Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 19/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 3400/254/2012
ROMÂNIA
Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică de la 19.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – I.-L. O.-D.
JUDECATOR – E. C.
JUDECĂTOR – A. J. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta . reprezentant A. A. D., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., județul C. și în .. 17, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 988/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă
Instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs și a stabilit termen azi 19.11.2014.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
La data de 24.09.2012, petenta S.C. A. T. S.R.L. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.09.2012, emis de intimatul I. T. DE MUNCĂ C., solicitând, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal contestat, s-a reținut în sarcina acesteia săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.l din Legea nr. 53/2003 republicată, prin raportare la art. 16 alin 1 din aceeași lege, în sensul că petenta nu ar fi încheiat contract individual de muncă în formă scrisă pentru numita O. E.; s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în suma de 10.000 lei. Petenta a mai arătat că fapta consemnată nu corespunde realității; în acest sens, a arătat că la data efectuării controlului, respectiv, 19.09.2012, administratorul societății nu se afla la sediul firmei, condiții în care acesta a delegat o angajată să prezinte toate documentele necesare celor doi inspectori I.T.M. A mai arătat petenta că este nereală constatarea conform cu care numita O. E. s-ar fi aflat la muncă la data de 19.09.2012, deși în contract era prevăzută ca dată de începere a activității data de 20.09.2012; în acest sens, a arătat că sus-numita venise să semneze contractul individual de muncă ce purta data de 19.09.2012, cu începere de la data de 20.09.2012, în funcția de vânzător.
Petenta a arătat, de asemenea, că inspectorii I.T.M. au obligat-o pe numita O. E. să scrie o declarație cu un anumit conținut, sub amenințarea unei amenzi în cuantum de 20.000 lei.
În scop probator, petenta a depus la dosarul cauzei: procesul-verbal de contravenție dedus judecății, proces-verbal de control, contract individual de muncă, act de identitate, fișa postului, adeverință medicală, certificat de înregistrare, contract de achziție consumabile, certificat constatator, act de identitate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 26.04.2013, intimatul a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, arătând că reprezentantul convențional al petentei nu a aplicat ștampila pe cerere, excepție respinsă, ca neîntemeiată, la termenul din 23.01.2013.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că inspectorii de munca au identificat la muncă, la data de 19.09.2012, la punctul de lucru din M., ., nr. 13, județul C., pe numitele C. I. și O. E. care, prin declarațiile date la aceeași dată, au arătat că prestează activitate în beneficiul și sub autoritatea petentei, cea din urmă - fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, anterior începerii raporturilor de muncă.
Mai mult, din conținutul fisei de identificare rezulta, fara echivoc, faptul ca numita O. E. a prestat munca pentru si sub autoritatea petentei, menționând funcția, data angajării, programul de lucru, toate acestea intrunind elementele constitutive ale contractului individual de muncă (prestarea muncii, subordonarea și elementul temporal), așa cum sunt stabilite in art. 16 din Legea nr. 53/2003 republicată (Codul Muncii).
A mai arătat intimatul că, potrivit informațiilor obținute din registrul de evidență a salariaților în format electronic – REVISAL – nu rezulta înregistrarea contractului individual de muncă pentru numita O. E. și transmiterea acestuia cu data începerii efective a activității, respectiv, cu data de 19.09.2012, fiind încălcate disp. art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003 republicată . De asemenea, procesul-verbal de control încheiat la data de 20.09.2012 a fost însușit de către reprezentantul legal al societății petente prin semnătură și aplicarea ștampilei, nefiind contestat de către petentă pe calea contenciosului administrativ.
Intimatul a mai arătat că fapta angajatorului de a nu încheia în formă scrisă contractul individual de muncă constituie o încălcare a dispozițiilor în vigoare privind încadrarea în muncă a persoanelor, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii, o sustragere a acestuia de la plata datoriilor către bugetul asigurărilor sociale de stat. Persoana care lucrează fără forme legale este neasigurată și neprotejată de eventuale riscuri, suferind serioase dezavantaje economice și sociale respectiv, nesiguranța locului de muncă, imposibilitatea dovedirii raportului de muncă, imposibilitatea probării salariului și altor drepturi pentru care s-a convenit inițial, lipsa asigurării pentru boală, pensie, șomaj, accidente de muncă și boli profesionale, imposibilitatea de a beneficia de concediu pentru creșterea copilului, imposibilitatea de a contracta credite. De asemenea, și perioada de probă reprezintă perioadă de executare a contractului individual de muncă.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, intimatul a apreciat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, intimatul a solicitat coroborarea înscrisurile aflate la dosar, urmând a se constata că forța probantă a procesului verbal de contravenție nu a fost înlăturată.
Intimatul a depus, în susținere, actele care au justificat emiterea actului sancționator.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 C.pr.civ., administrarea probei cu acte și a probei testimoniale, în cauză fiind audiată martora O. E., a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Prin sentinta civila nr. 988/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.09.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a primit la muncă pe numita O. E., fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității; s-a reținut, de asemenea, că petenta nu a comunicat și înregistrat contractul de muncă individual la I.T.M.
Petenta a semnat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin reprezentant legal. De asemenea, petenta a semnat și ștampilat procesul-verbal de control prin reprezentant legal, însușindu-și, astfel, concluziile controlului efectuat la data de 20.09.2012 la punctul de lucru al societății din M., ., nr. 13.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentei.
Astfel, în baza art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat prin prisma criticilor și apărărilor formulate, verificând și sancțiunile aplicate.
În ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că la întocmirea acestuia au fost respectate toate dispozițiile art.16 din OG nr.2/2001, vizând mențiunile care trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice contraveniente, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator, elemente pe care instanța le verifică și din oficiu.
In ce privește temeinicia procesului-verbal dedus judecății, instanța a apreciat că agentul constatator a reținut în mod corect situația de fapt constatată, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei. Astfel, din economia actelor dosarului instanța reține că, la data de 19.09.2012, petenta a primit la muncă pe numita O. E., fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității, așa cum rezultă din declarația sus-numitei coroborată cu extrasul de registru privind salariații petentei. De asemenea, instanța a reținut că petenta nu a comunicat și înregistrat contractul de muncă individual la I.T.M. Și cu prilejul audierii în instanță, în calitate de martor, la termenul din 22.01.2014, martora O. E. a confirmat aspectele reținute anterior, cu precizarea că a prestat munca pentru si sub autoritatea petentei cu 3-4 zile înainte de data efectuării controlului.
Prin urmare, în cauză este neechivoc că petenta nu încheiase cu sus-numita, la data controlului, contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, încălcându-se prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare; mai mult, perioada de probă reprezintă perioadă de executare a contractului individual de muncă potrivit art. 31 – 33 din Codul muncii.
În acest context, instanța reține că petenta nu a făcut dovada contrară potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alineat 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere criteriile enunțate, dar și dispozițiile legale care asigură protecția angajaților în raport cu angajatorii, instanța a apreciat că în mod corect a fost stabilită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei.
Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.
Motivele de recurs nu au fost dezvoltate.
Nu s-a depus intampinare.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.09.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a primit la muncă pe numita O. E., fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității; s-a reținut, de asemenea, că petenta nu a comunicat și înregistrat contractul de muncă individual la I.T.M.
Petenta a semnat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin reprezentant legal. De asemenea, petenta a semnat și ștampilat procesul-verbal de control prin reprezentant legal, însușindu-și, astfel, concluziile controlului efectuat la data de 20.09.2012 la punctul de lucru al societății din M., ., nr. 13.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentei.
Astfel, în baza art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat prin prisma criticilor și apărărilor formulate, verificând și sancțiunile aplicate.
În ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, in mod corect instanța a constatat că la întocmirea acestuia au fost respectate toate dispozițiile art.16 din OG nr.2/2001, vizând mențiunile care trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice contraveniente, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator, elemente pe care instanța le verifică și din oficiu.
In ce privește temeinicia procesului-verbal dedus judecății, corect s-a apreciat că agentul constatator a reținut în mod corect situația de fapt constatată, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei. Astfel, din economia actelor dosarului instanța reține că, la data de 19.09.2012, petenta a primit la muncă pe numita O. E., fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității, așa cum rezultă din declarația sus-numitei coroborată cu extrasul de registru privind salariații petentei. De asemenea, instanța a reținut că petenta nu a comunicat și înregistrat contractul de muncă individual la I.T.M. Și cu prilejul audierii în instanță, în calitate de martor, la termenul din 22.01.2014, martora O. E. a confirmat aspectele reținute anterior, cu precizarea că a prestat munca pentru si sub autoritatea petentei cu 3-4 zile înainte de data efectuării controlului.
S-a retinut corect ca este neechivoc că petenta nu încheiase cu sus-numita, la data controlului, contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, încălcându-se prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare; mai mult, perioada de probă reprezintă perioadă de executare a contractului individual de muncă potrivit art. 31 – 33 din Codul muncii.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.
Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sub aspect sancționatoriu, astfel, in mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta . reprezentant A. A. D., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., județul C. și în sat Comana, .. 17, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 988/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, intimat fiind INPESTORATUL T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
I.-L. O.-D. E. C. A. J. N.
GREFIER
M. G.
Jud.fond.D.L.L.
Tehnoredact.jud.L.O.-D./5 ex/.09.01.2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 683/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Obligaţia de a face. Încheierea nr. 04/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
