Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 50/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 1932/256/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 50/APCA
Ședința publică de la 04.03.2014
Completul constituit din:
Președinte C. N.
Judecător A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelul în C. administrativ și fiscal promovat de recurent ., cu sediul ales în București . nr.3, sector 3, la cab av.S. M., în contradictoriu cu intimat B. V., cu domiciliul ales în București . nr.3, sector 3, la cab av.S. M., C. J. CONSTANTA, cu sediul în C. ., R. A. JUDETEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI CONSTANTA, cu sediul în C. ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție A-_/21.01.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1326/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 18.02.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2014 și la 04.03.2014, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ din 05.03.2013, petenții S.C. T. B. S.R.L. și B. V., în contradictoriu cu intimații C. Județean C. și R. A. Județeană de Drumuri și Poduri C. au formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.01.2013, solicitând:
1). Pe cale de excepție, admiterea excepției prescripției dreptului la executarea sancțiunii contravenționale aplicate petentei S.C. T. B. S.R.L. ca urmare a necomunicării procesului-verbal de contravenție contestat în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii;
2). Pe fondul cauzei: constatarea nulității absolute, iar în subsidiar anularea procesului-verbal, fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale imperative în materie.
În motivarea în fapt a plângerii arată, cu privire la excepția invocată, că până la data formulării plângerii, nu i-a fost comunicat petentei procesul-verbal de contravenție, fiind incidente prevederile art. 14 alin.1 din O.G. nr.2/2001, privind prescrierea executării sancțiunii contravenționale aplicate.
Procesul-verbal contestat este nelegal, pentru că, pe de o parte, nu conține semnătura agentului constatator, sancționată cu nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, conform prevederilor art. 17 din O.G. nr.2/2001. Pe de altă parte, procesul-verbal nu respectă cerințele obligatorii prevăzute de art. 19 din O.G. nr.2/2001, ceea ce atrage anularea actului întocmit. Astfel, învederează că nu sunt menționate împrejurările în care a fost constatată pretinsa faptă contravențională, de natură nu doar a circumstanția gravitatea unei pretinse fapte contravenționale, dar și de a evidenția însăși existența unei asemenea fapte, respectiv: mijlocul de probă din care rezultă însăși existența pretinsei fapte contravenționale, în condițiile în care petentul B. V. a comunicat agenților constatatori că nu cunoaște dacă petenta a achitat sau nu taxa de circulație pe drumurile județene, respectiv dacă deține sau nu autorizația de a circula pe drumurile județene, împrejurarea că la fața locului existau și alte persoane decât agenții constatatori, care ar fi putut confirma cele consemnate de agentul constatator, împrejurarea că nici la . 381, nici în altă zonă apropiată acestui drum nu există afișat în mod vizibil vreo atenționare cu privire la obligativitatea achitării vreunei taxe de circulație pe drumurile județene, în condițiile în care HCJ 252/2012 a fost adoptată recent, respectiv la 17.08.2012, precum și împrejurarea că obținerea autorizației de circulație nu se poate face decât din anumite centre stabilite de către C. județean C., iar pentru a se ajunge la aceste centre este necesară accesarea și a unor drumuri județene, în funcție de direcția în care se deplasează conducătorul auto.
Mai arată că în materie contravențională, organul care a aplicat sancțiunea trebuie să facă dovada celor pretins constatate și consemnate în cuprinsul procesului-verbal.
În drept invocă art. 31 și urm. din O.G. nr.2/2001, precum și toate textele de lege la care a făcut referire în cuprinsul plângerii.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, anexând procesul-verbal de contravenție contestat, adresa nr. 1393/14.02.2013 a R.A.J.D. P. C. adresată petentului B. V. și dovada comunicării acesteia către petent, precum și copia actului de identitate a petentului B. V..
La data de 28.03.2013, intimata R. A. Județeană de Drumuri și Poduri C. a depus întâmpinare (filele 22-25).
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri C., apreciind că aparține Consiliului Județean C. calitatea procesuală pasivă în cauză, întrucât acesta este emitentul Hotărârii nr.252/17.08.2012.
Cu privire la excepția prescrierii executării sancțiunii contravenționale, arată că a comunicat petentei la data de 28.01.2013, la adresa extrasă din documentele auto prezentate de conducătorul auto la momentul efectuării controlului, cu confirmare de primire la oficiul poștal din București la 30.01.2013, iar adresa de comunicare a fost returnată la data de 11.02.2013 cu mențiunile „destinatar lipsă domiciliu – expirat termen de păstrare”, iar recomunicarea din data de 14.02.2013 a fost restituită cu aceeași mențiuni.
În ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal arată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001.
