Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 105/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 6520/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 105
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. N.
JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție – CT_/01.02.2013, formulat de apelanta-petenta . SRL, cu sediul în Timișoara, Calea S. B., nr. 31, J. T., în contradictoriu cu intimata A. N. SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR CONSTANTA, cu sediul în Constanta, ., J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/04.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederînd și faptul că, apelanta-petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin Serviciul Registratură, intimata a depus întâmpinare, după care,
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de_, petenta . SRL a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ și PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR C., ca prin hotărârea ce o va pronunța în principal să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 01.02.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Petenta a învederat că în urma unui control efectuat la magazinul societății din localitatea C., intimata a constatat încălcarea normelor sanitar veterinare privind demonstrarea trasabilității produselor la punerea pe piață: comercializarea acestora.
Consideră petenta că procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care nefiind respectată obligativitatea menționării în cuprinsul procesului-verbal a datei, orei și locului în care a fost săvârșită. Intimata nu indică data la care a fost săvârșită fapta reținută în sarcina petentei iar în privința locului săvârșirii faptei, consemnează generic „la P. R. FOOD C..” Arată petenta că în circumscripția teritorială a municipiului C. societatea operează mai multe magazine, astfel încât fără indicarea precisă a locului săvârșirii faptei este în imposibilitate, pe de-o parte de a-și revizui conduita, împrejurare de natură a o prejudicia îndeosebi prin faptul că se expune riscului de aplicare a altor sancțiuni pecuniare iar pe de altă parte, această neregularitate de forma a procesului-verbal este vătămătoare petentei întrucât face imposibilă verificarea acelei mențiuni din procesul verbal potrivit căreia contravenția s-ar fi săvârșit și constatat la punctul de lucru aparținând petentei
Precizează petenta că procesul verbal este încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 sub aspectul lipsei semnăturii contravenientului precum și a semnăturii și datelor de identificare ale martorului; procesul verbal nu cuprinde nicio referire la încheierea acestuia în lipsa presupusului contravenient ori a refuzului sau imposibilității acestuia de a semna procesul- verbal astfel încât această omisiune nu are niciun temei legal.
Învederează petenta că societatea nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa; în conformitate cu adresa nr._/08.08.2011 emisă de Direcția Generală Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Lanțului Alimentar - Direcția de Trasabilitate și Siguranța Alimentelor, declarația de conformitate și certificatul de calitate nu sunt obligatorii.
Precizează petenta că rezultă din adresa nr. 2239/18.02.2009 emisă de A. Națională pentru Potecția Consumatorilor - Direcția Supraveghere și Consiliere Servicii și Produse - Serviciul Supraveghere și Consiliere Produse Alimentare, că actele normative, în general, nu stabilesc forma în care operatorii economici, cu activitate în domeniul alimentar, ar trebui să acționeze, dar în mod sigur aceștia trebuie să asigure condițiile de trasabilitate a alimentelor (de origine animală și non-animală).
În drept, petenta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, H.G. nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, și pe cele ale Codului de procedură civilă.
În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenționale, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru.
Intimata DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ și PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR C., a depus întâmpinare la data de_ (f.52) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată; sancțiunea contravențională a fost aplicată pentru unele nereguli privind legislația sanitar veterinară, apreciind intimata că precizările petentulei cu privire la mențiunile emise de A. Națională pentru Protectia Consumatorilor - Direcția Supraveghere și Consiliere Servicii și Produse - Serviciul Supraveghere și Consiliere Produse Alimentare, nu pot fi opozabile inspectorilor și instituției sale ținând cont de specificul instituțiilor și de atribuțiile specifice ale Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C. proc.civ., H.G. 984/2005, modificata prin H.G. 679/2006 cu modificările si completările ulterioare și O.G. nr. 2/2001 si O.G. nr. 2/2001 .
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de_, petenta a depus răspuns la întâmpinare (f. 59) învederând că intimata se rezumă la a face precizări cu caracter extrem de general, fără a argumenta în vreun fel afirmațiile făcute, fără a combate motivele pe care și-a întemeiat plângerea contravențională și fără a arăta în cel fel înscrisurile depuse la dosar folosesc pricinii. Consideră că în mod tendențios reprezentanții intimatei au sancționat societatea, din moment ce însăși instituția având atribuții de îndrumare și control în domeniul sanitar veterinar a precizat că declarația de conformitate și certificatul de calitate nu au aplicabilitate.
