Anulare act administrativ. Sentința nr. 250/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 250/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 6059/118/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.250 /CA
Ședința publică din 29.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant . TERMINAL SRL, cu sediul în C., Clădirea Administrativă Moll II S, Port Sud, în contradictoriu cu pârât S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C. ., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.01.2014, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față reține :
Prin cererea adresată Tribunalului C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._, reclamanta . Terminal SRL în contradictoriu cu S. P. de Impozite si Taxe Constanta a solicitat anularea Dispozitiei nr. S_/13.05.2013 de soluționarea a contestației prealabile si a deciziei de impunere nr. S91194/13.12.2013.
In motivare arata contestatoarea ca urmare a receptionarii instiintarii emise de intimat relativ la declararea in termen de 30 de zile, incepand cu 19.02.2012, a tuturor bunurilor deținute de societate in Incinta portului Constanta Sud, declarate inițial la . obligația de declarare a acestor bunuri.
Urmare acestui demers intimatul a procedat la calcularea taxelor si impozitelor datorate, fiind emisa in acest sens Decizia de impunere S91194/13.12.2012, prin care a fost reținută in sarcina sa obligația de plata a sumei de_ lei cu titlu de impozit pe clădiri aferent perioadei 2007-2012, teren, mijloace de transport sub/peste 12 tone, taxa pentru creșterea gradului de liniște si siguranța si accesoriile aferente.
Împotriva deciziei de impunere, in conformitate cu disp. art. 205-207 din OG 92/2003, a fost formulata contestație soluționata in sensul respingerii prin Dizpozitia S39250/13.05.2013.
Raportat la obligația de plata a impozitului pe cladiri determinata pentru 2007-2011 si a accesoriilor aferente, arata contestatoarea ca si-a indeplinit la termen si cu buna credinta obligatia de plata la organul fiscal unde bunurile au fost declarate, nefiind adusa la cunostinta sa netemeinicia si nelegalitatea impozitarii exercitate de . a platii taxelor si impozitelor la bugetul local al acestei unitati administrativ teritoriale.
Apreciaza in sensul ca intimata procedeaza astfel la o dubla impozitare vadit ilicita a cladirilor pentru perioada 2007-2011, in situatia in care nu poate fi retinuta o culpa relativ la reglementarea problemei arondarii administrative a Portului Constanta Sud, iar determinarea accesoriilor nu are justificare fata de situatia expusa.
In referire la obligatia de plata retinuta in decizia de impunere a impozitului pe cladiri, teren, mijloace de transport, a taxei pentru liniste si siguranta datorat pentru anul 2012 si a sumelor accesorii, arata contestatoarea ca a procedat deja la achitarea pentru anul 2012 a debitelor care se incadreaza in aceste categorii in valoare totala de_ lei si care au fost aduse la cunostinta potrivit Instiintarii de plata de catre intimat.
In drept au fost invocate disp. art. 218 al.1 si 2 din OG 92/2003, iar in sustinere a fost solicitata administrarea probelor cu inscrisuri (filele 13 -67).
Intimatul a depus intampinare prin care solicită respingerea contestației motivat de următoarele considerente:
Relativ la competenta Comunei Agigea de a preleva taxe si impozite de la contribuabilii care au sediul in . ca Portul Constanta s-a aflat dintotdeauna in raza administrativ teritoriala a Municipiului Constanta, evidentiat ca atare in incheierile de intabulare din anul 2006, dar si prin Decizia civila 796/CA/12.09.2011, pronuntata in dosarul nr._ .Urmare a campaniei de identificare a contribuabililor situati in zona Constanta Sud, contestatoarea a procedat la declararea bunurilor spre impozitare catre Municipiul Constanta, astfel ca nu poate fi imputata intimatului impozitarea, apreciata ca nelegala, de care reprezentantii Comunei Agigea.
Sistemul fiscal, in reglementarea impusa de catre Codul Fiscal si de Procedura Fiscala este unul declarativ, fiind in sarcina contribuabilului sa declare spre impozitare bunurile impozabile detinute catre autoritatea competenta, astfel ca atat timp cat sumele respective nu sunt datorate concomitent catre ambele unitati administrativ teritoriale, se apreciaza ca nu exista o dubla impozitare, plata nedatorata fiind supusa restituirii.
Relativ la datorarea majorarilor de intarziere, se arata ca aceasta este consecinta neplatii la termenele legale a sumelor reprezentand debit principal.
Relativ la sumele achitate pentru anul 2012, in considerarea debitelor curente ale contribuabilului aferente anului 2012, platile efectuate au fost luate in considerare, aspect care rezulta chiar din actul administrativ fiscal contestat, ordinea de stingere fiind insa cea prevazuta de art. 115 din OG 92/2003.
In aparare au fost atasate, in copie, inscrisuri (filele 81-128).
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele :
Prin Decizia de Impunere nr. A91194/13.12.2012 emisă de SPITVBL a fost stabilită în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de_ lei cu titlu de impozit pe clădiri, impozit pe mijloacele de transport, taxa pentru creșterea gradului de liniște si siguranță si impozit pe teren aferent anului 2012.
