Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1242/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1242/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 10741/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 1242/2014
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
suspendare executare act administrativ, formulată de reclamanta ., cu sediul procesual ales în București, ., . – Preciziei Buciness Center, în contradictoriu cu pârâții S. 1 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în București, .. 9-13, sector 1 și DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în București, .. 13, sector 1.
Dezbaterile asupra excepției lipsei calității procesual pasive a Sectorului 1 București Prin Primar au avut loc în ședința publică din 15.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.04.2014 când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra cererii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului
C. Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr. 10._ la 30.12.2013, reclamanta . a chemat în judecată Sectorul I București-prin Primar și Direcția G. Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, să dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de Decizie de impunere nr._/18.10.2013 și Decizia de impunere nr._/21.10.2013 emise de Direcția G. de Impozite și Taxe Locale a Sectorului I București până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea deciziilor contestate.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta arată că prin Decizia de impunere nr-_/18.10.2013, în sarcina societății s-a prevăzut obligativitatea achitării sumei de_ lei – diferență taxă clădiri, conform HCL nr.405/2009, pentru perioada cuprinsă între 1.01._10, determinată pentru imobilul situat în București, S. 1, .-42, . 2006, cu data de impunere 31.12.2006, la valoarea contabilă de 2.049.836 lei, la care a fost stabilit și plătit impozitul aferent.
Susține reclamanta că, în noiembrie 2010 a realizat reevaluarea imobilului, că prin Decizia de impunere a cărei suspendare a executării o solicită s-a stabilit recalcularea retroactivă a cotei e impozitare de la 1,5% la o cotă de 10%, întrucât nu s-a procedat la o reevaluare în ultimii 3 ani, măsură nelegală, dat fiind – pe de o parte, că interpretarea unei norme juridice neclare trebuie realizată în favoarea debitorului (textul de lege nu distinge asupra modalității de aplicare a cotei de impozitare în ceea ce privește persoanele juridice care realizează evaluarea în anul de referință), iar pe de altă parte că de la momentul la care societatea a înregistrat la organul fiscal raportul de reevaluare și până la momentul emiterii deciziei de impunere au trecut aproximativ 3 ani, perioadă în care a fost vizată colectarea de accesorii, conduită abuzivă în economia Codului civil.
În ceea ce privește Decizia nr._/21.10.2013 privind plata accesoriilor, reclamanta solicită a se constata că există serioase dubii cu privire la legalitatea sa, că sunt încălcate flagrant disp.art.120 alin.2 din OG.92/2003, în speță accesoriilor putând fi calculate numai de la data comunicării sumei suplimentare de plată, respectiv din data de 28.10.2013 în viitor și nu retroactiv.
Susține reclamanta că intimata nu a dat curs plângerii prealabile formulate în considerarea disp.art.7 din Legea nr.554/2004 cu ref. la art.205 din OG.nr.92/2003, că în raport de situația faptică prezentată, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, iar măsura solicitată este în acord cu Recomandarea nr.R 89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei.
În referire la „cazul bine justificat”, reclamanta invocând disp.art.2 lit.”t” din Legea nr.554/2004 susține că în speță nu operează prezumția de legalitate a actelor administrativ fiscale, că – în raport de cele mențioante,există o îndoială serioasă în privința acestora, și există iminența producerii unei pagube, în accepțiunea art.2 alin.1 lit”ș” din Legea nr.554/2004, de vreme ce punerea în executare a deciziilor de impunere ar putea să genereze blocarea activității societății, a ajungerii într-o reală situație de încetare de plăți.
La cererea introductivă de instanță au fost anexată, în copie, înscrisurile de care reclamanta înțelege să se folosească în probațiune, respectiv: Deciziile de impunere a căror suspendare a executării se solicită, adresa nr._/24.10.2013 și contestația administrativă, Raportul de evaluare mijloace fixe - bunuri imobile elaborat de ..
