Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 55/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 55/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 13777/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 323/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. B. S.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal îndreptat împotriva sentinței civile nr. 55/06.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, formulat de apelantul M. B. cu domiciliul procesual ales la cab. Av. D. B. în C., ., nr. 128A, ., . în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA cu sediul în C., ., jud. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție_/14.05.2013.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelant avocat D. B., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul apelantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosar și înscrisuri noi prin care face dovada că atât apelantul cât și sora sa au fost sancționați prin procese verbale identice .
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, cele existente la dosar și depuse la acest termen de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului pentru motivele invocate în cererea e apel, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.05.2013, sub numărul_ petentul M. B. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/14.05.2013, întocmit de intimatul P. M. C., solicitând anularea procesului-verbal și în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a efectuat lucrările de construcție menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție însă cu aproximativ 8-9 ani în urmă.
Față de acest aspect, petentul a susținut că dreptul de a constata contravenția pentru care a fost sancționat s-a prescris, întrucât lucrările despre care s-a reținut că au fost executare fără autorizație au fost efectuate cu mai mult de 2 ani în urmă.
Petentul și-a întemeiat în drept plângerea pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și art. 31 din Legea nr. 50/1991.
Petentul a solicitat și i s-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii B. V. și R. M..
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare, a depus însă documentația ce a stat la baza întocmirii procesului - verbal de contravenție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/14.05.2013, petentul M. B. a fost sancționat de intimatul P. M. C., cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a și 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa faptul că, în urma controlului efectuat la data de 20.03.2013 la imobilul situat în C., ., Cartier Palazau M., s-a constatat că petentul a executat lucrări de construire constând în: „extindere locuință existentă cu o cameră și bucătărie din BCA, acoperiș șarpantă lemn cu pod (parțial) și învelitoare carton bitumat și eternită, având suprafața aprox. 15 mp; construcție nouă în execuție cu fundație de beton, închideri perimetrale di BCA, stâlpi și centuri, placă peste parter, compusă din două camere și baie având suprafața aprox. de 45 mp”, fără a deține autorizație de construire.
Prin procesul-verbal s-a dispus în sarcina petentului și măsura sistării lucrărilor precum și desființarea lucrărilor realizate fără autorizație de construire, în cazul neobținerii autorizației de construire.
Procesul - verbal de contravenție a fost semnat de petent fără obiecțiuni.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze.
Potrivit art. 26 alin. 1 „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: lit. a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;”.
Petentul a recunoscut faptul că a efectuat lucrări de construire, însă a susținut faptul că lucrările au fost finalizate cu mai mult de 2 ani în urmă și a invocat prescripția dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, norme speciale derogatorii de la art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.”
Contravenția de a construi fără autorizație, reprezintă o contravenție continuă, care în lipsa prevederilor art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 s-ar epuiza la data finalizării construcției.
Astfel, deși prin decizia nr. VII/20.11.2000 a Curții Supreme de Justiție s-a statuat că în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției, ulterior acestei decizii, la data de 24.11.2000 a fost modificat art. 32 din Legea nr. 50/1991, prin OUG nr. 231/2000, respinsă prin Legea nr. 413 din 20.07.2001, fiind introdusă la alin. 3 următoarea prevedere „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot primi titlul de proprietate ori nu pot fi intabulate în registrul de evidență imobiliară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute prin prezenta lege.” Ulterior, la data de 27.10.2003 a fost publicată în M.O. Legea nr.401/2003, care modifică art. 32 (actualul art. 37) din Legea nr.50/1991, în sensul că la alin. 5 se prevăd următoarele „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.”
Analizând această succesiune de acte normative, instanța constată că decizia nr. VII/20.11.2000 a Curții Supreme de Justiție nu mai are aplicabilitate în prezent, deoarece legiuitorul a intervenit și a modificat dispozițiile Legii nr. 50/1991, introducând o mențiune expresă cu privire la momentul finalizării construcțiilor executate fără autorizație, mențiune care nu exista în corpul Legii nr. 50/1991 la data pronunțării deciziei nr. VII/20.11.2000 de către Curtea Supremă de Justiție. În acest context legislativ, instanța apreciază că lucrările executate fără autorizație de construire nu se consideră finalizate potrivit legii, iar data săvârșirii faptei este data constatării contravenției.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut în cazul construcțiilor fără autorizație faptul că activitatea contravențională nu se epuizează odată cu finalizarea construcției, o reprezintă evidentul pericol social sporit pe care îl reprezintă o construcție realizată fără autorizație. Urmarea imediată a contravenției, și anume pericolul social pe care îl reprezintă o construcție realizată fără cenzura organelor statului privind proiectul, calitatea și siguranța construcției, nu s-a epuizat la data finalizării construcției ci este actual, subzistând până în momentul în care contravenientul intră în legalitate în privința construcției, până când în urma analizei cererii de autorizare, organele competente dispun eliberarea autorizației sau din contră dispun desființarea construcției în cazul în care nu respectă cerințele legale.
