Pretentii. Sentința nr. 2684/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2684/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 2792/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2684
Ședința publică de la 20 NOIEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. C.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul O. E., cu domiciliul în C., ., ., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., având ca obiect pretentii- DECIZIE nr. 9288/04.07.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că, prin Serviciul Registratură, pârâta a depus concluzii scrise și a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, după care,
Instanța învederează faptul că, pârâta a formulat concluzii scrise, cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu și pune în dezbatere această cerere.
Reclamantul, personal, având cuvântul, solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, neîntemeiată, învederând faptul că, în momentul plății, nu a avut relații cu chematul în garanție.
În baza dispozițiilor art. 73 Cod procedură civilă, va respinge ca tardiv formulată cererea de chemare în garanție, întrucât la acest moment, s-a depășit primul termen de judecată.
La interpelarea instanței, reclamantul precizează că nu mai sunt alte chestiuni prealabile și nici probe.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamantul, având cuvântul, solicită admiterea cererii cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând taxa de emisii poluante, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie fiscală.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul a chemat în judecată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALATI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2361 lei, prelevată în mod ilegal cu titlu de taxă de emisii poluante și a dobânzii aferente .
În motivarea demersului judiciar, reclamantul a arătat că numitul B. C-T. a achiziționat autoturismul marca Ford iar pentru înmatricularea autoturismului pe teritoriul României a fost nevoit să achite taxa pe emisii poluante stabilită prin decizia de calcul care este ilegala
Se arată că, actul normativ în baza căruia a fost prelevată taxa, respectiv L 9/2012 contravine dreptului intern, fiind emis cu încălcarea art.30 alin.1 lit.”g” și art.41 alin.3 din Legea nr.24/2000 și a art.115 alin.4 din Constituția României, întrucât nu exista situația extraordinară și nici urgența ce impuneau recurgerea la această cale de reglementare.
Reclamantul a susținut că plata acestei taxe contravine de plano dreptului comunitar, încalcă dispozițiile Tratatului Comunității Europene, care, în art. 90, interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
S-a invocat faptul că este încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, această taxă fiind percepută doar pentru autoturismele înmatriculate în C.E. și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare, taxa nu mai este percepută. Tratatul de aderare a României la UE, ratificat prin Legea nr. 157/2005 prevede că România este obligată să respecte dispozițiile tratatelor originare, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție consfințind, de altfel, principiul supremației dreptului comunitar față de dispozițiile contrare din legile interne.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25, 28 și 90 alin. 1 din Tratatului UE, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art. 2 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.
Pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare .
Pârâta a formulat și o cerere incidentală, susținând că „titulara dreptului în ce privește restituirea taxei de poluare este Administrației Fondului pentru Mediu”, a cărei introducere în cauză și citare a solicitat-o., în raport de destinația sumei solicitate de reclamant, care se face venit la Fondul pentru mediu.
În baza dispozițiilor art. 73 Cod procedură civilă, A respinge ca tardiv formulată cererea de chemare în garanție, întrucât la19.11.2014, s-a depășit primul termen de judecată
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a administrat la solicitarea părtilor proba cu înscrisuri.
Taxa a fost stabilită de către Administrația Finanțelor Publice Constanta
prin decizie de calcul emisă urmare a cererii înregistrate de reclamant la organul fiscal, prin care solicita calcularea taxei de poluare
La 09.04.2014 reclamantul a dedus spre soluționare cerere de returnarea sumei invederând autorității că s-a procedat la prelevarea unei taxe care contravine prevederilor Tratatului C.E.
Actul administrativ vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului de procedură fiscală sunt asigurate prin contestația formulată împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, prin care a solicitat și returnarea sumei prelevate nelegal.
Instanța apreciază că este întemeiată pretenția reclamantului, de obligare a pârâtei la restituirea taxei prelevate nelegal, consecință a anulării deciziilor emise de autoritățile administrativ fiscale, pentru următoarele considerente:
Decizia de calcul a taxei reprezintă materializarea scriptică a unei operațiuni administrative, iar ceea ce a înțeles reclamanta să conteste în principal este refuzul organului fiscal de a soluționa cererea sa de restituire a taxei.
Această taxă s-a constituit în venit la bugetul Fondului pentru Mediu, gestionată fiind de Administrația Fondului pentru Mediu, organul fiscal instrumentând doar cererile de calculare a taxei pe emisii poluante, cu care este alimentat bugetul Fondului pentru Mediu.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa pe emisii poluante se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Cererea reclamantului privind restituirea taxei auto speciale achitată pârâtei este singura cale deschisă în justiție celor ce au achitat asemenea taxe speciale, competența revenind instanței de contencios administrativ.