1.2. Legal citat, pârâtul S. 1 al Municipiului București și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.52-61).
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat inadmisibilitatea cererii având ca obiect –suspendare executare act administrativ fiscal, pentru nedepunerea cauțiunii la care obligă art.215 alin.2 din OG.nr.92/2003, dar și lipsa calității procesual pasive, invederând că actele a căror suspendare a executării se solicită au fost emise de Direcția G. Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 – care funcționează ca serviciu public, cu personalitate juridică, în baza Hotărârii nr.39/26.02.2009 a Consiliului Local al Sectorului 1.
Sub aspectul condițiilor prescrise de art.14 din legea nr.554/2004, pârâtul opinează că în cauză nu este întrunită cerința „ cazului bine justificat” și nici cea privitoare la prevenirea unei „pagube iminente”, situație în raport cu care se impune respingerea cererii ca neîntemeiată.
1.3. Direcția G. de Impozite și Taxe a Sectorului 1 București, prin întâmpinare (f.69-73), solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Susține pârâta că actele administrativ fiscale a căror suspendare a executării se solicită au fost emise în condiții de deplină legalitate, diferența de impozit pe clădiri în sumă de 159.716 lei fiind stabilită în strictă conformitate cu prevederile pct.54 alin.1 și pct.55 lit. a) și b) din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, întrucât petenta nu a procedat la reevaluarea clădirii în cei 3 ani anteriori anului de referință. În egală măsură, invederează pârâta că și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii a fost emisă în condiții de legalitate, sens în care invocă disp.art.119 alin.1 și art.111 alin.1 din OG.nr.92/2003.
Cu referire la paguba iminență, pârâta opinează că în lipsa oricăror dovezi concludente cu privire la modalitatea în care ar putea fi perturbată activitatea societății reclamante, simpla afirmație în acest sens nu suplinește cerința legii.
2. Tribunalul,
analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
2.1. Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu soluționarea unei cereri având ca obiect suspendarea executării deciziilor de impunere nr._/18.10.2013 și nr._/21.10.2013 emise de Direcția G. de Impozite și Taxe a Sectorului 1 București.
Potrivit art.36 c.pr.civ. „ calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății (…)”
Se verifică susținerile pârâtului – S. 1 al Municipiului București, potrivit cu care subiectele raportul juridic de drept material fiscal devenit litigios și dedus judecății sunt reclamanta - contribuabil și Direcția G. de Impozite și Taxe a Sectorului 1 București, emitentă al actelor administrativ fiscale a căror suspendare a executării se solicită, astfel că prin reflecția în plan procesual, legitimare procesual pasivă nu are unitatea administrativ teritorială.
Prin prisma disp.art.40 alin.1 c.pr.civ., cererea dedusă judecății în contra Sectorului 1 București va fi respinsă ca fiind promovată împotriva unei persoane ce nu se legitimează procesual pasiv.
2.2. Sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal, dacă cerințele de ordin procesual sunt întrunite, prin prisma cerințelor de drept material care privesc temeiul de fapt al suspendării, consacrate de art.14 din legea nr.554/2004, analiza relevă caracterul nefondat al cererii deduse judecății, concluzie argumentată prin cele ce urmează:
Prin .art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 se dispune:
„În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 reprezintă în fapt o transpunere în dreptul național a prevederilor cuprinse în Recomandarea R (89) 8 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind protecția juridică provizorie în materie administrativă.
În interpretarea dispozițiilor legale menționate, constant doctrina administrativă a statuat că îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ trebuie realizată de judecător „ fără o interpretare restrictivă a temeiurilor de fapt care justifică suspendarea, pentru că altfel scopul măsurii nu mai poate fi atins”, stabilind însă, în egală măsură și faptul că – pornind de la „ prezumția de legalitate care domină întregul drept administrativ, instanțele trebuie să aprecieze cu obiectivitate aparența de ilegalitate și să hotărască suspendarea actului, cu mare atenție, și numai în acele cazuri în care ea se impune cu evidență”.