În temeiul art. 258 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 255 cod de procedură civilă, la termenul din_ instanța a încuviințat pentru fiecare dintre părți proba cu înscrisuri. Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare și contravențiilor . nr._ din_ f. 7; dovadă comunicare proces verbal f. 8; adresă ANSVA către Romalimenta din_ f. 9 - 10; adresă ANPC din_ f. 11; sentința civilă nr._ din_ a Judecătoriei Sectorului 4 București f. 22 – 23; certificat ONRC f. 24 – 48; nota de inspecție din_ f. 54 – 55; document de sechestru nr. 976 din_ f. 56.
Prin sentința civilă nr._/04.10.2013 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
La data de _, în urma controlului din data de_, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ (f. 7) prin care petenta . SRL a fost sancționată cu amenda în cuantum de 6000 lei în temeiul art. 6 lit. a pct. 10 din HG 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor modificat de HG 917/2009.
S-a reținut în procesul verbal de constatare a contravenției că la punctul de lucru al petentei au fost încălcate normele sanitar veterinare privind demonstrarea trasabilității produselor la punerea pe piață: comercializarea acestora. Nu s-a putut stabili trasabilitatea în baza documentelor prezentate - declarații conformitate și avize existente fără specificarea loturilor produselor existente în stoc, neconcordanța între documente conformitate (lipsa majorității) și etichetarea ambalajelor produselor. Procesul verbal cuprindea mențiunea că a fost în întocmit în lipsa contravenientului, urmând să fie înaintat prin poștă contravenientei.
Anexă la procesul verbal menționat mai sus s-au făcut: nota de inspecție din_ f. 54 – 55 și documentul de sechestru nr. 976 din_ f. 56.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal în privința aspectelor contestate instanța reține, în ce privește legalitatea, că nu există cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la prima critică de legalitate a procesului verbal (acesta nu cuprinde data săvârșirii faptei), instanța reține că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea unei contravenții continue, iar procesul verbal de constatare a contravenției cuprinde data constatării contravenției ca fiind_ . În cazul contravențiilor continue, menționarea a două date diferite (una la rubrica „data săvârșirii contravenției”, iar alta la rubrica „data constatării”) nu este necesară, data săvârșirii este data încetării activității contravenționale, iar dacă acesta nu a încetat (cazul din speță), data va coincide cu momentul constatării contravenției.
Referitor la cea de-a doua critică de nelegalitate invocată (procesul verbal nu cuprinde locul săvârșirii contravenției), instanța reține că procesul verbal cuprinde elemente care să individualizeze magazinul în care s-a efectuat controlul. Astfel, agenții constatatori au precizat șeful de magazin (în persoana numitei M. S.) și adresa unde a fost efectuat controlul: C., . chiar înscrisurile depuse de petentă (certificat ONRC f. 35) reiese că aceasta deține un punct de lucru la această adresă. Astfel, apar ca neîntemeiate susținerile petentei potrivit cu care, necunoscând magazinul în care s-a săvârșit contravenția, nu poate verifica realitatea celor constatate și nu va putea remedia problemele, dacă întradevăr ele există.
Cu privire la cea de-a treia critică de nelegalitate invocată (procesul verbal nu cuprinde semnătura reprezentantului petentei și a martorului), instanța arată că este neîntemeiată pentru motivele care urmează. În primul rând, agentul constatator a indicat faptul că procesul verbal urmează să fie comunicat petentei, deducându-se de aici faptul că a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al acesteia- în această situație nesubzistând obligația ca procesul verbal să poarte semnătura acestuia. De asemenea rolul martorului nu este acela de a confirma situația de fapt reținută de către agentul constatator, el nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului-verbal. Rolul său este acela de a arăta că procesul-verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Instanța reține că agentul constatator nu a respectat dispozițiile art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea este nulitatea relativă, care operează doar în situația în care s-ar dovedi o vătămare care să poată fi înlăturată numai prin anularea actului, vătămare pe care petenta nu a dovedit-o în cauză.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție . nr._ din_, instanța reține următoarele.
Petenta a fost sancționată în baza art. 6 lit. a pct 10 din HG 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor modificat de HG 917/2009. Potrivit acestui text de lege constituie contravenții la dispozițiile tehnice și la măsurile privind efectuarea acțiunilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor obligatorii și se sancționează cu amendă de la 6.000 lei la 12.000 lei, în cazul faptelor săvârșite de persoanele juridice, încălcarea normelor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind demonstrarea trasabilității produselor la producerea, prelucrarea, distribuția, punerea pe piață sau comercializarea alimentelor sau a hranei pentru animale.
