Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 296/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 296/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 5619/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 296
Ședința publică din data de 03.06.2014
Completul constituit din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – C. N.
Grefier – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelant intimat I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – DIRECȚIA RUTIERĂ – BIROUL A2, cu sediul în București, .. 4-6, sector 5, îndreptat împotriva sentința civilă nr. 518/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat petent fiind B. M., cu domiciliul ales la Teaca D. C. în C., .. 196, ., apt. 1, județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 03.06.2014, iar față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată la Judecătoria C. sub nr._, petentul B. M. în contradictoriu cu intimata I. G. al Poliției Române – Direcția Rutieră-Biroul A2 a solicitat anularea parțială a procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 21.01.2013 emis de intimată respectiv doar în ceea ce privește prima contravenție reținută și anume, aceea privind efectuarea transportului rutier fără a deține copia conformă a licenței de transport.
În fapt, a arătat petentul că la data de 21.01.2013 se deplasa pe autostrada A2 din direcia București către C. conducând autoansamblul de vehicule format din auto_ plus remorca_ iar la kilometrul 20 a fost oprit de un agent de poliție la solicitarea căruia a prezentat documentele personale și ale autoansamblului, agentul solicitându-i și copia conformă pentru transportul rutier internațional de mărfuri.
A menționat petentul că era la primul transport de acest gen pentru societatea la care era angajat, respectiv . și că i-a explicat agentului că licența era obținută încă de a data de 18.01.2013, valabilă din data de 19.01.2013, însă din cauza unor probleme cu computerele din cadrul Autorității Rutiere Române datorate unui atac cibernetic, aceste documente nu au putut fi eliberate și scriptic, însă ele existau în baza acelei instituții. A arătat în continuare că reprezentanții ARR i-au dat acceptul să efectueze transportul și fără aceste documente pe considerentul că dacă va fi oprit în trafic, agentul constatator are posibilitatea să acceseze baza de date și să se convingă că acea copie conformă există.
S-a arătat că licența și copia conformă în discuție au fost eliberate și scriptic chiar în ziua de 21.01.2013 în jurul prânzului, moment în care petentul deja se afla în trafic pentru efectuarea transportului, astfel că a apreciat că prin conduita sa nu a încercat să eludeze vreo normă legală.
În continuare s-a arătat că agentul constatator a întocmit în mod eronat procesul verbal făcând o interpretare greșită a legii, în sensul că a dispus amendarea conducătorului auto li nu a operatorului de transport rutier, deci a societății la care e angajat.
În drept, s-au invocat prevederile OG 2/2001, HG nr. 69/2012.
În dovedirea plângerii, au fost depuse înscrisuri, respectiv copie proces-verbal contestat, licență pentru transport rutier internațional de mărfuri nr._/18.01.2013, copie conformă pentru transport rutier internațional de mărfuri nr._/18.01.2013, copie contract individual de muncă nr. 03/21.01.2013.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În fapt, intimata a arătat că în data de 21.01.2013 în jurul orelor 22.52, în timp ce efectua serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe A2, sensul București-C., agentul de poliție A. Ș. a oprit pentru control autoutilitara cu nr._ ce tracta remorca cu nr._, la volanul căreia se afla numitul B. M. căruia i s-a solicitat să prezinte documentele prevăzute de lege precum și ultimele 28 de diagrame tahograf pentru perioada 23.12._13, după care a constatat că petentul efectua transport rutier de mărfuri fără a deține copie conformă a licenței de transport. Conducătorul auto nu a putut prezenta cele 28 de diagrame tahograf și nu avea asupra sa formularul special AETR pentru atestarea activităților conform CE 561/2006.
S-a menționat că din documentele prezentate, agentul constatator nu a putut identifica societatea care efectuează transportul rutier de mărfuri.
Urmare a acestor împrejurări, petentul a fost sancționat în conformitate cu art. 9 ind.1 din HG nr.69/2012, pentru fapta contravențională prevăzută de art. 3, pct. 4 din același act normativ, aplicându-i-se amendă în cuantum de_ lei potrivit art. 6 alin.1 și alin.2 din norma legală sancționată.
De asemenea, s-a arătat că a fost sancționat conducătorul auto și cu avertisment pentru neprezentarea diagramelor tahograf din ultimele 28 de zile, faptă prevăzută de art. 8 alin.1, pct. 31 din OG 37/2007 și sancționată de art. 9 alin.1 lit.c) din același act normativ.
Intimata a arătat că procesul-verbal de contravenție respectă prevederile art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 nefiind incidente nici unul dintre cazurile care ar atrage nulitatea acestui înscris. S-a menționat că exemplarul nr. 2 al procesului-verbal a fost comunicat petentului, în acest sens încheindu-se procesul-verbal de îndeplinire a procedurii prin afișare din data de 08.02.2013.
În privința temeiniciei, s-a învederat faptul că acesta, ca act administrativ, face prin el proba situației reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
În drept, s-au invocat prevederile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În probațiune, intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție contestat în cauză.
Prin sentința civilă nr. 518/21.01.2014 Judecătoria C. a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda cu avertismentul, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din data de 21.01.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu sancțiunea avertismentului și sancțiunea amenzii în sumă de 1400 lei pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 8 alin.1, pct. 31 din OG 37/2007 și sancționată de art. 9 alin.1 lit.c) din același act normativ și de art. art. 3, pct. 4 din HG nr.69/2012 reținându-se că la data de 21.01.2013 în urma unui control pe A2 sensul București-C. asupra autoutilitarei cu nr._ ce tracta remorca cu nr._, la volanul căreia se afla numitul B. M., acesta nu a putut prezenta ultimele 28 de diagrame tahograf pentru perioada 23.12._13, și nici nu a deținut copie conformă a licenței de transport.
