Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 712/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 29463/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 712
Ședința publică din data de 08 OCTOMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta PRIMĂRIA M. C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul B. G., domiciliat în C., . nr. 248, ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 1164/05.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. N. A. pentru apelantă, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al apelantei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantul convențional al apelantei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul convențional al apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 31.10.2013 petentul B. G. a solicitat in contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA - DIRECTIA POLITIA LOCALA, anularea procesului verbal de contravenție_/29.10.2013.
În motivare, a arătat petentul faptul că a fost sancționat nelegal întrucât este o persoană cu handicap.
În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri medicale, respectiv certificat de încadrare în grad de handicap, respectiv program individual de reabilitare și integrare socială.
La data de 15.01.2014, petentul a formulat cerere de renunțare la judecată.
Deliberând asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.10.2013 a fost sancționat petentul cu sancțiunea avertismentului, dispunându-se totodată ridicarea autovehiculului proprietatea acestuia, reținându-se faptul că a parcat autoturismul pe locurile de parcare amenajate și semnalizate corespunzător destinate persoanelor cu handicap în parcarea Spitalului Județean.
Raportat la înscrisurile depuse la dosar de către petent, respectiv certificatul de încadrare în grad de handicap, apreciază instanța că, în mod netemeinic s-a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 lit.f din Legea nr.448/2006.
Întrucât la data de 15.01.2014, petentul a formulat cerere de renunțare la judecată, învederând faptul că autoturismul i-a fost restituit fără să mai achite taxa de ridicare și transport, instanța a analizat cerere de renunțare formulată:
Astfel, potrivit art. 9 alin. 3 N.C.P.Civ., În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată (…). De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.
Potrivit art. 406 N.C.P.Civ.:
(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.
Așadar, renunțarea la judecată, ca act procesual de dispoziție al reclamantei, așa cum este reglementat prin dispozițiile Noului Cod de Procedură civilă, poate avea loc în tot cursul judecății, în fața primei instanțe, a instanței de apel ori a celei de recurs, fie prin cerere scrisa, fie verbal în ședință publică.
Examinând cererea de renunțare, instanța a constatat că aceasta îndeplinește cerințele impuse de art. 406 alin. 1 și 2 N.C.pr.civ., provenind de la petent.
Având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, că petentul și-a exercitat dreptul de a renunța la soluționarea cauzei de față, instanța, în conformitate cu art. 406 C.pr.civ., a luat act de cererea de renunțare la judecarea prezentei cauzei.
În ce privește cererea de obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanța o apreciază neîntemeiată, neputând reține culpa petentului pentru promovarea prezentei plângeri, și a fost respinsă în consecință.
În termen legal, agentul constatator a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 1164/05.02.2014, pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea apelului, se aduc critici la dispoziția instanței privind respingerea cheltuielilor de judecată invocându-se art 406 alin 3 C. Pr.civ.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului se reține:
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește respingerea cererii agentului constatator de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond, în baza art 406 alin 1 si 2 C.pr.civ.a luat act de renunțare la judecată.
Conform art 406 alin 3 C.pr.civ., dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea acțiunii, instanța la cererea pârâtului îl obligă pe reclamant la cheltuieli de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
În speță, plângerea a fost comunicată agentului constatator la 13.11.2013, care a încheiat contractul de asistență juridică la 15.11.2013.
La 31.10.2013 petentul a formulat cerere de renunțare la judecată care a fost comunicată agentului constatator la 18.11.2013, după comunicarea acțiunii și încheierea contractului de asistență juridică.
Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art 406 alin 3 C.pr.civ., astfel că instanța va obliga petentul către agentul constatator la plata cheltuielilor de judecată.
Articolul 451 alin.(2) C.pr.civ., care permite instanței să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență juridică calificată pe parcursul procesului.
Prin decizia nr. 401/14.07.2005 Curtea Constituțională a reținut ca prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate, este și jurisprudența C.E.D.O., care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuielile necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
În speță, ținând seama de criteriile la care se referă art. 451 alin. 2 Cod. Pr. Civilă, respectiv valoarea pricinii și de munca depusă de avocat în fața instanței (nu a formulat întâmpinare, instanța a luat act de renunțarea la judecată), proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, se constată ca elemente precum dificultatea sau noutatea litigiului nu sunt incidente în speță,
În ceea ce privește reducerea onorariului de avocat, instanța a avut în vedere prevederile art 451 al. 2 C.pr.civ.
Atât jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu decizia nr. 401/14.07.2005 de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 274 al. 3 C.pr.civ.) cât și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (cu titlu de exemplificare: hotărârea din 24 mai 2006 în cauza Weissman și alții v. României, hotărârea din 5 aprilie 2005 din cauza Monoroy v. Romaniei, hotărârea din 24 mai 2005 cauza Buyescu v. Romaniei etc) a statuat ca acordarea cheltuielilor de judecată se poate dispune numai în măsuraă în care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Prin urmare față de munca depusă de apărător, complexitatea redusă a cauzei și numărul redus al termenelor de judecată, se apreciază ca onorariu de 50 lei este proporționat și în limita unui cuantum rezonabil față de onorariul de 290 lei solicitat de agentul constatator la instanța de judecată.
Pentru aceleași considerente, instanța de apel va reduce onorariul de avocat și în apel, respectiv de la 440 lei la 100 lei, sumă care, în conformitate cu art 453 C. Pr.civ., intimatul va fi obligat să o plătească apelantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelanta PRIMĂRIA M. C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul B. G., domiciliat în C., . nr. 248, ., ., apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 1164/05.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Schimbă în parte sentința apelată.
Obligă petentul la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimatul la plata către apelant a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond M.L.
Red.dec. jud. M.C. / 13.10.2014
Dact.gref. I.Török./17.10.2014/4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Încheierea nr. 04/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2206/2014.... → |
|---|