Instanța reține că agenții constatatori au reținut că nu este stabilită trasabilitatea produselor nepreambalate, în opinia instanței există evidente încălcări ale legislației vizând următoarele alimente: pentru ardeiul gras B. eticheta de pe ambalajul colectiv specifică proveniența din Iordania, iar în avizele de însoțire este consemnată ca țară de proveniență Turcia; iar pentru lămâile vrac lipsește eticheta de pe ambalajul colectiv, numărul lotului: pentru toate produsele nu există buletine de analiză (nota de inspecție din_ f. 55).
În primul rând, instanța va înlătura argumentele petentei și apărările acesteia în legătură cu adresa nr. 2239/18.02.2009 emisă de A. Națională pentru Protecția Consumatorilor - Direcția Supraveghere și Consiliere Servicii și Produse - Serviciul Supraveghere și Consiliere Produse Alimentare (adresă ANSVA către Romalimenta din_ f. 9 – 10). Această adresă stipulează că nu se mai eliberează certificat sanitar veterinar pentru produsele de origine animală. Or, în speță controlul a vizat fructele și legumele deținute și expuse spre vânzare la punctul de lucru al petentei din C., .> În al doilea rând, instanța reține că adresa nr. 2239 (adresă ANSVA către Romalimenta din_ f. 9 – 10), tinde să fundamenteze răspunderea contravențională a petentei pentru fapta reținută în seama ei de către agenții intimatei, arătându-se clar în cuprinsul ei că trasabilitatea produselor trebuie asigurată.
Instanța reține că regulile primare privind trasabilitatea produselor alimentare se regăsesc în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare- regulament care se aplică direct în ordinea juridică internă (Cauza 93/71 Leonesio c. Italiei). Astfel, se arată în art. 18 alin. 4 din regulamentul indicat mai sus că Produsele alimentare sau hrana pentru animale care sunt introduse pe piață sau este de așteptat să fie introduse pe piață în Comunitate sunt etichetate sau identificate în mod corespunzător pentru facilitarea trasabilității lor, prin documentație sau informații adecvate, în conformitate cu cerințele relevante ale dispozițiilor mai speciale.
Trasabilitatea se asigură în primul rând prin etichetarea corespunzătoare a produselor. În punctul 29 din preambulul Regulamentul (UE) NR. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare se stipulează la nivel de principiu director că ar trebui să se indice țara de origine sau locul de proveniență a unui produs alimentar atunci când, în absența unei astfel de mențiuni, consumatorul ar putea fi indus în eroare cu privire la țara de origine reală sau locul real de proveniență a produsului. Or, în mod cert pentru ardeiul gras B. nu se poate stabili țara de proveniență existând contradicții între eticheta de pe ambalajul colectiv (care specifică proveniența din Iordania) și avizele de însoțire (unde este consemnată ca țară de proveniență Turcia). În privința lămâilor lipsește eticheta de pe ambalajul colectiv, numărul lotului.
În art. 7 alin. 1 lit. a din capitolul III (cerințe generale privind informațiile referitoare la produsele alimentare și responsabilitățile operatorilor din sectorul alimentar) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 se impune ca informațiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie să inducă cumpărătorul în eroare, în special în ceea ce privește caracteristicile produsului alimentar și în special în ceea ce privește natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, data durabilității minimale, țara de origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau producție.
Legiuitorul național, dezvoltând legislația comunitară, arată că scopul etichetării este de a da consumatorilor informațiile necesare, suficiente, verificabile și ușor de comparat, astfel încât să permită acestora să aleagă acel produs care corespunde exigențelor lor din punct de vedere al nevoilor și posibilităților lor financiare, precum și de a cunoaște eventualele riscuri la care ar putea fi supuși (art. 3 din HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor- anexa 1 Norme Metodologice privind etichetarea alimentelor), motiv pentru care etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu locul de origine sau de proveniență a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau proveniența reală a alimentului (art. 5 lit. h din aceleași norme metodologice).
Legiuitorul comunitar, arată, la fel de evident, motivele pentru care este necesară asigurarea trasabilității produselor alimentare în Regulamentul (UE) NR. 1169/2011, în preambul (punctul 29) arătând că în toate cazurile, modul de indicare a țării de origine sau a locului de proveniență nu ar trebui să înșele consumatorul. Or, prin faptul că existau neconcordanțe între documente sau etichetele lipseau de pe alimentele vrac, nepreambalate, se producea tocmai o asemenea inducere în eroare a consumatorului. Consumatorul trebuie să aleagă produsele în cunoștință de cauză, nu ca urmare a inducerii sale în eroare, cunoscut fiind faptul că unele produse vegetale, se cumpără în primul rând, ca urmare a provenienței lor dintr-o anumită regiune geografică.
