Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1058/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 1058/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 23226/212/2013

ROMÂNIA

Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1058/APCA

Ședința publică de la 19.11.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – I.-L. O.-D.

JUDECATOR – E. C.

GREFIER – M. G.

Pe rol, soluționarea apelului, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta petentă O. F., cu domiciliul în C., ., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5439/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria C., intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., .-106, județul C..

La apelul nominal făcut în ședință publică la ora 13³⁰, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.155 NCPC.

În referatul cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța constată că apelantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respinge ca neutilă cauzei proba testimonială solicitată de către apelanta petentă.

Față de dispozițiile art. 394 Cod proc.civ instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petenta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispuna anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.1317S32/11.08.2013 ca nelegal și netemeinic, cu consecința exonerării de plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În susținerea plângerii, a aratat că, la data de 11.08.2013, în jurul orei 23,00, se afla în fața Școlii nr 39 din C., situată pe . aflându-se imobilul în care locuiește, împreună cu un grup format din aproximativ 10 persoane, vecini de cartier și stăteau de vorba, beau suc și spărgeau semințe, având o atitudine civilizată, normală, neieșind cu nimic în evidență, în comparație cu alte grupuri care stau seara in fața imobilelor de vorbă. La un moment dat, au apărut 2 agenți de poliție, care, fără a se legitima, ci doar spunând că sunt agenți de poliție, le-au cerut să prezinte actele de identitate, le-a răspuns foarte frumos ca nu deține buletinul, întrucât este peste drum de casa și nu avea sens să-l ia atâta vreme cât nu se îndepărtează de locuința. De altfel, nimeni din grup nu avea actul de identitate asupra sa. Imediat agentul de poliție care a și încheiat procesul verbal, a tras-o de mână, a smucit-o și pe un ton răstit i-a spus ca o va duce la secție. A aratat că s-a speriat și i-a spus că nu este normal să aibă o astfel de atitudine și nu se cuvine să le vorbească urât atâta vreme cât ei s-au comportat civilizat. Fața de reacția nejustificată a lucrătorului de poliție, toți cei din grup au reacționat, spunându-i frumos să nu mai tragă de petentă și să o lase în pace, întrucât nu se procedează așa cu o fată, cu atât mai mult cu cât a avut o atitudine corespunzătoare. Văzând reacția fermă a grupului, agentul de poliție i-a dat drumul, iar petenta imediat i-a adus la cunoștință date sale de identificare. La fel au procedat și celelalte persoane din grup. După prezentarea datelor, cei doi lucrători de poliție au plecat. Ulterior, a primit prin poștă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care nu a fost încheiat în prezența sa.

Petenta a sustinut că constatarea agentului de poliție este în opinia sa abuzivă șl lipsită de orice temei legal.A aratat că în seara zilei de 11.08.2013 a avut o atitudine conformă cu normele de conviețuire socială. Până la sosirea lucrătorilor de poliție nu a avut o atitudine de natură a tulbura ordinea și liniștea publică, ci toate discuțiile s-au purtat pe un ton normal. Mai mult decât atât și-a arătat identitatea, datele astfel furnizate fiind folosite la întocmirea procesului verbal în lipsa sa.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, în referire la disp, art, 16 alin, 7 din O.G. nr. 2/2001, s-a aratat că, pentru a-i asigura forță probantă necesară, legiuitorul a instituit condiții de validitate a procesului-verbal de constatare a contravenției prin prevederea în cuprinsul său a unor elemente ( condiții de formă ), printre care amintim: instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale, arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția etc.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, în prezentul litigiu, contestatorului trebuie să i se ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, care face parte din dreptul Intern în baza art. 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală.

În acest sens, instanța ar trebui să aprecieze că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, contestatorul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probei revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo ).

