Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2206/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2206/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 3607/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2206/CA
Ședința publică din data de 26.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea cauzei formulată de reclamant B. E., cu domiciliul în C., ., ., apt. 1, județul C., în contradictoriu cu pârâta SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C.. ., județul C., având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se prezintă pentru pârât av. M. O. Carpov, în baza împuternicirii depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită în baza art. 155 NCPC.
În referatul cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța, văzând dispozițiile art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, se declară competentă, din punct de vedere material și teritorial, să soluționeze cauza în temeiul art. 95 pct. 1 lit. a noul c.pr.civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 218 alin. 2 din codul de procedură fiscală.
Întrebat, pârâtul estimează durata cercetării procesului la 60 zile.
Instanța, față de dispozițiile art. 238 NCPC, apreciază durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 zile.
Apărătorul reclamantului solicită ca administrarea probelor să fie făcută în fața instanței de judecată.
Constată că prin întâmpinare a fost invocată excepția inadmisibilități acțiunii, astfel, potrivit dispozițiilor art. 248 NCPC acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Pârâtul prin apărător formulează concluzii de admitere a excepției astfel cum a fost invocată, având în vedere că nu s-a formulat o plângere prealabilă asupra actului administrativ contestat respectiv, somație de plată în fața organului administrativ fiscal. Solicită cheltuieli de judecată conform facturii pe care o depune la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După apelarea cauzei, rămânerea în pronunțare dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă pentru reclamant av. L. A., fără delegație și solicită repunerea cauzei pe rol.
Instanța repune cauza pe rol și acordă cuvântul asupra excepția inadmisibilități acțiunii invocată de pârât.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției având în vedere că reclamantul a efectuate procedura prealabilă.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâta S.P.I.T.V.B.L. C. a solicitat anularea înștiințării de plată ce i-a fost comunicată în data de 03.03.2014, din care rezultă că are restanțe la plata taxelor și impozitelor.
A arătat reclamantul că a fost în audiență la conducerea instituției însă nu a fost rezolvată problema apărută, reclamantul susținând că a achitat în totalitate taxele și impozitele, iar dosarul de executare pornit pe numele său este nelegal.
În drept a invocat dispozițiile art. 43 pct. 2 din OG 29/2011.
În probațiune a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. NCPC, Legea nr. 554/2004.
În considerarea disp. art.248 NCPC, analizând cu precădere excepția inadmisibilității, invocată, constată caracterul fondat al apărărilor procesuale formulate de pârât, concluzie argumentată prin cele ce urmează:
Contenciosul administrativ fiscal – specie a contenciosului administrativ desemnează – după cum a statuat doctrina de specialitate „ ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor, a majorărilor la întârziere sau a penalităților și amenzilor ori alte sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate, potrivit legii, să efectueze actele de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organele administrative și/sau instanțe judecătorești”.
Titlul IX al OG.92/2003 este consacrat procedurii de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Fără doar și poate, decizia de impunere este un act administrativ fiscal – în accepțiunea art.41 din OG.92/2003.
Cel lezat printr-un act administrativ fiscal are dreptul – consacrat de art.205 din OG.92/2003, de a formula contestație administrativă, în vreme ce organul competent să o soluționeze – determinat potrivit dispozițiilor art.209, are obligația de a emite decizie/dispoziție motivată - definitivă în sistemul căilor administrative de atac și care poate fi supusă cenzurii instanței de judecată. Potrivit art.210 alin.1 din OG.92/2003 „ în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz”, act administrativ fiscal care trebuie să îmbrace forma și conținutul prevăzut de art.211 din Codul de procedură fiscală.
Art.218 din OG.92/2003 – cu denumirea marginală „Comunicare deciziei și calea de atac” nu comportă interpretări, dată fiind redactarea clară a normei prin care se stabilește că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Fapt probat prin înscrisurile depuse la dosar și necontestat, împotriva înștiințării de plată, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a impozitului pe clădiri, pe teren și taxa de habitat aferente anului fiscal 2013, reclamantul nu a formulat contestația administrativă, înscrierea în audiență la conducătorul unității nu echivalează cu formularea contestației.
După cum am menționat, la instanța de contencios administrativ poate fi atacată numai decizia emisă în soluționarea contestației administrative, procedura administrativă fiind una obligatorie în această materie, atât pentru contribuabil, cât și pentru autoritatea fiscală.
Sub acest aspect, soluțiile jurisprudențiale au statuat constant că necontestarea la instanța de contencios administrativ a deciziei date în soluționarea contestației de către organul fiscal competent atrage inadmisibilitatea acțiunii având ca obiect doar atacarea deciziei de impunere.
Prin urmare, neepuizarea procedurii administrative reprezintă un fine de neprimire în fața instanței de contencios, efectul juridic fiind cel al inadmisibilității acțiunii, care va fi respinsă, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant B. E., cu domiciliul în C., ., ., apt. 1, județul C., în contradictoriu cu pârâta SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C.. ., județul C..
Cu recurs, ce se va depune la Tribunalul C., în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
Tehnoredact.jud.A.L.N./08.10.2014
4 ex
Emis 2 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 712/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1730/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