Ca atare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că petenta a încălcat prevederile art. 6 lit. a pct 10 din HG 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor modificat de HG 917/2009 prin faptul că nu a asigurat în mod corespunzător trasabilitatea produselor vegetale expuse la vânzare.
Cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicată de către organul constatator, instanța arată că sunt neîntemeiate criticile petentei. Instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 6000 lei. Instanța constată că aceasta este stabilită în limitele legii (art. 6 lit. a pct 10 din HG 984/2005), chiar la limita minimă.
Analizând posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment ori a reducerii amenzii, instanța constată că petenta nu a probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii.
Proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curte Europeană a Drepturilor Omului: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordând însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Stabilirea unui minim special într-un cuantum ridicat duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită, urmarea imediată a faptei petentei constă în crearea unei stări de pericol cu privire la imposibilitatea stabilirii, în orice moment a trasabilității produselor alimentare, consumatorul cumpărător neputând identifica țara/persoana de la care magazinul a fost aprovizionat. Aceste obiective europene nu trebuiesc îndeplinite doar pe seama unor persoane private sau doar cu privire la unele produse, nu este acceptabil. Ca atare, și societatea petentă este datoare să păstreze o evidență clară a locului de proveniență a produselor, la punctul de lucru din C., . contrar (cazul din speță), statul are obligația să disciplineze persoanele juridice care, prin atitudinea adoptată, aduc atingere acestor reguli.
Instanța punctează că petenta este o societate cu un loc important pe piața desfacerilor produselor către consumatorii finali. Comercianții trebuie să își desfășoare activitatea cu respectarea legii, ca și profesioniști.
Pentru acest motiv, pentru realizarea prevenției generale, dar mai ales a celei speciale, pentru a nu încuraja petenta în înfrângerea normelor de drept (în scopul descurajării săvârșirii faptelor contravenționale ce ar aduce atingere valorilor sociale ocrotite prin HG 984/2005 și a regulamentelor europene incidente în cauză), reținând calitatea petentei de profesionist ce desfășoară activități economice în scopul obținerii de venituri, în vederea realizării scopului și obiectului societății, calitate în care petenta trebuie să îndeplinească obligații specifice prevăzute de HG 984/2005 și a regulamentelor europene incidente în cauză, având obligația de a se comporta ca un profesionist, luând act de faptul că petenta nu a recunoscut niciun moment încălcarea obligației legale și săvârșirea contravenției, instanța constată că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale, în cuantumul aplicat de agentul constatator.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petenta, reiterând motivele invocate în plângerea contravențională.
În motivarea apelului nu a adus critici sentinței apelate, invocând numai moptive de nelegalitate și netemeinicie ale procesului verbal de contravenție.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, HG 984/2005 și c.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimatul organ constatator a solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/01.02.2013 petenta . SRL a fost sancționată cu amenda în cuantum de 6000 lei în temeiul art. 6 lit. a pct. 10 din HG 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor modificat de HG 917/2009.
S-a reținut în procesul verbal de constatare a contravenției că la punctul de lucru al petentei au fost încălcate normele sanitar veterinare privind demonstrarea trasabilității produselor la punerea pe piață: comercializarea acestora. Nu s-a putut stabili trasabilitatea în baza documentelor prezentate - declarații conformitate și avize existente fără specificarea loturilor produselor existente în stoc, neconcordanța între documente conformitate (lipsa majorității) și etichetarea ambalajelor produselor. Procesul verbal cuprindea mențiunea că a fost în întocmit în lipsa contravenientului, urmând să fie înaintat prin poștă contravenientei.
Anexă la procesul verbal menționat mai sus s-au făcut: nota de inspecție din 25.01.2013 și documentul de sechestru nr. 976 din 25.01.2013.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Se reține că pentru ardeiul gras B. nu se poate stabili țara de proveniență existând contradicții între eticheta de pe ambalajul colectiv (care specifică proveniența din Iordania) și avizele de însoțire (unde este consemnată ca țară de proveniență Turcia), iar în privința lămâilor lipsește eticheta de pe ambalajul colectiv, numărul lotului, fiind întrunite condițiile răspunderii contravenționale.
Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al apelului, care potrivit disp.art. 480 al.1 C.proc.civila, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-petenta . SRL, cu sediul în Timișoara, Calea S. B., nr. 31, J. T., în contradictoriu cu intimata A. N. SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR CONSTANTA, cu sediul în Constanta, ., J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/04.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
I. TÖRÖK
Jud.fond. V.Ticea
Tehnored.jud.decizie A.L.N./06.05.2014
4 ex.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 418/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1024/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