Potrivit OUG nr 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, exista obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 . Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Potrivit însă art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene: 1.Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
2.In plus, nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o formă de impozitare internă, de natura să asigure protecția indirectă a altor produse.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a
mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Analizând dispozitiile O.U.G. 50/2008 cu modificările ulterioare,
rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este
destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: comparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constataă, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
Astfel încât la acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt în continuare actuale, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Potrivit art.11 alin. 1 și 2 din Constituția Romaniei, revizuita in anul 2003-„ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art.148 alin. 2 și 4 din Constituția Romaniei statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Instanța apreciază că atât refuzul de returnare a taxei pe poluare, cât și operațiunile/actele care au permis prelevarea taxei reprezintă un abuz de drept, adică un exces de putere, în accepțiunea art.2 lit.”n” din legea nr.554/2004.
Excesul de putere se configurează, după cum a statuat doctrina de specialitate, atunci când legea permite administrației să adopte o soluție din mai multe posibile, dreptul de apreciere trebuind însă să fie o dimensiune a legalității.
Încălcarea legii și, implicit excesul de putere, survine nu doar în situația în care este nesocotită o normă internă, ci și în ipoteza în care se încalcă o dispoziție comunitară.
Aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea prioritară a dreptului comunitar nu este opozabilă numai autorităților judecătorești, ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritățile administrativ fiscale, în speță pârâta
Față de cele ce preced, dând eficiență principiului aplicării directe a reglementărilor comunitare, instanța va admite acțiunea dedusă judecății, obligând pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2361 lei, consecință a lipsirii de eficiență a actului care a permis prelevarea acestei taxe - decizia de calcul a taxei pe emisii poluante emisă de AFP Constanta
Referitor la temeiul de drept în baza căruia autoritatea fiscală datorează dobânda legală și data de la care aceasta începe să curgă se reține că:
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din Codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din Codul fiscal, se reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
. Din interpretarea acestor dispoziții legale, Tribunalul reține că pentru sumele de restituit de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, acest drept fiind însă condiționat de formularea unei cereri în acest sens organului fiscal competent.
În speță, prin cererea înregistrată sub nr._/09.04.2014 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-TA, reclamanta a solicitat restituirea taxei în sumă de 2361 lei și acordarea dobânzii la această sumă.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul constată întemeiată acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect plata dobânzii
Referitor la temeiul de drept în baza căruia autoritatea fiscală datorează dobânda și data de la care aceasta începe să curgă se reține că:
Instanta va avea in verdere HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia) din 18.03.2013 În cauza C‑565/11,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura M. I. împotriva Administratiei Finantelor Publice Sibiu, Administratiei Fondului pentru Mediu.
In hotarare s a retinut:
Dintr‑o jurisprudentă constantă reiese că dreptul de a obtine rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecinta si completarea drepturilor conferite justitiabililor de dispozitiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Statul membru este, asadar, obligat, în principiu, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii
Curtea a statuat deja că, în absenta unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atributia de a prevedea conditiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata si modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste conditii trebuie să respecte principiile echivalentei si efectivitătii, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai putin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispozitii de drept intern si nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii
Curtea (Camera a treia) a declarat caDreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim national, precum cel în discutie în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul constată întemeiată acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect plata dobânzii dobânzii legale în materie fiscală, calculată conform art. 120 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură fiscală al României, din ziua următoare expirării termenului de soluționare a cererii de restituire, prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României și până la data plății efective a sumei de 2361 lei si va respinge cererea de acordare dobânzi fiscal de la data plății până la ziua următoare expirării termenului de soluționare a cererii de restituire, prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul O. E., CNP:_, cu domiciliul în C., ., ., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C..
Obligă pârâta DGRFP G. – AJFP C. la restituirea către reclamantă a sumei de 2361 lei actualizată cu indicele de inflație de la momentul plății până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta DGRFP G. – AJFP C. la plata către reclamant a dobânzii legale înmaterie fiscal, calculate conform art. 120 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, din ziua următoare expirării termenului de soluționare a cererii de restituire prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, și până la data plății effective a sumei de 2361 lei.
Respinge cererea de acordare dobânzi fiscal de la data plății până la ziua următoare expirării termenului de soluționare a cererii de restituire, prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. I. TÖRÖK
Red. jud. M. C. / 4 ex. /04.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 19/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 250/2014. Tribunalul... → |
|---|
