Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 16840/212/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ_

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.01.2014

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE – A. J. N.

JUDECĂTOR –A. L. N.

JUDECĂTOR – L. V. M.

GREFIER –A. G.

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurenta formulat de recurenta petentă P. B. ROMANIA SA, cu sediul în București, sect.1, .. 29-31, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2846/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată fiind A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI C., cu sediul în C., ..

La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.

În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.07.2012, sub nr._, petenta P. B. România S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor C. – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C. - următoarele:

- suspendarea prin încheiere a executării măsurilor complementare dispuse prin procesul-verbal . nr._/18.06.2012, înainte de soluționarea prezentei plângeri;

- anularea procesului-verbal, pentru lipsa datei săvârșirii faptei și lipsa de temei legal;

- anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 18.06.2012 și exonerarea băncii de la plata amenzii contravenționale și a sancțiunilor complementare dispuse;

- restituirea amenzii avansate, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii, petenta afirmă că la data de 08.06.2007 a încheiat cu dl. E. A. I. contractul de credit cu numărul_78054, iar la data de 12.10.2010 a fost semnat Actul Adițional nr. 1, la data de 06.05.2011 a fost semnat Actul Adițional nr. 2, la data de 20.07.2011 a fost semnat Actul Adițional nr. 3, prin care creditul a fost succesiv restructurat.

În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării măsurilor complementare, petenta a invocat prev. art. 14 și 15 din Legea 554/2004 și a arătat că norma generală în materie, OG 2/2001, instituie regula suspendării de drept a executării în cazul în care s-a formulat plângere împotriva actului sancționator, iar potrivit OG 50/2010 privind contractele de credit cu consumatorii, prin art. 88 alin. 3, sancțiunile complementare sunt sustrase de la caracterul suspensiv al plângerii.

A mai arătat petenta că principiul securității juridice ar putea fi afectat în situația în care actul administrativ nelegal va continua să-și producă efectele până la momentul pronunțării asupra conformității sale, deoarece efectele anterioare nu ar putea fi întoarse, făcând referire la sumele încasate în baza contractului de credit.

În ceea ce privește nulitatea procesului verbal contestat, petenta a arătat că se încalcă prevederile art. 16 și 17 din OG 2/2001, prin lipsa datei săvârșirii faptei și lipsa de temei legal. A arătat că lipsește data, locul și ora săvârșirii contravenției, data indicată este eronată, săvârșirea contravenției trebuie raportată la data încheierii contractului, procesul verbal nu cuprinde descrierea exactă a faptei, ceea ce atrage nulitatea absolută.

A mai invocat petenta excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea, potrivit art. 13 din OG 2/2001, față de data încheierii contractului și chiar în situația reținerii unei contravenții continue având în vedere epuizarea în timp a faptei anterior sancționării, odată cu adoptarea OUG 50/2010.

Mai arată petenta că fapta nu se încadrează în temeiul legal indicat, ceea ce atrage nulitatea absolută, că banca nu a acționat cu vinovăție, că, la cererea consumatorului, creditul a fost restructurat prin acte adiționale, și solicită instanței să analizeze procesul verbal și din perspectiva încercării împrumutatului de a evita să își îndeplinească obligații procesuale și procedurale exprese și pecuniare.

În drept, a invocat OG 2/2001, OG 21/1992.

Petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie, procesul verbal contestat, contractul de credit cu numărul_78054/08.06.2007, Actul Adițional nr. 1/12.10.2010, Actul Adițional nr. 2/06.05.2011, Actul Adițional nr. 3/20.07.2011

Intimata nu a formulat întâmpinare, dar, la solicitarea instanței, a depus la dosar în copie, înscrisuri, respectiv, fișa de sesizare/reclamație, corespondența cu împrumutatul, contract de împrumut, cerere restructurare credit, cerere restructurare credit nr. 2269/17.05.2012, nr. 2270/17.05.2012, invitație la control.

La solicitarea instanței, petenta a depus, în copii, adresele nr. 853 și 854 din data de 15.06.2012.