Împotriva actului administrativ fiscal a fost formulată contestație în temeiul disp. art. 205 și urm din OG 92/2003, soluționată în sensul respingerii prin Dispozitia nr. S39250/13.05.2013
Pentru a dispune in acest sens retinut intimatul faptul ca prin Decizia 796/CA/12.09.2011 pronunțata de Curtea de Apel Constanta in cadrul dosarului_ s-a dispus in mod irevocabil anularea HCL 38/23.03.2009 a Consiliului Local Agigea, consfințind amplasarea suprafeței de 988 ha in unitatea administrativ teritoriala a Municipiului Constanta. In acest sens apreciază ca apărarea contestatoarei potrivit cu care nu a avut cunoștința despre netemeinicia si nelegalitatea impozitării exercitate de . imobile aflate in Portul Constanta Sud, nu poate fi primita, având in vedere faptul ca pe de o parte din activele impozabile deținute de contestatoare au fost declarate si impuse la serviciul de specialitate al Municipiului Constanta, înainte de 12.09.2011, susținerile contestatoarei apărând in fapt ca o invocare a necunoașterii legii.
Apreciază, de asemenea, ca nu se poate retine in speta o dubla impunere, prin raportare la competenta organului fiscal in administrarea creanțelor fiscale, iar faptul ca declarațiile fiscale aferente perioadei 2007-2011 si implicit platile au fost efectuate catre un organ fiscal necompetent, da dreptul persoanelor indreptatite sa solicite restituirea sumelor încasate necuvenit in conformitate cu disp.OG 92/2003.
Sunt invocate in susținere dispozițiile legii 2/1968, art. 6, HCM 121/1975 privind sistematizarea Municipiului Constanta, prin care se include in intravilanul localității Constanta Portul Constanta si Constanta Sud, in suprafata de 727 ha, Decretul 121/1976 privind aprobarea schiței de sistematizare a Municipiului Constanta, legea 218/1989, Decretul lege 38/1990, Decizia 71/11.02.1991 a Prefectului Municipiului Constanta, HCL Constanta nr. 31/01.04.1997, Încheierea nr. 2564/2006 a OCPI Constanta, dar si sentințele civile pronunțate in cadrul dosarelor civile_ ,_/212/2008, respectiv_ .
Relativ la platile efectuate de contestatoare in cursul anului 2012, se precizează ca acestea au fost avute in vedere la emiterea deciziei de impunere prin raportare la disp. art. 115 din OG 92/2003, iar in drept au fost invocate disp. art. 22 din legea 215/2001, art. 3 al.1 si 3 din legea 554/2004, art. 90 si 115 al.1 lit.b din OG 92/2003, art. 249 al.2 din legea 571/2003.
Instanța retine incidenta disp. art. 249 al.1 din Codul Fiscal potrivit cu care Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
Norme metodologice de aplicare a art. 249: 18. (1) Identificarea proprietăților atât în cazul clădirilor, cât și în cel al terenurilor cu sau fără construcții, situate în intravilanul localităților rurale și urbane, precum și identificarea domiciliului fiscal al contribuabililor se fac potrivit Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 291 din același act normativ privind controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale stabilesc în sensul că: Autoritățile administrației publice locale și organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale, precum și a amenzilor și penalizărilor aferente.
Conform art. 35 din OG 92/2003 privind competența teritorială a compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale: Compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale sau după caz, ale subdiviziunilor administrativ teritoriale ale municipiilor
Astfel, stabilirea, controlul și colectarea, deci întreaga administrare a creanței fiscale constând in impozitul pe clădiri, revine compartimentului de specialitate al unitații administrativ teritoriale respective, astfel cum se prevede de art. 291 C.fisc. si art. 35 C.proc.fisc. De asemenea, si identificarea proprietății in cazul clădirilor se supune regulii instituite de art. 35 C.proc.fisc., in temeiul pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a art. 249 C.fisc..
In speta aspectul divergent privește identificarea unității administrativ-teritoriale in a cărei raza teritoriala este amplasat imobilul prin prisma incidenței dispozițiilor anterior menționate.
Potrivit legii nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare,art. 31 alin. 1 (în forma in vigoare pana la data 01.10.2011): Cuprinsul cartii funciare, in afara ingradirilor si exceptiilor legale, se considera exact numai in folosul acelei persoane care, in virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobandit cu buna-credinta un drept real inscris in cartea funciara.
Noul cod civil stabilește prin art.885 al.1 Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.(…)
De asemenea, art. 900 al.1 statuează în sensul că dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
Potrivit încheierilor de carte funciară emise la data de 13.02.2006 (filele 87-90) a fost admisă cererea de înscriere cu privire la imobilul teren în suprafață de_ mp situat în Portul C., în cartea funciară a Municipiului C., din considerente tehnice, având în vedere că suprafața de teren din incinta portului este domeniu public al statului, nu a fost niciodată dezmembrată, iar 80% din Portul C. se află în Municipiul C. (filele 160-161), apreciindu-se astfel asupra principiului forței probante a înscrierilor de drepturi reale, consacrat de dispozițiile menționate anterior în sensul înregistrării clădirilor aferente in cartea funciara a unității administrativ-teritoriale a municipiului Constanta.
