Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2527/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2527/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 6553/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2527
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
suspendare executare act administrativ, formulată de reclamantul O. M. D., domiciliat în Limanu, ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C., ., nr. 110, județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul prin avocat C. F., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură pârâtul a depus Ordinul nr. 129/14/I/CT /2014 și înscrisuri în format electronic, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 131 C. se declară competentă în soluționarea cauzei.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentantul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Învederează că nu are alte cereri de formulat și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată având în vedere că toate înscrisurile sunt similare cu cele depuse în dosarul de fond și are cunoștință de conținutul acestora.
Instanța, în temeiul disp. art.255 cu ref. la art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri.
Față de dispozițiile art. 244 Cod de procedură civilă instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul disp. art. 392 C. instanța acordă cuvântul asupra cererii de suspendare executare act administrativ.
Reprezentantul reclamantului, în temeiul disp. art. 14 în referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004, solicită admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ menționat în petitul acțiunii până la soluționarea definitivă a cererii în anulare a aceluiași act administrativ, condițiile prevăzute de lege fiind îndeplinite. În referire la existența cazului bine justificat solicită să se rețină motivele de nelegalitate prezentate și în cererea de suspendare. În ceea ce privește paguba iminentă solicită să se aibă în vedere considerentele de ordin personal ale reclamantului menționate în cererea de suspendare. Arată faptul că promovarea cererii de suspendare a fost determinată și de practica neunitară a Curții de Apel C..
Întrebat fiind, reprezentantul reclamantului învederează că raporturile de serviciu au încetat la momentul emiterii ordinului.
Instanța pune în discuția părților dacă actul administrativ ale cărui efecte au fost epuizate mai poate fi suspendat din perspectiva abordării condițiilor de exercițiu ale cererii de suspendare, respectiv interes și obiect.
Reprezentantul reclamantului evită să răspundă direct la problema pusă în discuție și învederează că cererea de suspendare a fost formulată la solicitarea reclamantului și ca urmare a practicii neunitare a Curții de Apel C..
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare executare act administrativ.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de suspendare executare act administrativ:
1.Obiectul și părțile litigiului.
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamantul O. M.-D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C., să dispună suspendarea executării Ordinului Inspectorului Șef nr.192/14/I-CT/28.01.2014 până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul ds._ al Tribunalului C..
În motivarea demersului judiciar, reclamantul arată că urmare a promovării concursului organizat și desfășurat de pârât în perioada 9.07._07, a fost numit în postul de conducător autospeciale, desfășurându-și activitatea în cadrul I.S.U. DOBROGEA, că prin Ordinul a cărui suspendare a executării o solicită a fost trecut in rezerva menționându-se ca acesta trecere în rezervă se realizează prin aplicarea prevederilor art. 85 alin.l lit e din Legea nr. 80/1995, ale art.50 alin.1 lit.”g” din Ordinul Ministrului nr.600/2005, cu raportare la 170 raportat la art. 348 cod procedura penala.
În esență, reclamantul arată că apreciind că se impune lipsirea de eficiență juridică a Ordinului contestat, în care se indică temeiul de drept al trecerii în rezervă - art. 85 alin.l lit e din Legea nr. 80/1995, dar situația de fapt reținuta în cuprinsul ordinului de trecere în rezervă și în sentința penală care a stat la baza emiterii acestui ordin nu se încadrează în norma reținută ca temei al trecerii în rezerva, a formulat plângere prealabilă, în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004.
Menționează reclamantul că dat fiind faptul că răspunsul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență – comunicat prin adresa nr._/13.02.2014, a fost negativ, a investit instanța de contencios administrativ cu cererea în anularea Ordinului și repunerea părților în situația anterioară/ cauză ce formează obiectul ds._, motivată în fapt raportat la următoarele argumente:
Dispozițiile legale reținute în cuprinsul ordinului se refera la trecerea în rezervă ca urmare a reorganizării unor unități. In niciun caz anterior emiterii ordinului nu s-a dispus reorganizarea unității in cadrul căreia a activat, astfel incat sa se dispună emiterea ordinului de trecere in rezerva ca urmare a unei reorganizări. Nici celelalte aspecte stabilite prin lit e a art. 85 din Legea nr. 80/1995 nu sunt îndeplinite, trecerea reclamantului si a restului colegilor nominalizați in sentința penala, nefiind consecința unor nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.