În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul E. A..

Prin sentința civilă nr. 2846/26.02.2013 Judecătoria C. a respins capătul de cerere privind suspendarea executării măsurilor complementare dispuse prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.06.2012, ca neîntemeiat; a constatat suspendarea de drept a executării procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.06.2012, atât în privința sancțiunii principale, cât și în privința măsurilor de remediere dispuse; a respins excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, invocată de petentă, ca neîntemeiată; a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată și a menținut procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.06.2012.

Pentru a pronunța această sentință a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/18.06.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 4.000 lei în temeiul art. 50 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 21/1992 republicată, privind protecția consumatorilor, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992. Prin același proces verbal, s-a dispus și măsura respectării prevederilor art. 9 alin.1 din O.G. 21/1991, încălcate.

Reprezentanții ANPC au reținut în fapt că, dl. E. A. I. a formulat cererea de restructurare a creditului nr. 2269/17.05.2012 și cererea nr. 2270/17.05.2012, prin care explica situația sa. La solicitările acestuia, Banca a răspuns prin adresa nr. 854/15.06.2012, respingând cererea împrumutatului, cu motivarea că „din analiza situației dumneavoastră, a rezultat că nu vă încadrați în condițiile impuse de bancă pentru acordarea restructurării în condițiile solicitate de dumneavoastră”, fără ca petenta să specifice la ce condiții face referire, care sunt acestea cu exactitate, nefurnizând astfel consumatorului un răspuns concret, explicit, la cererile 2269 și nr. 2270 din 17.05.2012. Agenții constatatori au reținut că petenta nu s-a comportat în mod corect cu consumatorul, neexplicându-i decizia luată, care sunt condițiile impuse de bancă, în drept, fapta reprezentând încălcarea disp. art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992. De asemenea, s-a reținut încălcarea disp. art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992 prin aceea că banca a contactat terțe persoane cu scopul de a oferi un nr. de telefon de contact, deși în cuprinsul contractului de împrumut există atât datele de contact ale consumatorului, cât și dispoziții exprese privind comunicările dintre petentă și consumator.

Procedând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, care prevede că instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen și analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii, instanța reține următoarele:

Față de plângerea formulată, instanța constată că aceasta a fost introdusă în conformitate cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, înăuntrul termenului legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de contravenție.

Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării măsurilor complementare

Analizând cererea petentei, cu titlu preliminar, instanța constată că petenta și-a întemeiat unele din apărările formulate prin raportare la un alt consumator, Milasan I., care nu are nicio legătură cu procesul-verbal . nr._/18.06.2012, și prin raportare la măsura constând în „restituirea sumelor încasate în baza contractelor de credit”, la perceperea unor dobănzi, măsuri ce nu a fost dispuse prin procesul-verbal ce face obiectul cauzei.

Potrivit art. 59 din O.G. nr. 21/1992, prevederilor art. 51, 55 și 56 (din același act normativ, n.n.) nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 32 alin. (3) teza întâi din O.G. nr. 2/2001, plângerea suspendă executarea.

Din interpretarea per a contrario a art. 59 din O.G. nr.21/1992, rezultă că, celorlalte prevederi ale acestui act normativ li se aplică regula generală prevăzută de art. 32 alin. (3) teza întâi din O.G. nr. 2/2001.

Față de încadrarea juridică reținută în actul sancționator contestat, instanța constată că, în speța dedusă judecății, nu sunt incidente dispozițiile art. 51 din O.G. nr. 21/1992. De asemenea, raportat la împrejurarea că petentei nu i s-au aplicat sancțiuni complementare, urmează că nu se poate reține aplicabilitatea la speță nici a art. 56 din O.G. nr. 21/1992. În ceea ce privește art. 55 din O.G. nr.21/1992, instanța constată că măsurile dispuse de agentul constatator nu se încadrează în cele expres prevăzute de acest text legal.

Prin urmare, în speță nu se aplică excepția prevăzută de art. 59 din O.G. nr. 21/1992, în privința faptei contravenționale reținute în sarcina petentei operând prescripțiile art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sens în care va respinge solicitarea formulată de petentă.

