Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1282/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1282/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 7121/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1282/2014
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. S.
Judecător M. C.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal promovat împotriva sentinței civile nr._ din data de 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție H_ formulată de apelanta I.F.L. G. cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul A. prin DGRFP G. continuator în drepturi și obligații al COMISARIATULUI GENERAL AL GARZII FINANCIARE SECTIA CONSTANTA cu sediul în C., . nr. 18, jud. C..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelantă avocat C. F., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat, reprezentantul apelantei precizează că nu mai are probe de solicitat sau cereri de formulat.
Instanța nemaifiind probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat acordă cuvântul asupra apelului..
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate.
Reprezentantul apelantei solicită a se reține critica adusă procesului verbal cu privire la netemeinicia acestuia în raport de probatoriul administrat în cauză în sensul că s-a reținut greșit săvârșirea faptei contravenționale în sarcina apelantei iar în măsura în care se va aprecia că această apărare nu este întemeiată solicită a se aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și al sancțiunii contravenționale aplicate. Solicită a se avea în vedere atingerea minimă adusă valorilor sociale prin această faptă contravențională reținută care constă în emiterea bonurilor fiscale pentru o sumă de 56 de lei.
De asemenea, solicită a se avea în vedere profilul de activitate al societății petente care este o întreprindere familială care nu realizează venituri semnificative, motiv pentru care apreciază că sancționarea pentru fapta săvârșită s-ar putea dispune și în altă modalitate decât amenda în cuantum de 8000 lei, cuantum care apare împovărător chiar și pentru persoane juridice
Reprezentantul apelantei precizează că în situația în care nu se reține apărarea principală solicită a se înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul, fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 11.03.2013, sub nr._, petenta I.F.L. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Secția C., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, emis de intimat la data de 02.03.2013, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii, s-a arătat că, la data de 02.03.2013, petenta a fost controlată la punctul de lucru din C., ., ocazie cu care s-a constatat existența unei sume de 56 lei în afara casei de marcat.
S-a mai arătat că numitul L. G. le-a menționat agenților constatatori că suma respectivă constituie fond de rulment, însă de fapt suma respectivă a fost adusă de soția acestuia, C. L., în calitate de membru asociat, pentru a constitui o completare a facturii de țigări, furnizor S.C. BRITISH AMERICAN TABACO TRADING S.R.L. din data de 25.02.2013, plătită la termen de 7 zile prin chitanța_/04.03.2013.
La data de 17.05.2013, petenta a depus cerere de completare a acțiunii inițiale, prin care a arătat că în dimineața zilei de 02.03.2013, numita C. L. a procedat la creditoarea societății cu suma de 56 lei în vederea achitării facturii de țigări, însă cum era sâmbătă, reprezentantul firmei S.C. BRITISH AMERICAN TABACO TRADING S.R.L. s-a prezentat abia în prima zi lucrătoare, respectiv 04.03.2013.
A mai arătat că, în subsidiar, dacă se va aprecia că fapta a fost săvârșită, se solicită înlocuirea amenzii cu avertisment, gradul de pericol social al faptei fiind redus, având în vedere suma de 56 lei constatată a fi în plus, respectiv că petenta nu desfășoară activități comerciale de amploare, ci doar comerț cu amănuntul într-un spațiu comercial de dimensiuni reduse, amplasat în curtea imobilului în care se află și locuința celor doi menbri asociați, iar plata amenzii în cuantum de 8000 lei este împovărătoare pentru petentă, în condițiile în care la data efectuării controlului tot stocul de marfă era în valoare de 8192 lei.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
P. întâmpinarea depusă la dosar la data de 10.06.2013, intimatul a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
A arătat intimatul că petenta nu aduce elemente de natură a înlătura răspunderea contravențională stabilită în sarcina sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 34 din OUG nr. 2/2001, art. 1, art. 11 alin.1 lit.b, art. 14 din OUG nr.28/1999 și HG nr. 479/2003.
În cauză au fost administrate probele: înscrisuri; declarație de martor.
