Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 962/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 962/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 11070/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 962/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta G. DE C.,cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul V. A., cu domiciliul în Năvodari, ., ., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra excepției tardivității și asupra apelului au avut loc în ședința publică din 29.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.11.2014, apoi la data de 12.11.2014 când s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr._/2.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. A. în contradictoriu cu intimat – garda de Coastă – Post Poliție Frontieră Midia. S-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal . nr._/19.04.2013 cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut – în esență, următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 23 04 2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr. indicat în antet petentul V. A. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul G. DE C. prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/19 04 2913.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal pe baza înscrisurilor depuse la dosar și a susținerilor contestatorului, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține că prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 600 lei reținându-se în sarcina acestuia că a pescuit în perioada de prohibiție fără a deține permis de conducere.
Procedând la analiza legalității procesului-verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Fapta a fost corect încadrată în dispozițiile legale menționate în procesul verbal de contravenție și sancțiunea în mod legal aplicată între limitele specificate.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că actul de constatare și sancționare criticat prin cererea introdusă în fața acestei instanțe este rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Cu toate acestea prezumția nu este una absolută, dar împrejurările descrise de petent nu sunt de natură să inducă un dubiu cu privire la cele reținute prin procesul verbal. Explicațiile petentului și declarațiile martorului nu sunt credibile, petentul nefăcând măcar dovada deținerii unui câine.
Față de aceste aspecte, instanța constată că procesul verbal a fost în mod temeinic întocmit.
În ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Or, în cauză, gradul de pericol social al faptei este redus, având în vedere că susținerile petentului.
Din dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că intenția legiuitorului a fost ca nu numai agentul constatator să poată aprecia asupra sancțiunii aplicate, ci și instanța de judecată având în vedere că învestirea excede cadrului argumentelor petentului instanța a vând posibilitatea de a verifica legalitatea, temeinicia și proporționalitatea sancțiunilor aplicate.
Art. 34 alin. 1 din același act normativ prevede posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, această prerogativă referindu-se nu numai la legalitatea ei, ci și asupra individualizării acesteia în funcție de circumstanțele cauzei și gravitatea vătămării valorilor sociale apărate de lege, inclusiv alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile (amendă, avertisment), fiind necesar ca sancțiunea să fie corelată întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
Astfel, reținând vinovăția contestatorului în săvârșirea faptei, având în vedere pericolul social scăzut al faptei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost prea mare în raport cu fapta săvârșită.
Față de aceste aspecte, instanța, în baza art. 5 alin. 5 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va proceda la o reindividualizare a pedepsei aplicate, și, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta săvârșită este de o gravitate redusă, și de disp. art. 7 alin. 3 potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 600 lei cu sancțiunea „avertismentului” pentru ambele contravenții reținute în sarcina contravenientului.
Totodată, instanța va atrage atenția contestatorului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Împotriva acestei hotărâri, organul constatator a formulat apel.
Apelanta- organ constatator apreciază hotărârea supusă controlului judiciar ca fiind netemeinică, susținând că instanța de fond în mod greșit a procedat la reindividualizarea sancțiunii contravenționale, că fapta săvârșită de intimatul petent nu este de o gravitate redusă, spre a face aplicarea art.7 alin.2 și 3 din OG nr.2/2001.
Susține apalenta că intimatul petent nu a dovedit existența unor împrejurări de fapt de natură a determina incidența dispozițiilor legale sus menționate, că – mai mult, cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție, acesta a recunoscut fapta și nu a formulat nici o obiecție în referire la mențiunile cuprinse în procesul verbal.
Intimatul nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Tribunalul,
verificând legalitatea investirii, la termenul de judecată din 10.09.2014, a invocat, din oficiu excepția decăderii apelantului din dreptul de a formula calea de atac.
În considerarea disp.art.248 c.pr.civ., potrivit cu care „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, la termenul din 12.11.2014, a fost pusă în discuția contradictorie a părților excepția invocată.
Analiza relevă următoarele:
Sentința civilă nr._/2.10.2013 a fost comunicată organului constatator- G. de Coastă – Post Poliție Frontieră Midia, la 7.03.2014 (dovadă comunicare, f. 25- ds. fond). Cererea de apel a fost formulată la 15.04.2014 și înregistrată la instanța de fond, la 18.04.2014.
Potrivit art.34 alin.(2) din OG.2/2001 „ Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii ”.
Conform art.468 alin.1 c.pr.civ.” termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Prin art.185 c.pr.civ. se dispune:
„Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Cum termenul pentru exercitarea căii de atac are un caracter imperativ, iar apelantul-organ constatator a lăsat să expire termenul stabilit de lege prevăzut pentru exercitarea apelului, în speță intervine sancțiunea procedurală care constă în pierderea dreptului de a exercita calea de atac.
Apărările apelantei privitoare la comunicarea hotărârii instanței de fond la o altă adresă decât cea indicată în întâmpinare nu sunt de natură să conducă la concluzia exercitării căii de atac în termenul prescris de lege.
Pe de o parte, este de observat că apelanta nu a formulat o cerere de repunere în termenul procedural, în temeiul art.186 c.pr.civ., iar pe de altă parte a rămas la nivel de simplă afirmație – fără acoperire în mijloacele de dovadă administrate în cauză, susținerea potrivit cu care hotărârea i-ar fi parvenit de la structura de execuție – Postul de Poliție de Frontieră Midia, abia în data de 1.04.2014.
Pe cale de consecință, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., apelul dedus spre soluționare va fi respins ca tardiv, soluție ce face inutilă cercetarea criticilor de nelegalitate și netemeinicie aduse hotărârii supuse controlului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului.
Respinge apelul ca tardiv formulat - de apelanta G. DE C.,cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul V. A., cu domiciliul în Năvodari, ., ., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
Grefier,
A. N.
Jud.fond B. A.I
Tehnored. jud.A. N.
4 ex/ 28.11.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 796/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 787/2014. Tribunalul... → |
|---|