În același sens a interpretat și Curtea Constituțională dispozițiile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, prin Decizia nr. 697/2010, care confirmă jurisprudența anterioară, aceasta arătând că aceste dispoziții sunt constituționale, întrucât conform art. 13 alin. 2 teza a doua din OG nr. 2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, or atât executarea și cât și menținerea unei construcții în stare de ilegalitate, reprezintă o încălcare a obligației legale ce durează în timp, motiv pentru care sunt aplicabile sancțiunile prevăzute de lege.
În consecință, având în vedere caracterul continuu al contravenției săvârșite de către petent, care prin efectul legii depășește momentul finalizării construcției, data săvârșirii contravenției supusă analizei instanței este data constatării acesteia, 20.03.2013 și de la această dată curge termenul de prescripție de 2 ani al aplicării sancțiunii amenzi contravenționale, termen care în speță nu s-a împlinit de vreme ce amenda a fost aplicată la aceeași dată.
Mai mult decât atât, din declarația martorilor propuși chiar de petent, reiese că în prezent corpul de casă construit nou nu este finalizat nici fizic, lipsindu-i acoperișul și geamurile.
În aceste condiții, sarcina probei deținerii autorizației de construire îi revenea petentului, care nu a făcut dovada autorizării acestei construcției.
În ce privește solicitarea petentului de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul, instanța reține că amenda contravențională a fost individualizată la nivelul minimului special prevăzut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, 1000 lei, iar instanța nu are posibilitatea înlocuirii măsurii amenzii cu cea a avertismentului întrucât, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, pentru contravențiile reglementate de acest act normativ nu este posibilă aplicarea avertismentului.
Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, iar sancțiunea legal și proporțional aplicată, motiv pentru care plângerea contravențională formulată de petent a fost respinsă ca neîntemeiată.
Față de respingerea plângerii contravenționale, petentul a fost obligat în temeiul art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001, în vigoare la data formulării plângerii, a sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În termen legal petentul a formulat apel împotriva sentinței civile 55/2014 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea apelului se arată că în mod greșit au fost înlăturate apărările privind prescripția constatării contravenției.
La data indicată petentul a efectuat construcția - anterior anului 2001 Legea nr. 401/2003 care modifica art. 32(actualmente art. 37) Legea 50/1991 nu era în vigoare. Se invocă art. 6 cod civil și art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Instanța a interpretat greșit și dispozițiile art. 26 alin. 6 Legea 50/1991 raportat la art. 7 alin. 3 OG 2/2001 în ceea ce privește înlăturarea amenzii cu avertismentul.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului se reține:
Din probele administrate rezultă că lucrările de construcție constatate în procesul verbal încheiat la 14.05.2013 au fost executate de petent în 2005-2008 conform declarațiilor martorilor.
Dreptul de a constata și aplica amenda pentru fapte prevăzute de art. 26 din Legea nr. 50/1991 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei respectiv de la finalizarea lucrărilor cf. Deciziei VII/200 a CSJ.
Art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 invocat de instanța de fond, respectiv lipsa procesului verbal de recepție finală ce permite aplicarea în continuare a sancțiunilor prevăzute de lege nu înlătură prescrierea dreptului de a constatat și aplica sancțiunea contravențională.
Art. 37 alin. 2 arată expres că lucrările de construire autorizate se consideră finalizate dacă s-a efectuat recepția de terminarea lucrărilor, recepție care este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate.
În speță, organul constatator a aplicat sancțiunea contravențională pentru că petentul a executat lucrări de construire, recepția la terminarea lucrărilor nu se putea efectua și nu era obligatorie.
În cauză, art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 având în vedere că lucrările au fost executate fără autorizației de construire, are incidență doar în ceea ce privește înscrierea în cartea funciară în sensul că, construcția nu poate fi intabulată.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 Cod procedură civilă instanța va admite apelul, va schimba în tot hotărârea apelată în sensul admiterii plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul îndreptat împotriva sentinței civile nr. 55/06.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, formulat de apelantul M. B. cu domiciliul procesual ales la cab. Av. D. B. în C., ., nr. 128A, ., . în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA cu sediul în C., ., jud. C..
Schimbă în tot sentința recurată, în sensul:
Admite plângerea.
Anulează procesul verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 14.05.2013 de organul constatator.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 04.06.2014.
PREȘEDINTE Judecător
M. C. A. B. S.
Grefier
E. N.
Red.jud.fond. N. F.
Red. jud. M. C. /26.06.2014
Tehnored. Gref. G.M.
4 ex./11.07.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 2195/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 05/2014.... → |
|---|