P. sentința civilă nr._/28.10.2013 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată, reținând următoarele:
„ În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța constată că plângerea ce face obiectul prezentei cauze a fost introdusă la data de 11.03.2013, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (02.03.2012), întrucât acesta i-a fost înmânat reprezentantului petentei,.
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, întrucât nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petenta nu a indicat în cuprinsul plângerii contravenționale vreun motiv de nelegalitate care să vizeze neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a actului sancționator.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
Instanța reține că, la data de 02.03.2013, petentei I.F.L. G. i s-a întocmit Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ de către intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Secția C., prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000,00 lei, confiscarea sumei de 56,00 lei precum și cu suspendarea activității punctului de lucru, pe o perioadă de trei luni, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că, la data de 02.03.2012, la punctul de lucru situat în C., ., petenta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 56,00 lei, sumă constatată prin efectuarea diferenței dintre Monetarul faptic, întocmit la ora controlului, și Raportul nefiscal X, emis de casa de marcat.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată juridic în dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 – dispoziții potrivit cărora: Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;
Continuând analiza actului atacat sub aspectul sancțiunii aplicate, instanța constată că, în cuprinsul acestuia, s-au consemnat: aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii contravenționale în cuantum de 8.000,00 lei, conform art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a confiscării sumei de 56,00 lei, conform art.11 alin.3 din O.U.G. nr.28/1999, aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării activității punctului de lucru aparținând petentei, pe o perioadă de trei luni, conform art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentei, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ. din 1864 (text legal aplicabil față de data înregistrării cauzei pe rolul instanței), care statuează că cel care face o propunere în fața instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Instanța constată că petenta contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție pe motiv că suma de 56,00 lei nu reprezenta încasări fără acoperire în bonuri fiscale, ci contravaloarea facturii nr.FIBRO7CT/_/25.02.2013 emisă de S.C. BRITISH AMERICAN TABACO TRADING S.R.L (fila 27), plătită cu chitanța_/04.03.2013 (fila 27).
Instanța nu poate primi susținerile petentei, pentru toate argumentele ce succed.
Potrivit monetarului întocmit la data de 02.03.2013, în prezența reprezentantului petentei, în casa de marcat a fost identificată, în fapt, suma de 190 lei, în timp ce Raportul nefiscal X emis de casa de marcat, la aceeași dată și la aceeași oră, probează încasări în numerar în cuantum de 134,00 lei.
Din cuprinsul actului sancționator atacat instanța reține că agenții constatatori au menționat împrejurarea că, cu ocazia efectuării controlului, petenta nu a putut prezenta alte documente care să justifice suma de 56,00 lei constatată în plus și nici nu avea înscrisă această sumă în registrul special al casei de marcat, care, de altfel, nici nu a putut fi prezentat.
Instanța va respinge apărarea formulată de petentă în sensul că cei 56,00 lei proveneau din încasarea contravalorii facturii menționate anterior, cu argumentul că, la data controlului, reprezentantul petentei nu a consemnat în Nota Explicativă o astfel de proveniență a sumei, ci, dimpotrivă, a arătat că ar reprezenta fond de rulment.
Pe de altă parte, este de reținut că, chiar admițându-se că această sumă reprezenta contravaloarea unei facturi, petenta nu a probat emiterea facturii la data efectuării controlului.
Argumentele petentei sunt cu totul contradictorii întrucât, pe de o parte, în motivarea cererii de chemare în judecată se invocă documente din evidența contabilă, iar pe de altă parte în actul sancționator nu formulează nicio obiecție.
Nu mai puțin adevărat, împrejurarea că petenta a depus la dosarul cauzei factura nr.FIBRO7CT/_/25.02.2013 emisă de S.C. BRITISH AMERICAN TABACO TRADING S.R.L (fila 27) și chitanța_/04.03.2013 (fila 27) nu dovedește în niciun caz că exact suma constatată în plus cu ocazia controlului este pretinsa plată efectuată după două zile.
Astfel de înscrisuri ar fi putut proba susținerea petentei numai în ipoteza în care, la data și la ora efectuării controlului, petenta le-ar fi prezentat agenților constatatori.