Apărarea petentului B. V. în sensul că lucrează în București și nu are cunoștință despre obligativitatea de a deține autorizație de circulație conform HCJ nr. 252/2012 nu este relevantă întrucât nimeni nu poate ignora necunoașterea legii, iar petentul B. V. locuiește în municipiul C., iar HCJ nr. 252/2012 a fost mediatizată în mass media locală și centrală.
Cu privire la pretinsul refuz al agentului constatator de a menționa martori, arată că acesta a menționat că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa martorilor, întrucât toți cei de față nu au calitatea de martori conform O.G. nr.2/2001.
De asemenea, a fost întocmit în prezența atât a conducătorului auto, cât și a unui agent de poliție, iar procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție de temeinicie până la proba contrară, conform art. 34 și art.6 din CEDO.
În drept invocă art. 115,116 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus înscrisuri, respectiv: comunicarea nr.826/22.01.2013 și confirmarea de primire, precum și plicul către destinatara S.C. T. B. S.R.L., comunicarea nr.1392/14.02.2013 și confirmarea de primire, precum și plicul către destinatara S.C. T. B. S.R.L., comunicarea nr.1393/14.02.2013 și confirmarea de primire, precum și plicul către destinatarul B. V., copia procesului-verbal de contravenție contestat, HCJ nr. 5/07.02.2007, HCJ nr.252/17.08.2012, extras din O.G. nr.2/2001.
La data de 19.04.2013, petenții S.C. T. B. S.R.L. și B. V. au depus răspuns la întâmpinare (filele 96-102), solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri C., apreciind că aceasta are calitate procesuală pasivă, alături de C. Județean C..
Cu privire la apărările intimatei R. A. Județeană de Drumuri și Poduri C. cu privire la excepția prescripției dreptului la executarea sancțiunii contravenționale, arată că procesul-verbal al fi trebuie comunicat petentei prin afișare la sediul contravenientei.
La data de 10.04.2013, intimatul C. Județean C. a depus întâmpinare (filele 83-87), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petenți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită respingerea excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, întrucât din înscrisurile atașate rezultă că procesului verbal a fost comunicat petenților, precum și respingerea excepției nulității procesului-verbal întrucât nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a acestuia.
Se arată că procesul-verbal este atât semnat, cât și ștampilat de agentul constatator, astfel că nulitatea invocată pe acest motiv este fără suport.
Referitor la publicitatea HCJC nr.252/2012, arată că aceasta a fost emisă cu respectarea Legi nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, proiectul de hotărâre a fost supus dezbaterii publice, a fost afișat la Centrul de Informare Cetățeni C., precum și pe pagina de internet a instituției, încă din data de 22.06.2013. Pe de altă parte, există anunțuri cu privire la obligația de achitare a taxei la orice punct autorizat de încasare a taxei, iar petentul avea obligația de a cunoaște obligațiile ce-i revin.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art.16 alin.1 și 7 din O.G. nr.2/2001, arată că sancțiunea aplicabilă ar fi nulitatea relativă, așa cum s-a pronunțat ÎCCJ în recursul în interesul legii prin decizia nr.22/2007, petentul fiind ținut să facă dovada unei vătămară care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Cu privire a lipsa unui martor al încheierea procesului-verbal, arată că agentul constatator a menționat, conform art.19 din O.G. nr.2/2001, că toți cei de față nu au calitatea de martori, fiind agenți constatatori și șoferul-prepus al petentei.
Pe de altă parte, arată că petenta recunoaște săvârșirea faptei, respectiv că nu a deținut autorizație de circulație pe drumurile județene, întrucât nu invocă motive de netemeinicie, ci invocă doar aspecte de ordin procedural.
În drept invocă art. 115, 116 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus înscrisuri, respectiv: comunicarea nr.826/22.01.2013 și confirmarea de primire, precum și plicul către destinatara S.C. T. B. S.R.L., comunicarea nr.1392/14.02.2013 și confirmarea de primire, precum și plicul către destinatara S.C. T. B. S.R.L., comunicarea nr.1393/14.02.2013 și confirmarea de primire, precum și plicul către destinatarul B. V., copia procesului-verbal de contravenție contestat.
Prin Sentința civilă 1326/23.04.2013, Judecătoria Medgidia a dispus respingerea ca nefondate a plângerilor formulate de . și B. V. și ca fiind formulate împotriva unor persoană fără calitate procesuală pasivă, plângerile promovate în contradictoriu cu RAJDP C..
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță cu privire la plângerile formulate în contradictoriu cu intimatul C. Județean C. faptul că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 21.01.2013 de un agent constatator al intimatului C. Județean C., petenta S.C. T. B. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 lei.