In atare situație, în lumina dispozițiilor legale care reglementează statutul cadrelor militare, trecerea in rezerva a cadrelor militare se realizează numai in baza condițiilor limitative stabilite de art. 85 din Legea nr. 80/1995, situație in care anularea unor acte care au stat la baza încadrării, in raport de dispozițiile art. 170 raportat la art. 348 cod penal nu pot fi reținute ca temei al emiterii unor ordine de trecere in rezerva.
Este de observat că, prin sentința penală nr.808/18.05.2002 a ÎCCJ, deși s-a dispus anularea foilor de concurs falsificate pe numele candidaților, a procesului verbal din 21.08.2007, numai cu privire la mențiunile referitoare la candidații ai căror lucrări au fost falsificate, a tabelelor cu rezultatele finale obținute și a documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a candidaților a căror lucrări au fost falsificate, nu s-a dispus și restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii. În cauza ce a format obiectul ds._, MAI și I. de Stat pentru Situații de Urgență au deținut calitatea de părți responsabile civilmente exclusiv în raport de rezolvarea acțiunii civile sub aspectul reparării pagubei materiale și a daunelor morale, nefiind introdus în cauză în calitate de persoană responsabilă civilmente și ISU Dobrogea.
Nu în ultimul rând, ulterior promovării concursului desfășurat în anul 2007, raporturile de serviciu au suferit modificări, dispuse în temeiul unor acte administrative cu caracter individual care nu au fost anulate și care continuă a-și produce efectele juridice.
În aprecierea cererii întemeiate pe disp.art.14 din Legea nr.554/2004, reclamantul solicită a se constata că în cauză sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art.2 lit „ t” și „ș” din lege.
În referire la cerința „cazul bine justificat” solicită a se aprecia că aspectele expuse în susținerea nelegalității actului administrativ sunt de natură a crea o îndoială puternică sub aspectul legalității actului administrativ a cărui suspendare a executării o solicită.
În ceea ce privește iminența producerii unui prejudiciu, arată că urmare a trecerii in rezervă nu mai beneficiază de niciun venit, fiindu-i afectată iremediabil posibilitatea financiară de a achita, la scadență, datoriile pe care le are la instituțiile bancare, precum și cea de susținere a celorlalte cheltuieli curente ce îi pot asigura „ un nivel de trai decent”, garantat, de altfel, prin art.47 alin.1 din Constituția României.
În susținerea cererii, reclamantul invocă și prevederile Recomandării nr.R (89) 8 cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 în ref.la art.15 din Legea nr. 554/2004.
1.2. Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare (f. 45-46), solicitând respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului contestat, opinând co nu există o îndoială evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ și nici nu poate fi reținută ca fiind îndeplinită cerința pagubei iminente, câtă vreme prejudiciul invocat – pierderea drepturilor salariale, solde etc, este susceptibil de a fi reparat printr-o indemnizație ulterioară.
2. Tribunalul,
din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
2.1. Premisele declanșării conflictului judiciar.
Reclamantul a fost încadrat la I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în urma promovării concursului de ocupare a posturilor de subofițer operativ si a celor de subofițer operativ și conducător auto din subunitățile de intervenție ale inspectoratelor pentru situații de urgență județene-sesiunea august 2007.
Prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen. anularea a 205 foi de concurs falsificate de la concursul organizat de I.S.U. DOBROGEA în anul 2007, între care se regăsește și cea emisă pe numele reclamantului, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de I.S.U. DOBROGEA în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. DOBROGEA a acelor candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de ÎCCJ-Completul de 5 judecători.
Prin Ordinul inspectorului șef nr. 36/14 /I-CT din 28.01.2014 a Inspectorului Șef al I.S.U. DOBROGEA s-a dispus începând cu data de 28.01.201 trecerea în rezervă a reclamantului, încadrat în funcția plutonier in cadrul I.S.U. DOBROGEA la Detașamentul de Pompieri M. din cadrul Grupului 2 de Intervenție C. Port.
S-au reținut ca temeiuri de drept ale măsurii dispuse prevederile art. 7 alin.3 din H.G. nr. 1492/2004, art. 85 alin.1 lit. e si art. 109 alin.1 și 2 din Legea nr. 80/1995, Legea-cadru nr. 284/2010, OUG 103/2013, ordinul ministrului nr. 600/2006 și nr. S/214/2011.
Ca motive de fapt s-au reținut prevederile deciziei penale nr. 12/24.01.2014 și sentinței penale nr. 808/18.05.2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătându-se că actul pune în aplicare prevederile constând în anularea foii de concurs falsificate de la concursul organizat de I.S.U. DOBROGEA în anul 2007- reclamantul fiind nominalizat în sentință, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. DOBROGEA a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, de asemenea menționându-se că reclamantul a fost nominalizat în sentința penală nr. 808/18.05.2012.
Cum demersul administrativ inițiat de reclamant, prin formularea plângerii prealabile – în temeiul art.7 din legea nr.554/2004 a rămas fără rezultat, a fost investită instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
2.2. Normele juridice aplicabile. Soluția instanței.
Legea contenciosului administrativ – în forma modificată prin legea nr.262/2007, a conturat reguli clare în privința condițiilor care trebuie îndeplinite pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ, fiind în acord cu exigențele juridice europene, cu principiile la care face referire Recomandarea nr.R (89) 8 cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989.
Potrivit disp.art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004:
„În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Condiția de ordin procedural – ce derivă din suplinirea procedurii prealabile la care obligă art.7 din lege, se reține a fi îndeplinită în cauză .
Condiții de drept material ce trebuie cumulativ îndeplinite prescrise de legiuitor pentru a face incidente disp.art.14 din Legea nr.554/2004, urmează a fi analizate prin raportare la accepțiunea dată „cazului bine justificat” și „pagubei iminente” de art.2 lit.”t” și „ ș” din legea cadru a contenciosului administrativ.
Suspendarea întemeiată pe disp.art.14 din Legea nr.554/2004 este o suspendare judecătorească, facultativă, ce poate fi dispusă în cazuri bine justificate, pentru prevenirea unei pagube iminente.
În interpretarea dispozițiilor legale menționate, constant doctrina administrativă a statuat că îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ trebuie realizată de judecător „ fără o interpretare restrictivă a temeiurilor de fapt care justifică suspendarea, pentru că altfel scopul măsurii nu mai poate fi atins”, stabilind însă, în egală măsură și faptul că – pornind de la „ prezumția de legalitate care domină întregul drept administrativ, instanțele trebuie să aprecieze cu obiectivitate aparența de ilegalitate și să hotărască suspendarea actului, cu mare atenție, și numai în acele cazuri în care ea se impune cu evidență”.
În speță, instanța constată că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de legea contenciosului administrativ, iar suspendarea actului nu se impune cu evidență.
Cazul bine justificat – în accepțiunea disp.art.2 lit.”t” din Legea nr.554/2004, se configurează atunci când împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ. Condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care sunt invocate argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului.
Operațiune juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică, măsura impunându-se însă doar cu caracter de excepție, având în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia.
Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi distinsa cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.
Literatura de specialitate, în acord cu care s-a conturat și practica jurisprudențială a instanței supreme, „ cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare”.
În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să imună suspendarea executării actului administrativ, instanța trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, cum ar fi: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, nemotivarea actului, emiterea lui în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale.
In cauză, nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să creeze o astfel de îndoială serioasă cu privire la legalitatea actul contestat, act prin care, în mod evident, nu se realizează decât executarea efectivă a dispozițiilor sentinței penale nr. 808/18.05.2012, prin care s-a dispus inclusiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării reclamantului la I.S.U. DOBROGEA .
A primi argumentele reclamantului în sensul inopozabilității hotărârilor penale, întrucât nu a fost parte în procedura penală desfășurată, înseamnă a ignora situația de fapt stabilită cu caracter irevocabil de către instanțele de judecată, în sensul că reclamantul a fost angajat în baza unei lucrări de concurs falsificate, situație de fapt care s-a stabilit în contradictoriu cu angajatorul său.
Împrejurarea că executarea concretă a dispozițiilor sentinței penale ar fi trebuit realizată printr-o procedură de reorganizare a procedurii de selecție și nu prin trecerea în rezervă a persoanelor menționate, constituie o chestiune de oportunitate în ceea ce privește organizarea I.S.U. DOBROGEA, asupra căreia instanțele de judecată nu pot interveni.
Nu poate fi reținut nici argumentul că trecerea în rezervă a cadrelor militare se face numai in baza condițiilor limitative stabilite de art. 85 din Legea nr. 80/1995, în condițiile în care ordinul contestat nu este emis urmare a ivirii uneia din situațiile prevăzute la art. 85, ci în executarea efectivă a unei sentințe penale obligatorii pentru pârât.
Potrivit art. 85 alin.1 lit. e din legea nr. 80/1995 ”(1)Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații(…)e)când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.”
În condițiile în care Ordinul contestat este motivat atât în drept cât și în fapt, aparent indicarea și a dispozițiilor legale menționate în preambulul actului contestat nu este de natură a contura nelegalitatea actului administrativ, câtă vreme aspectul anulării documentelor de încadrare a reclamantului la instituția pârâtă a fost tranșat definitiv de instanța penală.
În ceea ce privește condiția privind prevenirea unei „pagube iminente”, instanța va reține că nici aceasta nu este suplinită în cauză.
În accepțiunea art.2 lit „ș” din Legea 554/2004, paguba iminentă este „prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
Este adevărat că la nivelul prezumției simple se poate aprecia că încetarea raporturilor de serviciu implică lipsirea funcționarului public de plata drepturilor salariale și deci, implicit, o anumită prejudicierea a sa.
Însă, astfel cum a statuat și instanța supremă, în situația litigiilor generate de încetarea raporturilor de serviciu nu se creează „ un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune a fi evitat în măsura posibilului”, câtă vreme „ în ipoteza în care se stabilește, în cadrul acțiunii de fond că încetarea raporturilor de serviciu a fost nelegală, funcționarul public are dreptul la reparații, constând în toate drepturile de care a fost lipsit”.
De altfel, Tribunalul surprinde și un alt aspect în raport cu care „ nu se impune cu evidență” suspendarea executării actului administrativ, respectiv faptul că măsura dispusă prin Ordinul nr.192/14/I- CT din 28.01.2014 și-a epuizat efectele.
În mod constant doctrina administrativă și practica jurisprudențială au statuat că „ instanța de specialitate poate dispune suspendarea executării unui act administrativ, în condițiile în care acesta este susceptibil să-și producă efecte”, că „ nu poate fi suspendat un act administrativ care și-a epuizat efectele înainte de pronunțarea instanței, fie chiar și după sesizarea acesteia, întrucât hotărârea instanței care se pronunță asupra suspendării se raportează la momentul pronunțării”.
P. considerentele de fapt și drept ce preced, cererea de suspendare a executării Ordinului contestat va fi respinsă ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea - formulată de reclamantul O. M. D. – CNP_, domiciliat în Limanu, ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C., ., nr. 110, județ C., ca nefondată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 .11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./28.11.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2599/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2222/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
