Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 852/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 852/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 10483/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 852
Ședința publică din data de 03 SEPTEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
GREFIER: G. M.
S-au luat în examinare recursurile în contencios administrativ, promovate de recurenta petentă ., cu sediul ales în C., .-84, județul C. și de recurenta intimată I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII – I.S.C. pentru I. REGIONAL ÎN CONSTRUCȚII SUD-EST, cu sediul în București, . nr. 23, Sector 3, îndreptate împotriva sentinței civile nr. 8437/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se prezintă pentru recurenta petentă, av. C. T. și c.j. A. E. pentru recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate părțile învederează că nu mai au alte probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul convențional al recurentei petente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul anulării procesului verbal de contravenție. Arată că în nici un caz nu a rezultat din procesul verbal faptul că ar fi încălcat autorizația de construire prin transformarea ferestrelor care dau spre proprietatea vecinului S. I. D. din ferestre de lumină în ferestre de vedere. La fond a depus înscrisuri din care rezultă că ferestrele respective nu s-au transformat în ferestre de vedere, este adevărat că nu s-a mai folosit cărămidă de tip nevada, însă geamurile au fost sablate, sistemul de deschidere permite doar rabatarea acestora și nu deschiderea normală, în plus geamurile sunt situate la o anumită înălțime față de pardoseală care nu ar permite privirea liberă spre proprietatea vecină. Apreciază că nu au fost încălcate servituțiile prevăzute de art. 615, 616 Cod civil, pe cale de consecință apreciază că în mod netemeinic petenta a fost amendată pentru încălcarea autorizației de construire.
Reprezentantul convențional al recurentei petente mai arată că însuși proprietarul vecin, cel spre care dau ferestrele respective, nu s-a plâns de faptul că acestea sunt ferestre de vedere. În declarația dată în fața instanței, la fond, a precizat chiar că s-au realizat niște spărturi în perete pentru realizarea unor luminatoare, adică unor ferestre de lumină, iar nu ferestre de vedere.
În ceea ce privește recursul formulat de către intimata ISC, reprezentantul convențional al recurentei petente formulează concluzii de respingere a acestuia ca nefondat și solicită instanței să aibă în vedere faptul că s-a criticat reducerea cuantumului amenzii apreciindu-se că amenda a fost aplicată într-un cuantum apropiat de minimul legal ceea ce înseamnă că era corect individualizată. Faptul că era apropiată sau nu într-un cuantum apropiat minimului legal nu înseamnă ce era bine individualizată. Pe de altă parte faptul că instanța s-a pronunțat asupra restituirii acesteia nu este un motiv de admitere a recursului, în mod corect instanța a dispus restituirea în ceea ce privește suma cu care s-a redus amenda. Este de discutat doar asupra faptului că instanța a dispus obligarea intimatei la restituirea acesteia, deoarece amenda se face venit la bugetul statului și din acest motiv poate recursul intimatei ar trebui admis în sensul modificării în parte în parte a sentinței și a înlăturării obligației intimatei de a restitui amenda, menținând dispoziția generică de restituire a amenzii. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul convențional al recurentei intimate solicită admiterea recursului formulat de partea pe care o reprezintă, solicită respingerea plângerii, iar în subsidiar respingerea mențiunii din dispozitiv referitoare la restituirea sumei de 2.000 lei. Arată că întreaga amendă nu se află la instituție întrucât sumele provenite din amenzi în cadrul amenzilor date de I.S.C. nu intră în contul I.S.C.-ului, ci în contul bugetului de stat. Consideră că și dacă se punea problema restituirii sumei nu aceasta era calea procedurală, ci cea prevăzută de Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește recursul petentei solicită respingerea acestuia, fapta există, este confirmată nu numai de agentul constatator al instituției, ci și de constatările altor instituții, ca de exemplu Primăria C.. De asemenea fapta a fost recunoscută constant în timpul judecății la fond de către petentă, rezultă fără dubiu că aceasta a existat. În plus după aplicarea sancțiunii petenta s-a adresat emitentului autorizației și a solicitat eliberarea unei noi autorizații de construire care să legitimizeze modificările aduse.