S-a reținut în acest sens că, în data de 21.01.2013, orele 13,10, pe DJ 381 la km 31 în localitatea Valea Dacilor, numitul B. V. a circulat cu auto nr._ fără a poseda autorizație de circulație pe drumurile județene, conform H.C.J.C. nr. 252/2012, faptǎ prevǎzutǎ și sancționatǎ de art. 41 alin. 1 din H.C.J.C. nr. 252/2012.
Cu privire la excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petenta S.C. T. B. S.R.L., instanța a reținut incidența disp. art..14 din O.G. nr.2/2001 potrivit cu care - “Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
În raport cu prevederile textului legal reținut, apreciază instanța că analizarea apărărilor formulate de către petentă cu privire la incidența prescrierii executării sancțiunii contravenționale poate fi realizată și în procedura plângerii contravenționale. Sub acest aspect, instanța a observat că actul sancționator contestat a fost întocmit de organul constatator la data de 21.01.2013 și comunicat petentei, prin poștă, la data de 28.01.2013, la adresa extrasă din documentele auto prezentate de conducătorul auto la momentul efectuării controlului, cu confirmare de primire la oficiul poștal din București la 30.01.2013, iar adresa de comunicare a fost returnată la data de 11.02.2013 cu mențiunile „destinatar lipsă domiciliu – expirat termen de păstrare”, iar recomunicarea din data de 14.02.2013 a fost restituită cu aceeași mențiuni.
Astfel, instanța a reținut că organul constatator și-a îndeplinit obligația de comunicare a procesului-verbal de contravenție către petentă, cu respectarea termenului imperativ prevăzut de art.14 din O.G. nr.2/2001, iar împrejurarea că petenta nu și-a ridicat corespondența îi este imputabilă acesteia, motiv pentru care excepția este neîntemeiată.
Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal atacat, instanța a constatat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar critica vizând nesemnarea de către agentul constatator a procesului-verbal de contravenție este neîntemeiată întrucât din procesul-verbal rezultă că este atât semnat de agentul constatator, cât și că are aplicată ștampila intimatului C. Județean C..
Cu referire la critica petentei în sensul că nu au fost menționate împrejurările în care a fost constatată pretinsa faptă contravențională și nici declarațiile prepusului acesteia, conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Raportând disp. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor la disp. art. 46 din același act normativ, și la disp. art. 105 Cod procedură civilă, rezultă că eventuala vătămare este prezumată relativ. În același sens s-a pronunțat și Î.C.C.J. prin decizia nr.22/2007. Or, orice pretinsă vătămare s-ar fi acoperit prin criticile formulate de către petentă în fața acestei instanțe.
Cu referire la neregularitatea invocată de petentă în sensul că procesul-verbal contestat nu a fost semnat de un martor, deși a fost întocmit în lipsa petentei, fiind încălcate astfel prevederile art.19 din O.G. nr. 2/2001 instanța a constatat că și această critică este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Instanța a observat că, deși se menționează că petenta S.C. T. B. S.R.L. nu este de față la întocmirea procesului-verbal contestat, se arată împrejurarea pentru care nici un martor nu atestă acest lucru (menționându-se că „toți cei de față nu au calitate de martori conf. O.G. nr.2/2001”), fiind îndeplinite astfel exigențele art.19 alin.3 din O.G.nr.2/2001.
În privința temeiniciei, din conținutul plângerii formulate instanța a reținut că prezumția de adevăr a procesului verbal contestat nu a fost răsturnată de petentă.
Astfel, art. 41 alin. 2 al H.C.J.C. nr. 252/2012 prevede cǎ „taxa este datoratǎ de persoanele fizice și juridice care accesează și utilizeazǎ serviciul public al rețelei de drumuri județene cu mijloace de transport ”, iar art. 41 alin. 3 lit. a) din același act normativ prevede cǎ taxa se stabilește în funcție de masa totalǎ maximǎ autorizatǎ pentru toate autotractoarele, autotrenurile, inclusiv ansamblelor formate dintre acestea cu semiremorci sau remorci, autovehiculelor destinate transportului de marfă și, în funcție de capacitatea autovehiculului, pentru autovehiculele destinate transportului de marfă.
Prezumția de adevăr a procesului verbal contestat a fost consolidată prin recunoașterea de către petentă a faptului că nu avea achitată autorizația de circulație prev. de HCJ 223/2012, recunoaștere făcută prin chiar plângerea formulată.
În ceea ce privește apărarea petentei în sensul că nu a avut posibilitatea să achite autorizația pentru că aceasta se obține doar din anumite centre stabilite de C. Județean C., instanța a apreciazt că această apărare nu poate fi reținută, întrucât petenta este în culpă pentru neachitarea taxei cât timp actul normativ mai sus citat (H.C.J.C. nr. 223/2012) a prevăzut modalități alternative de achitare a acesteia (în numerar la punctele de taxare sau prin OP în contul Consiliului Județean C.), iar petenta nu a făcut dovada imposibilității de achitare a taxei în ambele variante alternative anterior prezentate.
