiind practic înlăturată neconformitatea constată de C.J.U.E prin hotărârile date în cauzele T. și N. c.României.
Pentru considerentele - de fapt și drept, ce preced, cererea dedusă judecății având ca obiect - restituire taxă și dobânda aferentăva fi respinsă ca nefondată.
În raport de soluția pronunțată în dezlegarea conflictului judiciar dintre părțile între care s-a stabilit inițial raportul juridic de drept procesual, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă - admisă în principiu, conform art.74 alin.2 c.pr.civ., va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. D., cu domiciliul în C., . nr. 35, ., etaj 4, apt. 38, județul C., în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - A.J.F.P. C., cu sediul n C., . nr. 18, județul C. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Cu recurs, ce se va depune la Tribunalul C., în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.09.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
Tehnoredact.jud.A.L.N./06.10.2014/5 ex
Emis 3 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 852/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 796/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