Or, așa cum s-a argumentat anterior, petenta nu a putut prezenta agenților constatatori astfel de documente.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța conchide că înscrisurile amintite anterior constituie înscrisuri întocmite pro causa, lipsite de putere probatorie, pe care, în consecință, le va înlătura ca atare.
În ce privește declarația martorului, se reține că acesta nu a fost de față la ora controlului, respectiv că a declarat doar că a auzit, în cursul zilei respective, că C. L. i-ar fi spus soțului său că a lăsat într-un sertar bani pentru niște țigări, însă nu a putut preciza despre ce sumă era vorba.
În consecință, martorul nu cunoaște suma de bani lăsată, iar declarația sa este insuficientă pentru a forma convingerea instanței că suma respectivă a fost păstrată în sertar până luni, pentru efectuarea unei plăți către un furnizor.
În ce privește încadrarea juridică a faptei, față de situația de fapt reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentei fost încadrată în dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.11 alin.1 lit.b, art.11 alin.3 și art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999 sunt textele legale care reglementează sancțiunile aplicabile contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat, se reține că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 8.000 lei la 10.000 lei.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 8.000,00 lei.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce (agentul economic nu se înregistrează cu încasările pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, prin urmare nu va înregistra în evidența contabilă TVA-ul aferent și se va sustrage corespunzător impozitului pe profit), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.
Conform art.11 alin.3 din O.U.G. nr.28/1999, sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
Instanța constată că, în respectarea dispozițiilor imperative ale art.11 alin.3 din O.U.G. nr.28/1999, intimatul a dispus confiscarea sumei de 56,00 lei, după ce a constatat că petentă nu a putut justifica proveniența acestei sume.
De asemenea, potrivit art.14 alin.2 din din O.U.G. nr.28/1999, nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art.10 lit. b), referitoare la ....neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, ...., atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni. P. urmare, și sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni a fost legal aplicată petentei, tocmai în considerarea textului legal precitat.
Asupra cererii subsidiare formulate de petentă, se apreciază că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni nu corespund unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente.
Neînregistrarea încasărilor prin eludarea obligației de a emite bon fiscal împiedică efectuarea verificărilor care au drept scop identificarea și combaterea evaziunii fiscale, neputându-se identifica veniturile reale impozabile realizate de agentul economic.
Conform dispozițiilor art.65 alin.3 din H.G. nr.479/2003 – privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr.28/1999 rep., registrul special și raportul Z reprezintă documentele pe baza cărora se înregistrează veniturile din activitatea de comerț cu amănuntul și prestări de servicii direct către populație în evidența contabilă a utilizatorului, cu excepțiile prevăzute de lege. În plus, acestea sunt documentele pe care organele fiscale le au în vedere cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării impozitelor și taxelor datorate de agentul economic bugetului de stat (art.4 alin.4 din O.U.G. nr.28/1999 rep.).
P. urmare, din dispozițiile legale anterior amintite, se deduce rolul important pe care îl au, în cadrul evidenței contabile, aceste documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal. Întrucât agentul economic nu s-a înregistrat cu încasările pentru care nu a emis bonuri fiscale, acestea nu vor fi înregistrate în evidența contabilă, creându-se premise favorabile sustragerii de la plata impozitelor aferente. Asemenea consecințe evidențiază, fără putere de tăgadă, gradul de pericol social pe care îl prezintă faptele prin care sunt încălcate obligațiile instituite în acest domeniu.
În plus, trebuie avut în vedere că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea normei contravenționale nu se limitează la prevenirea evaziunii fiscale, norma fiind edictată și pentru protecția consumatorilor care, numai prin prezentarea bonului fiscal și-ar putea valorifica drepturile legate de achiziționarea unor bunuri/prestarea unor servicii necorespunzătoare.
Instanța nu va reține cuantumul redus al sumei nejustificate prin emiterea bonului fiscal ca motiv care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, apreciind că nu cuantumul în sine este relevant pentru un astfel de comportament al agentului economic, ci consecințele pe care un astfel de comportament le poate genera.