Pe de altă parte, instanța a reținut și că H.C.J.C. nr. 223/2012 – temeiul aplicării sancțiunii - a fost adoptată încă din 17.08.2012, deci s-a scurs un interval de timp suficient pentru ca toți destinatarii acesteia să se conformeze obligațiilor ce le incumbă.
Față de aceste aspecte, instanța a reține că procesul verbal a fost în mod temeinic întocmit.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța a reținut prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În sfârșit, potrivit art. 21 alin. (3), sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
D. pentru care, având în vedere criteriile de mai sus, instanța a apreciat că amenda aplicată este de natură să realizeze caracterul preventiv și sancționator, avertismentul nefiind suficient.
Cu privire la plângerile formulate în contradictoriu cu intimata R. A. Județeană de Drumuri și Poduri C. a reținut prima instanță în sensul că, calitatea procesuală (legitimatio ad causum) reprezintă una dintre condițiile esențiale ale acțiunii civile, având o importanță considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu. Această calitate procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Întrucat reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, apreciază instanța, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a pârâtului (art. 112 Cod procedură civilă). Acest lucru se realizează prin indicarea pretenției și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează pretenția, de unde rezultă îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât. Excepția lipsei calității procesual pasive este o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă, absolută.
În condițiile în care procesul-verbal . nr._ din data de 21.01.2013 a fost încheiat de către intimatul C. Județean C., intimata R. A. Județeană de Drumuri și Poduri C. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care, față de această intimată va fi respinsă – ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă - plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petenta ., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 08.11.2013
În motivarea apelului invocă apelanta caracterul nelegal și netemeinic al sentinței apelate relativ la soluția primei instanțe cu privire la excepția prescrierii executării sancțiunii contravenționale, apreciind apelanta în sensul că prima instanță a statuat în mod eronat asupra excepției prin raportare la dispozițiile legale referitoare la condițiile de realizare a comunicării procesului verbal, invocând în susținere și Decizia ICCJ nr. 10/10.06.2013
Intimata RAJDP, legal citată a depus întâmpinare prin care invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legal și temeinic a procesului verbal contestat.
Intimații B. V. și C. Județean C., legal citați nu și-au exprimat poziția procesuală asupra apelului.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 cproc.civ, Tribunalul retine următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 21.01.2013 de un agent constatator al intimatului C. Județean C., petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 lei.
S-a reținut în acest sens că, în data de 21.01.2013, orele 13,10, pe DJ 381 la km 31 în localitatea Valea Dacilor, numitul B. V. a circulat cu auto nr._ fără a poseda autorizație de circulație pe drumurile județene, conform H.C.J.C. nr. 252/2012, faptǎ prevǎzutǎ și sancționatǎ de art. 41 alin. 1 din H.C.J.C. nr. 252/2012.
În referire la criticile formulate de petenta ., Tribunalul reține că acestea fac referire la aprecierea în mod eronat a instanței de fond asupra dispozițiilor privind prescripția executării sancțiunii contravenționale prin raportare la disp. art. 14 din OG 2/2001.
Tribunalul observă din lecturarea procesului verbal de contravenție contestat faptul că este reținută calitatea de contravenient a petentei apelante ., plângerea contravențională fiind formulată și de către intimatul B. V., în nume propriu, fiind necesar a se aprecia asupra dispozițiilor legale incidente cuprinse în OG 2/2001, dar și a susținerilor și apărărilor părților prin prisma ansamblului probator ceea ce atrage incidența disp. art. 480 al.3 c.proc.civ
Față de considerentele ce preced, Tribunalul va da eficientă dispozițiilor legale anterior evocate, apreciind asupra caracterului întemeiat al apelului promovat, urmând a dispune în temeiul disp. art. 480 al.3 c.proc.civ anularea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de recurent ., cu sediul ales în București . nr.3, sector 3, la cab av.S. M., în contradictoriu cu intimat B. V., cu domiciliul ales în București . nr.3, sector 3, la cab av.S. M., C. J. CONSTANTA, cu sediul în C. ., R. A. JUDETEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI CONSTANTA, cu sediul în C. ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție A-_/21.01.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1326/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
Anulează sentința apelată și reține cauza spre rejudecare.
Stabilește termen la 15.04.2014 pentru când părțile vor fi citate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 04.03.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
Grefier:
D. V. S.
Jud. fond A.I. S.
Red.decizie jud.C. N./04.04.2014/2.ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 219/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1069/2014. Tribunalul... → |
|---|