Cazul bine justificat – în accepțiunea disp.art.2 lit.”t” din Legea nr.554/2004, se configurează atunci când împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
Condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care sunt invocate argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului.
Nu pot fi primite susținerile reclamantei care apreciază că în cauză se regăsește cazul bine justificat prin raportare la motivele de nelegalitate ale Deciziilor de impunere de vreme ce – pe de o parte, nu se poate antama fondul cauzei prin analizarea fondului litigios, sens este conturată și practica instanței supreme (ÎCCJ, SCAF, decizia nr.2115/19.04.2007), iar pe de altă parte, până la anularea de către instanța de contencios administrativ, actul contestat se bucură de prezumția de legalitate.
„Pipăirea fondului” – în referire la starea de fapt, relevă că reevaluarea clădirii deținute în proprietate – de care se prevalează reclamanta, a survenit în 15 noiembrie 2010, iar rectificarea cotei de impozitare s-a realizat de către pârâtă, în sensul că asupra valorii de inventar s-a aplicat diferența de cotă de 8,5% pentru perioada 1.01._11, iar cota de impozitare de 10% asupra valorii de inventar a clădirii de 2.049.836 lei a fost aplicată întrucât reclamanta nu a procedat la reevaluarea clădirii în anii 2009,2008,2007 – anteriori anului de referință.
Contrar susținerilor reclamantei, analiza nu relevă cu puterea evidenței că la emiterea Deciziilor de impunere nr._/18.10.2013 și nr._/21.10.2013 ar fi fost nesocotite prescripțiile legale în materie, impunându-se concluzia că până la eventuala anulare a actelor administrativ fiscale contestate, acestora le este asociată prezumția de legalitate.
În cauză nu se face nici dovada necesității prevenirii unei pagube iminente.
Simpla afirmație că prin cuantumul sumei stabilite cu titlu de datorie fiscală s-ar perturba grav activitatea societății nu conduce implicit la concluzia existenței acestei condiții.
Tribunalul reține că „ previzibilitatea cu evidență” poate fi stabilită cu luarea în considerare a cuantumului datoriei doar prin raportare la cifra de afaceri a contribuabilului – ca principal indicator al puterii sale economice, precum și a altor indicatori economico - financiari, cum ar fi poziția pe piață, situația financiară a agentului economic etc., iar în cauză cerința probațiunii în acest sens nu a fost suplinită.
Mai mult, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica jurisprudențială au statuat că pentru a se reține întrunită cerința analizată, nu este suficientă invocarea prejudiciului financiar ci se impune a se analiza și măsura în care acest prejudiciu nu ar fi susceptibil de a fi reparat prin măsuri ulterioare. Or, nu se poate susține cu temei că reclamanta nu ar avea instrumentele și pârghiile juridice necesare pentru recuperarea de la organul fiscal atât a sumelor executate, cât și a celor necesare acoperirii prejudiciului, sub condiția suplinirii probațiunii.
Concluzionând, Tribunalul apreciază că suspendarea executării actelor administrativ fiscale supuse cenzurii instanței de judecată nu se impune cu evidență, reclamanta nedovedind întrunirea cumulativă a celor două condiții prescrise de lege.
Pentru considerentele – de fapt și drept, ce preced, cererea întemeiată pe disp.art.14 din Legea nr.554/2004, formulată în contradictoriu cu Direcția G. de Impozite și Taxe a Sectorului 1 București urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârât – UAT S. 1 București.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu S. 1 București, pentru lipsă calitate procesual pasivă.
Respinge cererea având ca obiect – suspendare executare act administrativ fiscal, formulată de reclamanta ., cu sediul procesual ales în București, ., . – Preciziei Buciness Center, în contra Direcției Generale Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București, cu sediul în București, .. 13, sector 1, ca nefondată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A. N.
5 ex./9.05.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2907/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014.... → |
|---|