În replică, reprezentantul convențional al recurentei petente arată că este adevărat că a solicitat eliberarea unei noi autorizații pentru modificările respective, au fost autorizate modificările respective ceea ce confirmă faptul că ferestrele respective nu sunt ferestre de vedere, ci sunt ferestre de lumină. Nu au fost încălcate dispozițiile Codului civil, pe cale de consecință se impune reindividualizarea sancțiunii în raport de faptul că pericolul social reținut de organul constatator nu este cel precizat în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește recursul intimatei, față de susținerile referitoare la faptul că nu ar fi cerut restituirea amenzii, arată că a cerut restituirea amenzii prin chiar plângerea contravențională, iar din punctul său de vedere cererea era îndreptățită și era admisibilă în cadrul plângerii contravenționale întrucât este o cerere accesorie asupra căreia instanța este chemată să se pronunțe.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 26.04.2012, sub nr.10._, petenta S.C. O. C. S.R.L., cu sediul social în C., Bulevardul Mamaia, nr.162, județ C. și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., . - 84, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. de S. în Construcții – I. Teritorial în Construcții Sud Est – I. Județean în Construcții C.. cu sediul în C., ., jud. C., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.03.2012, cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contravenționale în cuantum de 5.000,00 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat;
- în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale aplicate prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.03.2012, cu sancțiunea avertisment.
- în ambele cazuri, restituirea sumei de 5.000,00 lei achitate cu titlul amendă contravențională.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.03.2012, a fost sancționată contravențional cu suma de 5.000,00 lei, reținându-se în sarcina sa încălcarea prevederilor proiectului autorizat, prin montarea unei tâmplării cu ochiuri rabatabile și geam transparent în locul panourilor de policarbonat opac și cărămidă Nevada, consecința fiind încălcarea prevederilor Codului civil referitoare la servitutea de vedere.
Petenta invocă nelegalitatea procesului verbal de contravenție, arătând că, în baza Autorizației de construire nr.1233/16.08.2010, prin executantul S.C. Almar Logistic S.R.L., s-au demarat lucrările de reamenajare și supraetajare cu etaj parțial și, cu ocazia controlului efectuat de către Direcția Regională în Construcții Sud Est, la data de 18.01.2012, s-a întocmit Procesul Verbal de Inspecție nr.12, în cuprinsul căruia s-a consemnat că spre proprietatea vecină sunt prevăzute ferestre de lumină alcătuie din panouri de policarbonat opac și cărămidă Nevada, iar prin soluția de finisaj propusă prin proiect se depășește limita construcției existente, pe latura de nord. Prin procesul verbal anterior menționat s-au dispus măsuri în sarcina petentei și în sarcina proiectantului în vederea încadrării construcției în limita proprietății și respectarea în execuție a proiectului autorizat, iar petenta s-a conformat procesului verbal, prin opacizarea integrală a ferestrelor de lumină care dau spre proprietatea vecină, prin aplicarea unei folii și prin desființarea mânerelor, fapt care împiedică deschiderea acestora. Față de împrejurarea că punerea în aplicare a măsurilor menționate implica modificarea proiectului care a stat la baza obținerii autorizației de construire, se învederează că petenta a procedat la predarea documentației necesare reautorizării conform modificărilor propuse de arhitectul proiectant și că măsurile luate au fost comunicate inspectorului din cadrul Inspectoratului de S. în Construcții – I. Teritorial în Construcții Sud Est – I. Județean în Construcții C..
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, apreciind că fapta prezintă un grad redus de pericol social.
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea nr.50/1991, art.612 și urm. C.civ. .
La data de 29.06.2012, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța a reținut următoarele:
Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a procesului verbal de contravenție dintre cele prevăzute textele legale menționate.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că, la data de 20.03.2012, petenta S.C. O. C. S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul Inspectoratului de S. în Construcții – I. Teritorial în Construcții Sud Est – I. Județean în Construcții C. cu amendă în cuantum de 5.000,00 lei, întocmindu-i-se Proces – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.03.2012, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 alin.1 lit.(b) din Legea nr.50/1991 republicată și actualizată, sancționată de art.26 alin.2 din același act normativ.
Astfel, în urma controlului efectuat la data de 18.01.2012, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că la executarea lucrărilor de construcții au fost încălcate prevederile proiectului autorizat prin montarea unei tâmplării cu ochiuri rabatabile și geam transparent în locul panourilor de policarbonat opac și cărămidă Nevada, încălcându-se prevederile Codului Civil referitoare la servitutea de vedere.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.26 alin.1 lit.(b) din Legea nr.50/1991 republicată și actualizată, text legal potrivit căruia: constituie contravenție executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b), de către investitor și executant. Întrucât textul legal cuprinzând încadrarea juridică a faptei face trimitere expresă la art.3, este de reținut că art.3 alin.1 lit.a din aceleași act normativ dispune în sensul că: (1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.26 alin.2 din Legea nr.50/1991 – text legal potrivit căruia fapta prevăzută la art.26 alin.1 lit.(b) se sancționează cu amendă de la 3.000,00 lei la 10.000,00 lei.
Instanta a constatat că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.26 alin.1 lit.(b) din Legea nr.50/1991 republicată și actualizată, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța a constatat că art.26 alin.2 din Legea nr.50/1991 este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
Referitor la sarcina probei, instanța a reținut principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.Curtea a reamintit cu această ocazie că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, că ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Instanța a reținut totodată că, potrivit art.1169 C.civ. din 1864 (text aplicabil speței față de data introducerii acțiunii), cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În concordanță cu jurisprudența invocată și cu art.1169 C.civ. din 1864, instanța apreciază că sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 și din împrejurarea că agentul constatator trebuie să fi perceput ex propriis sensibus faptele consemnate în procesul verbal contestat, pentru a fi îndeplinite exigențele impuse de principiul nemijlocirii în constatarea faptei contravenționale, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Prezumția permite proba contrară, care, dacă este facută în cauză, înlătură puterea probatorie a procesului-verbal de contravenție.
Referitor la fapta contravențională reținută în sarcina petentei:
Instanța a constatat că petenta invocă faptul că s-a conformat măsurilor dispuse prin Procesul Verbal de Inspecție nr.12/18.01.2012 prin opacizarea integrală a ferestrelor de lumină care dau spre proprietatea vecină, respectiv prin aplicarea unei folii și prin desființarea mânerelor, fapt care împiedică deschiderea acestora.
Cu titlu preliminar, instanța constată că efectuarea controlului din data de 18.01.2012, a fost consecința sesizărilor pe care numitul S. I. D. le-a adresat intimatului (fila nr.24 – 25, 29, din dosar). Audiat în calitate de martor, numitul S. I. D. a precizat că petenta a montat geamuri încadrate în termopan și cu deschidere spre interior, că acestea erau transparente, iar nu din sticlă Nevada (fila nr.67, din dosar). Petenta însăși recunoaște implicit că geamurile montate erau transparente și că ferestrele erau mobile, de vreme ce precizează că a procedat la opacizarea geamurilor și la desființarea mânerelor.
Având în vedere că martorul Boiagian Harry Michelle deține funcția de Director Tehnic în cadrul instituției intimate, nefiind deci un terț față de părțile implicate, instanța a apreciat că declarația formulată este subiectivă și pro causa, astfel că a fost înlăturată ca atare. În plus, martorul Boiagian Harry Michelle nu a participat la efectuarea controlului ca agent constatator, ci a semnat procesul verbal de contravenție în calitate de martor asistent.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța a constatat că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a apreciat că amenda contravențională aplicată nu respectă dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată, deși a fost stabilită într-un cuantum situat între limitele legale, nu este proporțională cu gradul de pericol social produs prin săvârșirea faptei contravenționale, având în vedere că petenta a procedat la depunerea documentației pentru reautorizare, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele nr.74 - 118). În același timp, instanța își însușește argumentul formulat de intimat în sensul că transformarea ferestrelor din transparente și mobile în fixe și opace, precum și depunerea documentației pentru reautorizare nu sunt împrejurări de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentei. Nu mai puțin adevărat, ținând cont de dispozițiile art.26 alin.6 din Legea nr.50/1991 în speță nu se poate aplica sancțiunea avertismentului așa cum a solicitat petenta.
Instanța a apreciat că în speță se impune reindividualizarea sancțiunii, în sensul reducerii amenzii contravenționale aplicate, de la suma de 5.000,00 lei, la cuantumul minim de 3.000,00 lei, atâta timp cât din procesele verbale de inspecție nu se poate reține nicio agravantă de natură să justifice aplicarea unei sancțiuni peste minimul legal prevăzut de lege. Nici gradul de pericol social concret al faptei nu justifică aplicarea unei sancțiuni peste minimul legal, căci în speță nu s-a invocat nici de către intimat și nici de către martorul S. I. D. folosirea ferestrelor construite cu încălcarea proiectului pentru a leza valorile sociale în considerarea cărora s-a instituit servitutea de vedere.
Astfel cum rezultă din ordinul de plată atașat la dosarul cauzei, petenta a achitat cu titlul amendă contravențională suma de 5.000,00 lei, în temeiul Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.03.2012 (fila nr.11, din dosar).
Dând efect soluției dispuse în privința procesului verbal de contravenție, instanța a obligat intimatul la restituirea către petentă a sumei de 2.000,00 lei, achitate conform OP/24.04.2012, cu titlul amendă contravențională, .
Având în vedere soluția de admitere în parte a plângerii și implicit faptul că instanța a constatat legalitatea și temeinicia actului sancționator, dar și făcând aplicare în speță dispozițiilor art.274 C.proc.civ., instanța a respins capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
În termen legal părțile au formulat recurs împotriva sentinței civile nr.8437/2013 pronunțată de Judecătoria C..
Organul constatator în motivarea recursului aduce critici cu privire la dispoziția instanței privind reducerea amenzii și obligarea organului constatator la restituirea sumei de 2000 lei.
Se arată că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut respectiv restituirea sumei plătite cu titlu de amendă.
Mai mult, intimata nu avea posibilitatea să ceară pe calea plângerii restituirea amenzii.
Suma datorată cu titlu de amendă se face venit al bugetelor localităților sau de stat astfel că I. de S. Construcții nu a încasat suma.
Se invocă art.8 din OG 2/2001; art. 117 și 205,OG 92/2013.
Recurentul organ constatator, arată că amenda aplicată este apreciată de cuantumul minim astfel că hotărârea recurată este netemeinică.
Recurenta petentă aduce critici hotărârii recurate în ceea ce privește temeinicia procesului verbal.
Se arată că din probele administrate a dovedit că modificările aduse proiectului inițial nu a transformat ferestrele de lumină în ferestre de vedere.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Procedând la judecata recursurilor se reține:
La 18.01.2013 conform procesului verbal de inspecție nr.12, organul constatator a reținut că în documentația aferentă autorizației de construire se relevă faptul că, spre proprietățile vecine sunt prevăzute ferestre de lumină alcătuite din panouri de policarbonat opac și cărămidă Nevada, iar printre soluția de finisaj propusă prin proiect se depășește limita construcției existente pe latura de nord. S-au hotărât măsuri privind stabilirea măsurilor ce se impun în vederea încadrării construcției în limitele proprietății, în sarcina investitorului și proiectantului iar executantul să respecte prevederile proiectului autorizat în încadrarea construcțiilor în prevederile codului civil.
La 24.02.2012 organul constatator efectuând un calcul în vederea verificării aspectelor sesizate în petiția din 22.02.2012 a constatat că în execuție, au fost încălcate prevederile proiectului autorizat montându-se tâmplărie cu geamuri rabatabile și geam transparent, încălcându-se prevederile referitoare la servitutea de vedere.
Prin procesul verbal de contravenție contestat petenta a fost amendată cf art. 26 al.1 lit.b din Lg 50/1991 cu amendă în sumă de 5000 lei.
Instanța de recurs reține că ulterior controlului, așa cum rezultă din adresa nr.R_/04.05.2012 emisă de Primăria C. - Serviciu Disciplină în Construcții, petenta nu s-a conformat măsurilor dispuse în procesul verbal de contravenție contestat.
La fond s-a administrat proba cu înscrisuri și martori.
Instanța de recurs apreciază că prin hotărârea recurată, instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra probelor, reținând temeinicia procesului verbal.
Faptul că ulterior încheierii procesului verbal de contravenție, respectiv 10.07.2012 petenta a solicitat emiterea autorizației de construire pentru modificarea proiectului privind autorizația de construire nr.1233/2010, executând în final lucrările conform procesului verbal de inspecție întocmit în ianuarie 2012, nu exonerează petenta de răspundere contravențională.
Instanța însă va avea în vedere aceste aspecte în momentul analizării proporționalității amenzii contravenționale aplicate de organul constatator, în raport de disp. art.21 din OG 2/2001.
Prin urmare, apreciind că hotărârea recurată este legală și temeinică în ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța va respinge recursul formulat de recurenta petentă ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta organ constatator instanța reține:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii reținând că fapta săvârșită nu prezintă un pericol social ridicat astfel că analizând elementele prev. de art. 21 al.3 din OG 2/2001 a apreciat că se impune reducerea amenzii de 5000 lei la 3000 lei minimul prevăzut de lege.
Instanța de recurs are în vedere și conduita petentului ulterioară încheierii procesului verbal care s-a conformat, a modificat proiectul executând în final lucrările de construire reținute de agentul constatator, conform măsurilor dispuse de acesta.
Astfel că instanța va înlătura ca neîntemeiat motivul de recurs privind greșita aplicare și interpretare a legii în ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii.
În ceea ce privește dispoziția instanței privind obligația organului constatator de a restitui petentei suma de 2000 lei, reprezentând amenda achitată, instanța de recurs apreciază că motivul de recurs invocat de organul constatator este fondat.
Prin plângere petenta a solicitat restituirea sumei de 2000 lei achitată cu titlu de amendă.
Instanța de fond, reducând amenda la 3000 lei a obligat organul constatator la restituirea către petentă a sumei de 2000 lei.
Instanța de recurs apreciază că restituirea sumei de 2000 lei nu este în sarcina organului constatator întrucât cf art.8 din OG 2/2001 amenzile contravenționale se fac venit al bugetelor localității sau la bugetul statului. Prin urmare amenda achitată de petentă nu a fost încasată de organul constatator și nu s-a făcut mențiune la bugetul Inspectoratului de S. în Construcții.
Așa cum rezultă din Ordinul de Plată depus la fila 11 din dosar de fond beneficiarul sumei este Statul prin Trezoreria C. unde amenda s-a achitat.
Pentru aceste considerente instanța va admite recursul formulat de I. de S. în Construcții și va înlătura dispoziția instanței privind obligarea organului constatator la restituirea către petentă a sumei de 2000 lei.
Având în vedere că cererea de restituire a amenzii formulată de petentă în cadrul plângerii contravenționale este o cerere subsidiară cererii principale având ca obiect plângere contravențională dar și aplicând disp. art.34 al.1 din OG 2/2001, care arată că instanța în cadrul plângerii poate hotărî asupra sancțiunii, se apreciază că cererea de restituire a amenzii formulată de petentă este admisibilă.
Prin urmare, instanța urmare a reducerii amenzii achitate în sumă de 5000 lei la 3000 lei va dispune restituirea sumei de 2000 lei, urmând ca petenta să facă demersuri8le legale către organul fiscal în vederea recuperării acestei sume.
Pentru aceste aspecte, instanța va admite recursul formulat de recurenta organ constatator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de S.C. O. C. S.R.L., cu sediul ales în C., .-84, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8437/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind ISC – I. Teritorial în Construcții C., cu sediul în București, . nr. 23, Sector 3.
Admite recursul formulat de ISC – I. Teritorial în Construcții C., cu sediul în București, . nr. 23, Sector 3, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8437/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind S.C. O. C. S.R.L., cu sediul ales în C., .-84, județul C..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
- înlătură dispoziția privind obligarea intimatei la restituirea amenzii în sumă de 2000 lei și înlocuiește cu următoarea dispoziție:
„Dispune restituirea sumei de 2000 lei reprezentând parte din amenda contravențională în sumă de 5000 lei achitată cu ordin de plată din 24.04.2012”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.
P., Judecator, Judecator,
M. C. E. C. A. B. S.
Grefier,
G. M.
Jud. fond C.I.
Red. Jud. dec. M.C./04.09.2014
Tehnored.gref. D.V.S./09.09.2014/2 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2774/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2210/2014. Tribunalul... → |
|---|