Este real că se verifică afirmațiile reclamantei privitoare la controversa existentă între unitățile administrativ-teritorial, Municipiul C. și . la limitele administrativ teritoriale, dar acest aspect nu este de natură a face inaplicabile dispozițiile art.249 alin.2 și art.254 alin.5 din Legea nr.571/2003.
Sistemul fiscal, in reglementarea impusa de dispozițiile legale incidente este unul declarativ, fiind in sarcina contribuabilului sa declare spre impozitare bunurile impozabile deținute către autoritatea competenta, apreciindu-se in sensul ca atât timp cat debitele in discuție nu sunt datorate concomitent către ambele unitati administrativ teritoriale, nu se poate reține existența unei duble impozitare.
De asemenea, sunt de remarcat în acest sens și dispozițiile art. 83 al.1 din OG 92/2003 care statuează asupra obligației contribuabilului de a depune declarația fiscală prevăzută de lege la organul fiscal competent, dar și ale disp. art. 12 din același act normativ potrivit cu care relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe buna credință, în scopul realizării cerințelor legii.
In referire la plățile efectuate de către contestatoare prin OP 596 – 601/29.03.2012, 722/11.04.2012, 909/16.05.2012, 1185/27.06.2012, respectiv 1825/ 27.05.2012, se observa ca acestea au fost avute in vedere la emiterea deciziei de impunere contestată, sumele fiind imputate asupra debitelor reprezentând impozit pe mijloacele de transport sub 12 tone (OP 722/11.04.2012, respectiv OP 1185/ 27.06.2012), impozit pe clădiri (OP 596 – 601/29.03.2012, OP 909/16.05.2012, 1185/ 27.06.2012) si accesoriile aferente acestora (filele 18-19), fiind stinse parțial aceste debite.
Cu toate acestea, instanța are în vedere și situația specială a contribuabilului contestator, situație creată de conduita pasivă a intimatului.
Astfel, se observă că ulterior emiterii încheierii de carte funciară în condițiile anterior menționate, intimata a înțeles să înștiințeze contribuabilii cu privire la obligația de a achita impozitele și taxele aferente clădirilor situate pe acest teren abia în data de 28.03.2012 (fila36) emițând în acest sens o adresă prin care aduce la cunoștința persoanelor care dețin bunuri în incinta Portului C. Sud înregistrate la Primăria Agigea să le declare în termen de 30 zile începând cu data de 19.03.2012, pentru a fi stabilite în mod corect impozitele și taxele locale.
Urmare a înștiințării emise, contestatoarea a depus declarațiile fiscale, astfel că se emite decizia de impunere privind impozitul pe clădiri, teren și impozit asupra mijloacelor de transport sub 12 tone, precum și cele aferente taxei privind creșterea gradului de liniște și siguranță pentru perioada 2007-2012.
Având în vedere buna credință a contribuabilului contestator care, înscris fiind cu bunuri impozabile la unitatea administrativ teritoriala Agigea, a achitat impozitele și taxele locale către aceasta, instanța apreciază că este excesiv a se solicita acesteia și plata accesoriilor de întârziere pentru ultimii 5 ani aferente impozitului pe clădiri determinate pentru perioada 2007-2011. Și aceasta, astfel cum s-a menționat mai sus raportat la conduita pasivă a intimatului coroborat cu situația specială a contribuabililor ce dețin bunuri în incinta Portului C. Sud care s-a aflat din 2006 într-o situație de incertitudine privind unitatea administrativ teritorială de care aparțin.
În considerarea celor ce preced, instanța apreciază asupra caracterului întemeiat al contestației urmând a dispune anularea in parte actelor administrative contestate cu privire la suma determinata cu titlu de accesorii aferente impozitului pe clădiri pentru perioada 2007-2011.
Văzând si disp. art. 453 c.proc.civ, se va retine in sarcina intimatului obligația de plata a cheltuielilor de judecata apreciate prin raportare la valoarea pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația privind pe reclamanta . TERMINAL SRL, cu sediul în C., Clădirea Administrativă Moll II S, Port Sud, în contradictoriu cu pârât S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C. ..
Anulează în parte Decizia de impunere S_/13.12.2012 și Dispoziția S_/13.05.2013 emise de SPITVBL C. relativ la suma determinată cu titlu de accesorii relativ al impozitul pe clădiri aferent perioadei 2007-2011.
Respinge ca nefondate celelalte pretenții.
Obligă intimatul să achite contestatoarei suma de 488,3 lei cheltuieli de judecată
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER:
C. N. D. V. S.
Red.jud.CN/24.02.2014/2.ex
.>
| ← Pretentii. Sentința nr. 2684/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 488/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