Nu mai puțin adevărat, acest cuantum redus depinde de variabile absolut aleatorii cum ar fi ziua și ora controlului, fluxul clientelei, condiții meteo, prețul mărfii comercializate, etc. – variabile pe care agenții constatatori, chiar dacă le au în vedere, nu le pot influența.
De aceea, în opinia instanței, cuantumul sumei nejustificate poate fi un criteriu pentru individualizarea sancțiunii amenzii contravenționale în sensul aplicării acesteia peste cuantumul minim reglementat legal, iar nu și pentru înlocuirea amenzii cu avertisment.
În plus, este de reținut atitudinea total nesinceră manifestată de petentă și susținerile contradictorii formulate.
Instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.’
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petentul, solicitând schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție, în subsidiar în sensul înlocuirii sancțiunii amnezii contravenționale cu avertismentul, pentru aceleași motive expuse prin plângerea introductivă de instanță.
Față de apelul formulat intimatul-organ constatator a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului formulat ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în fața instanței de apel .
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
P. procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.03.2013 întocmit de către intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Secția C., apelanta-petentă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000,00 lei, confiscarea sumei de 56,00 lei precum și cu suspendarea activității punctului de lucru, pe o perioadă de trei luni, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. S- a reținut în sarcina apelantei-petente că, la data de 02.03.2012, la punctul de lucru situat în C., ., petenta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 56,00 lei, sumă constatată prin efectuarea diferenței dintre Monetarul faptic, întocmit la ora controlului, și Raportul nefiscal X, emis de casa de marcat.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 28/1999:
(1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.
Potrivit art. 10 lit b din același act normativ constituie contravenție neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
Potrivit art. 11 alin.3 din același act normativ: Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.
Nu rezultă că fapta contravențională ar fi fost constatată în mod direct și personal de către agenții constatatori, în sensul că aceștia au constatat vânzarea către client a unui bun fără emiterea bonului fiscal, astfel că procesul-verbal de contravenție nu se bucură de prezumția de temeinicie derivată din constatările personale ale agentului constatator.
Procesul-verbal de contravenție este întocmit în baza prezumției simple legale instituite de art. 11 alin.3 din O.U.G. nr. 28/1999, arătându-se în procesul-verbal de contravenție că suma de 56 lei a rezultat prin efectuarea diferenței dintre Monetarul faptic, întocmit la ora controlului, și Raportul nefiscal X, emis de casa de marcat, precum și în notei explicative administratorului societății .
Or, deși face vorbire despre aceste întâmpinarea depusă în fața instanței de fond și arată că le va depune la dosarul cauzei, acestea nu au fost depuse nici în fața instanție de fond și nici a celei de apel, și deși i-au fost solicitate în mod direct de către instanța de apel.
Având în vedere că nu poate fi reținută, în dovedirea săvârșirii faptei, o eventuală mărturisire cuprinsă în nota explicativă, întrucât nici o probă nu a fost administrată de către organul constatator,
Precum și celelalte probe administrate de către apelanta-petentă din care rezultă că suma apreciată de către organul constatator ca provenind din vânzări provine dintr-o sumă cu care agentul economic a fost creditat în vederea efectuării de plăți către furnizori,
Având în vedere și prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, prezumție care nu a fost răsturnată în prezenta cauză,
Instanța de apel în temeiul art. 480 alin.2 Cod.proc.civ. urmează să admită apelul formulat, să schimbe în tot sentința civilă apelată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat împotriva sentinței civile nr._ din data de 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție H_ formulată de apelanta I.F.L. G. cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul A. prin DGRFP G. continuator în drepturi și obligații al COMISARIATULUI GENERAL AL GARZII FINANCIARE SECTIA CONSTANTA cu sediul în C., . nr. 18, jud. C..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite plângerea.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 02.03.2013 de organul constatator.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. A. B. C. M.
Grefier
E. N.
Red. Jud. fond. C D.
Red. Jud. apel A.B.S.
4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 700/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 709/2014.... → |
|---|