Examinând din oficiu procesul-verbal de contravenție prin prisma exigentelor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a constatat faptul că acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
În ceea ce privește susținerile petentului că potrivit art. 6 alin. 2 lit.a) din HG nr. 69/2012 sancțiunile se aplică operatorului de transport rutier și nicidecum conducătorului auto instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, din coroborarea probelor de la dosar instanța a reținut că agentul constatator a dispus amendarea conducătorului auto deoarece acesta din urmă nu a prezentat documente din care să reiasă că efectuează transportul în numele operatorului rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu, aplicând în mod corect dispozițiile art. 9 din HG nr. 69/2012 care prevăd că” în toate cazurile în care din documentele prezentate la control de către conducătorul auto nu poate fi identificat operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu, amenda se aplică conducătorului auto”.
A făcut precizarea că petentul a înțeles să conteste doar sancțiunea amenzii aplicată pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 4 din HG nr. 69/2012 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 9 ind.1 din același act normativ, potrivit art. 6 alin.1 și alin.2. din norma legală menționată.
Potrivit art. 3 pct 4 din HG nr.69/2012, constituie contravenții “efectuarea transportului rutier cu un vehicul pentru care operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu nu deține copia conformă a licenței de transport, copia conformă a licenței comunitare sau copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, după caz”.
Art. 6 din HG nr.69/2012: alin1.Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amendă de la 14.000 lei la 18.000 lei.(2)Sancțiunile contravenționale se aplică: a)operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 3 pct. 1-9, 11, 14 și 18-32”.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În cauză, instanța a reținut că petentul efectua transport rutier de mărfuri fără a deține asupra sa copia conformă a licenței de transport, aspect pe care nici petentul nu-l contestă.
Verificând înscrisurile depuse în probațiune de către petent, instanța a reținut că petentul era angajatul societății Alesscom Recycling SRL începând cu data de 21.01.2013 în funcția de șofer autocamion. Operatorul de transport rutier la care lucrează petentul avea obținută de la Autoritatea Rutieră Română licența pentru transportul rutier internațional de mărfuri, precum și copia conformă pentru transport încă din data de 18.01.2013, cu valabilitate începând din data de 19.01.2013, documente înregistrate sub nr._ și nr._.
Ori, raportat la data controlului efectuat în trafic și a constatării faptelor contravenționale, respectiv 21.01.2013, instanța a constatatbuna credință a operatorului de transport rutier de mărfuri care a avut în intenție și a obținut înainte de efectuarea transportului documentele reprezentând licența pentru transportul rutier internațional de mărfuri, precum și copia conformă pentru transport și deci, nu poate fi reținut că în vreun moment a încercat să eludeze legea.
În raport de aceste aspecte, având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun in materie contravențională si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. (3) din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 pentru stabilirea pericolului social al faptei, Judecătoria a apreciat că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel organul constatator.
În motivare a arătat că în mod greșit a fost reindividualizată sancțiunea contravențională, clemența acordată de instanță fiind o încurajare în continuarea încălcării dispozițiilor legale de către petentă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. N.C.P.C.
Intimata petentă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din data de 21.01.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu sancțiunea avertismentului și sancțiunea amenzii în sumă de 1400 lei pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 8 alin.1, pct. 31 din OG 37/2007 și sancționată de art. 9 alin.1 lit.c) din același act normativ și de art. art. 3, pct. 4 din HG nr.69/2012 reținându-se că la data de 21.01.2013 în urma unui control pe A2 sensul București-C. asupra autoutilitarei cu nr._ ce tracta remorca cu nr._, la volanul căreia se afla numitul B. M., acesta nu a putut prezenta ultimele 28 de diagrame tahograf pentru perioada 23.12._13, și nici nu a deținut copie conformă a licenței de transport.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.
Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale apare ca neîntemeiată.
Tribunalul apreciază că prima instanță, în mod corect, a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Este adevărat că agentul constatator a aplicat amenda în limitele prevăzute de lege, însă în ipoteza în care amenda aplicată nu s-ar fi încadrat în limitele stabilite de lege, sancțiunea ar fi fost lipsirea de eficiență juridică a procesului verbal, pentru nelegalitate, iar nu reindividualizarea sancțiunii.
Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Ca și judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă, 14.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale recurentei petente.
Sub aspectele analizate, se impune concluzia că hotărârea apelată nu este lipsită de temei legal, nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și nici nu este corolar al unei greșite interpretări a probațiunii administrate în cauză.
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelant intimat I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – DIRECȚIA RUTIERĂ – BIROUL A2, cu sediul în București, .. 4-6, sector 5, îndreptat împotriva sentința civilă nr. 518/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat petent fiind B. M., cu domiciliul ales la Teaca D. C. în C., .. 196, ., apt. 1, județ C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.06.2014.
P.,PTR. JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
aflată în CO semnează conf.
art.426 alin. 4 N.C.P.C.
Președinte complet A. L. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.R.P.
Tehnodact.jud.decizie.A.L.N./01.07.2014
4 ex.
2 .>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 419/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2329/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