Nelegalitatea procesului-verbal de constatarea contravenției rezidă din prevederile art, 5 pct 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic ai contravențiilor, care prevede că: " sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social ai faptei săvârșite ",

Din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, cu referire la viciile de formă ale procesului verbal, a solicitat a se constata că procesul-verbal de contravenție nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, fără ca acesta să cuprindă mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. Așadar, procesul verbal de constatare a contravenției trebuia să cuprindă în mod obligatoriu; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Reiese că, contestatoarei nu-i este imputabilă fapta săvârșită, de vreme ce a fost enunțată doar generic și nu este susținută de niciun temei legal și niciun mijloc material de probă.

Astfel se poate observa că organul constatator s-a limitat doar la descrierea generică a pretinselor contravenții, reiterând textele care le preved fără a arăta în concret în ce a constat atitudinea subsemnatei care a condus la tulburarea irdinii și liniștii publice și în ce context se pretinde că petenta a refuzat legitimarea. De asemenea, agentul constatator a încălcat art 16 alin 7 din OG NR 2/2001, atâta vreme cât acesta în mod abuziv și nelegal a procedat la încheierea procesului verbal în lipsa petentei, deși datele de identificare i -au fost furnizate .Procedând într-o astfel de manieră a fost lipsită de dreptul de a face obiecțiuni la prezentul procesului verbal prin încheierea acestuia în lipsa sa. A apreciat că, cu rea-credința, agentul de poliție a menționat faptul că refuză să semneze în situația în care acesta a preferat să-l încheie în lipsa sa și si îl comunice prin poștă.

A aratat că înțelege să invoce nulitatea procesului-verbal de contravenție, nulitate care se poate constata și din oficiu de către instanța de judecată, conform prevederilor art 16 și art 17 din OG 2/2001. Referitor !a temeinicia procesului-verbal, a precizat că nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor pentru care am fost sancționată și apreciază în continuare că agentul constatator a reținut o stare de fapt neconformă cu realitatea.

În drept invocă disp. art. 1,5,6,7,16,21,31 și urm. Din O.G. 2/2001.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În drept invocă disp. Legii 61/1991, OG 2/2001 rep.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de aplicare a sancțiunii contravenționale ca nelegal și netemeinic, cu consecința exonerării de plata amenzii aplicate, reiterând în esență, motivele invocate prin plângerea formulată.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat sub prestare de jurământ martorul asistent T. P.. Deși legal citați, inclusiv cu mandat de aducere, martorii propuși de petentă, I. E. G. și S. M. N. nu s-au prezentat pentru a fi audiați, astfel că, potrivit disp. art. 313 al.3 c.p.civ, insttanța a pășit la judecata cauzei.

Prin sentinta civila nr. 5439/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria C., a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul-verbal . nr._/11.08.2013, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 lei în baza art. 3 pct. 25 și 31 și art. 4 lit. a și b din Legea 61/1991 rep, retinandu-se că la data de 11.08.2013, aflându-se pe ., în fața Școlii nr. 39, petenta a tulburat ordinea și liniștea publică prin producerea de zgomote și larmă. De asemenea a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identității sale.

Potrivit art. 3 din Legea 61/1991 rep., constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 25. tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă; 31.refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

Conform art. 4, contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: a)cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) și 34); b)cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă s-a retinut că în art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravențieie fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului. Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o. Totodată, s-a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea disp. art. 19 din OG 2/2001, fiind semnat de martorul asistent T. P..

S-a retinut că petenta a avut posibilitatea formulării obiecțiunilor în cuprinsul plângerii adresate instanței.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).

În cauză, s-a constatat că petenta nu a administrat probe prin care să facă dovada unei situații de fapt diferite de cea reținută prin procesul-verbal contestat. Martorii indicați de petentă prin plângere, I. E. G. și S. M. N. deși legal citați, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-au prezentat pentru a fi audiați, astfel că, potrivit disp. art. 313 al.3 c.p.civ, insttanța a pășit la judecata cauzei.