Însă, în temeiul art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța va constata suspendarea de drept a executării actului sancționator atacat, atât în privința sancțiunii principale, cât și în privința măsurilor de remediere dispuse.

Sub aspectul legalității procesului verbal contestat, instanța constată că acesta conține mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului atacat.

Petenta a invocat nulitatea procesului-verbal prin lipsa datei săvârșirii faptei și lipsa de temei legal, arătând că lipsește data, locul și ora săvârșirii contravenției, data indicată este eronată, săvârșirea contravenției trebuie raportată la data încheierii contractului, procesul verbal nu cuprinde descrierea exactă a faptei, ceea ce atrage nulitatea absolută.

Susținerile petentei sunt neîntemeiate, față de următoarele considerente:

Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii. Analizând procesul verbal contestat, instanța apreciază că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei nu poate fi apreciat, astfel cum susține petenta, ca o descriere echivocă, de vreme ce arată clar și în concret în ce a constat nerespectarea prevederilor art. 9 alin. 1 din O.G. nr.21/1992 și permite astfel instanței să verifice exact dacă cele reținute în sarcina contravenientului sunt sau nu reale, identificarea faptei fiind suficient de precisă.

Referitor la data săvârșirii faptei, în cuprinsul procesului-verbal se prevede în mod clar data de 24.05.2012, ora 12.30. Săvârșirea contravenției nu trebuie raportată la data încheierii contractului, astfel cum a arătat petenta, deoarece nu s-a constat o încălcare a dispozițiilor legale prin raportare la vreo clauză contractuală, ci, astfel cum rezultă din descrierea faptei, prin comportamentului băncii față de consumatorul E. A., ulterior încheierii contractului, respectiv, prin modul de răspuns la cererile adresate de acesta Băncii și prin modalitatea prin care Banca a încercat să afle nr. de telefon al acestuia.

În același sens, încadrarea juridică a faptei, respectiv temeiul legal, este menționat în procesul-verbal - art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992 și art. 50 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 21/1992.

Cu privire la excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea

Potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Art. 13 alin. 2 prevede că, în cazul contravențiilor continue termenul de 6 luni curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.

În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia data săvârșirii faptei este data încheierii contractului, or, astfel cum s-a arătat mai sus, prin procesul-verbal contestat nu s-a constat o încălcare a dispozițiilor legale prin raportare la vreo clauză contractuală.

Astfel, termenul de prescripție a dreptului de a aplica sancțiunea contravențională curge de la data constatării contravenției, care, în speță, este aceeași cu data aplicării sancțiunii, respectiv data încheierii procesului verbal atacat, respectiv 18.06.2012.

Prin urmare, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, ca neîntemeiată.

Raportat la temeinicia procesului verbal de contravenție, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța i-a respectat petentei dreptul la un proces echitabil, însă aceasta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție. Astfel, instanța reține că situația de fapt este corect reținută în procesul-verbal contestat.

În fapt, consumatorul E. A. a adresat Băncii petente 2 cereri, înregistrate în evidențele petentei sub nr. 2269 și 2270 din 17.05.2012 (f. 55, 56). Prin adresele nr. 853 și 854/ 15.06.201,2 răspunsul Băncii, adresat, în fapt, intimatei, constă, în esență, în aceea că dl. E. A. I. nu se încadrează în condițiile impuse de bancă pentru acordarea restructurării în condițiile solicitate.

Astfel cum s-a reținut în procesul-verbal contestat, petenta nu a specificat la ce condiții face referire, care sunt acestea cu exactitate, nefurnizând astfel consumatorului un răspuns concret, explicit, la cererile sale 2269 și nr. 2270 din 17.05.2012. De aceea, a apreciat că petenta nu s-a comportat în mod corect cu consumatorul, neexplicându-i decizia luată, care sunt condițiile impuse de bancă.

Potrivit art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992, operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.