Fiind audiat, martorul asistent T. P., a declarat că a formulat o plângere la secția de poliție într-o noapte întrucât mai mulți tineri făceau gălăgie in fata Școlii 39 din C.. A dat telefon la secția de politie, a venit polițistul, a încercat sa îi potoleasca si sa îi gonească de acolo. Arată ca erau mai multe persoane, și fete si băieti, țipau, urlau foloseau cuvinte triviale. A precizat că în noaptea în care a avut loc acest incident, se afla la baiatul său care locuiește in vecinătatea școlii, a văzut când a venit polițistul, de la balconul apartamentului; acesta a fost foarte amabil cu ei, a încercat sa îi lămurească că nu e bine ce fac si să plece acasă. . tineri au plecat si polițistul a venit la martor și a încheiat procesul verbal. Martorul a arătat că polițistul s-a comportat civilizat și i-a spus ca i-au adresat si lui injurii insa martorul nu a auzit.

Totodată, raportat la disp. art. 5 al.5 corob cu art. 21 al.3 din OG 2/2001, instanța a reținut că sancțiunile aplicate sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, considerente pentru care instanța a constatat că plângerea formulată de petentă este nefondată.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca hotararea primei instante este nelegala si netemeinica, intrucat nu a tinut cont de faptul ca fapta retinuta in sarcina petentei nu este suficient descrisa, organul constatator limitandu-se doar la a descrie generic fapta, instanta de fond neanalizand aceasta critica de nelegalitate a procesului-verbal. De asemenea, instanta de fond a inlaturat apararile petentei, aratand ca nu poate face dovada unei alte situatii de fapt decat cea retinuta in procesul-verbal, aspect total eronat.

Intimata nu a depus intampinare.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”. Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța de fond corect a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă s-a retinut corect că în art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravențieie fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului. Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, corect s-a retinut ca se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o.

S-a mai retinut corect că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea disp. art. 19 din OG 2/2001, fiind semnat de martorul asistent T. P., constatandu-se că petenta a avut posibilitatea formulării obiecțiunilor în cuprinsul plângerii adresate instanței.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond corect a reținut că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).

Corect s-a constatat că petenta nu a administrat probe prin care să facă dovada unei situații de fapt diferite de cea reținută prin procesul-verbal contestat. Martorii indicați de petentă prin plângere, I. E. G. și S. M. N. deși legal citați, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-au prezentat pentru a fi audiați, astfel că, potrivit disp. art. 313 al.3 c.p.civ, instanța a pășit la judecata cauzei.

Martorul asistent T. P. a declarat că a formulat o plângere la secția de poliție într-o noapte întrucât mai mulți tineri făceau gălăgie in fata Școlii 39 din C.. A dat telefon la secția de politie, a venit polițistul, a încercat sa îi potoleasca si sa îi gonească de acolo. Arată ca erau mai multe persoane, și fete si băieti, țipau, urlau foloseau cuvinte triviale. A precizat că în noaptea în care a avut loc acest incident, se afla la baiatul său care locuiește in vecinătatea școlii, a văzut când a venit polițistul, de la balconul apartamentului; acesta a fost foarte amabil cu ei, a încercat sa îi lămurească că nu e bine ce fac si să plece acasă. . tineri au plecat si polițistul a venit la martor și a încheiat procesul verbal. Martorul a arătat că polițistul s-a comportat civilizat și i-a spus ca i-au adresat si lui injurii insa martorul nu a auzit.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia). Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.

De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului din apel, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul promovat de apelanta petentă O. F., cu domiciliul în C., ., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5439/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria C., intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., .-106, județul C., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 19.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I.-L. O.-D. E. C.

GREFIER,

M. G.

Jud.fond.D.E.A.

Tehnoredact.jud.L.O.-D./4 ex./08.01.2015

Emis 2 .>

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014....		Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 2195/2014. Tribunalul... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1058/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1058/2014. Tribunalul CONSTANŢA