Un astfel de comportament încalcă dispozițiile art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992, sub aspectul faptului că banca nu s-a comportat în mod corect cu consumatorul, prin aceea că nu i-a furnizat în mod clar și transparent motivele deciziei sale, nu a menționat care sunt condițiile impuse de bancă pentru restructurarea creditului. Or, în absența acestor informații, consumatorul nu poate ști, prevedea și nici nu se poate conforma unor criterii pe care nu le cunoaște și care nu îi sunt accesibile.

De asemenea, s-a reținut încălcarea disp. art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992, prin aceea că banca a contactat terțe persoane cu scopul de a oferi un nr. de telefon de contact, deși în cuprinsul contractului de împrumut există atât datele de contact ale consumatorului, cât și dispoziții exprese privind comunicările dintre petentă și consumator.

Fapta băncii de a contacta terțe persoane este confirmată de declarația martorului audiat – f. 64, instanța reținând și că petenta nu contestat acest comportament.

În același sens, instanța reține că petenta a avut posibilitatea procesuală de a înlătura prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, dar nu a administrat și propus nicio probă din care să rezulte că i-ar fi comunicat consumatorului condițiile pe care le Banca le folosește pentru a admite o cerere de restructurare a unui credit, nici nu a făcut dovada contrară celor declarate de martorul audiat.

Față de cele arătate, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prev. de art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992, ipoteza comportamentului incorect față de consumator.

În acest sens, instanța constată că susținerile petentei formulate prin note scrise privind celelalte ipoteze prevăzute de art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992 nu au legătură cu actul sancționator, întrucât, așa cum s-a arătat, petenta nu a fost sancționată pentru vreo clauză din contractul de împrumut din data de 08.06.2007.

În acest sens, instanța reține că există corespondență între situația de fapt reținută de agenții constatatori și norma de incriminare prev. de art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992.

Totodată, instanța constată că petenta P. B. România S.A. are calitatea de operator economic în sensul art. 2 pct. 3 din O.G. 21/1992, privind protecția consumatorilor, iar martorul E. A., are calitatea de consumator, în sensul art. 2 pct. 2 din același act normativ, între părți fiind încheiat contractul de credit cu numărul_78054, modificat la data de 12.10.2010 prin Actul Adițional nr. 1, la data de 06.05.2011 prin Actul Adițional nr. 2, la data de 20.07.2011 prin Actul Adițional nr. 3.

În ceea ce privește susținerile petentei privind competența intimatei, acestea nu pot fi primite față de situația de fapt și temeiul juridic reținute în procesul-verbal, mai sus analizate.

Sub aspectul sancțiunii aplicate, instanța constată că sancțiunea amenzii este legal aplicată, fiind necesară pentru corijarea pe viitor a conduitei contravenientului în derularea activităților de comerț, față de gravitatea faptei. Astfel, instanța apreciază că nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, prin raportare la calitatea petentei de operator economic, profesionist, aceasta având obligația de a avea un comportament corect față de consumator, obligație căreia îi corespunde dreptul consumator de a fi complet și corect informat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta.

În motivarea recursului a arătat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor m art. 16 și 17 din OG 2/2001, acesta nu cuprinde descrierea exactă a faptei, nu este indicat temeiul juridic care a stat la baza dispunerii măsurii luate, fapta nu se încadrează în perioada legală de sancționare și nici în temeiul legal indicat, reiterând motivele invocate în plângerea contravențională.

Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată nefondat recursul.

Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.

Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se a constatat și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.

Or, în speță, se constatată că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie

În măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reținută în sarcina petentei a fost săvârșită de către aceasta, nu mai operează în beneficiul petente prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.

Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al recursului care, în temeiul art.312 c.pr.civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta petentă P. B. ROMANIA SA, cu sediul în București, sect.1, .. 29-31, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2846/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată fiind A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI C., cu sediul în C., ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2014.

P., Judecator, Judecator,

A. J. N. A. L. N. L.-V. M.

Grefier,

A. G.

Jud.fond.A.V.

Tehnored.jud.A. N.

2 ex./3.02.2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1199/2014....		Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 418/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA