Pretentii. Sentința nr. 2222/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2222/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 3173/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2222
Ședința publică din data de 26 SEPTEMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei in contencios administrativ având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamantul B. G., domiciliat în C., ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. –SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BĂNEASA, cu sediul ales în C., . nr. 18, județul C., chemată în garanție fiind ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
În temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 Tribunalul se declară competent material și teritorial în soluționarea cauzei.
În temeiul disp. art. 74 Cod procedură civilă instanța încuviințează în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Instanța, in temeiul dispozițiilor art.292 și urm. C.proc.civilă constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează spre administrare, constata încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată si rămâne in pronunțare asupra fondului cauzei și asupra cererii de chemare în garanție.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. –Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ , reclamantul T. I. a chemat în judecată pârâtul DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. –SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BĂNEASA solicitând în contradictoriu cu aceasta: obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3103 lei reprezentând taxa pe poluare ; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 3103 lei, începând cu data plății taxei ; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt se arată, în esență, că a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism, pentru înmatricularea căruia, potrivit OUG nr.50/2008, a fost obligată la achitarea taxe i de poluare, in cuantum 3103 lei, taxa apreciată ca fiind în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
Susține reclamantul că taxa a fost impusă nelegal, neexistând niciun temei. În condițiile în care această taxă nu a fost aplicabilă și autoturismelor românești, ea a fost considerată discriminatorie si conform tratatului de integrare este nelegală și nepermisă. Se arată că dispozițiile OUG.50/2008 sunt contrare legislației comunitare, nesocotind prevederile art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, care prevede că « nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare ».
In drept au fost invocate disp. 148 din Constituția României, OUG nr.50/2008, art. 110 TFUE.
2. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare motivat de împrejurarea că, potrivit art. 12 din Legea nr. 9/2012 reclamantul poate solicita restituirea parțială a taxei pe poluare a calculată și achitată anterior acestei legi, iar reclamantul nu a făcut dovada solicitării de recalculare a taxei, deși avea această posibilitate .
3. O dată cu întâmpinarea, s-a formulat de către pârât cerere de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, solicitând ca, în situația în care ar cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la suma dispusă spre restituire, inclusiv dobânda datorată și cheltuielile de judecată .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 corob. cu art. 5 alin.4 și 5 din OUG 50/2008.
4. Legal citată, chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu a formulat întâmpinare
5. În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile: decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule ; cererea de restituire a taxei pe poluare, alte înscrisuri.
6. Din proba cu înscrisuri administrată, Tribunalul reține:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul este proprietarul unui autoturism înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat suma de 3103 lei, taxă de poluare, conform O.U.G. nr. 50/2008 .
La data de14.03.2014, prin cererea înregistrată la SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BĂNEASA sub nr.1167 reclamantul din cauză a solicitat restituirea taxei plătite .
Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, forma în vigoare la data formulării de către reclamant a cererii de înmatriculare a autovehiculului, există obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 . Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Potrivit însă art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene: 1.Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. 2.In plus, nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o formă de impozitare internă, de natura să asigure protecția indirectă a altor produse.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile O.U.G. 50/2008, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Potrivit OUG nr.50/2008 taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este și faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N.(ca de altfel și hotărârea T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010.
Conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE (fostul art. 234 CE), o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare [Hotărârea din 27 martie 1980, afacerea 61/79, Denkavit italiana, par. 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, afacerea 24/86, Blaizot, par. 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, afacerea C-415/93, Bosman, par. 141; Hotărârea din 5 octombrie 2006 în afacerile reunite C-290/05 (Nadasdi) și C-333/05 (N.), par. 62].
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, reclamantul este îndreptățit să i se restituie taxa de poluare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea: CJC, cazul nv. 68/79 Hans J. I/S contre Ministere danois des impots . cauza conexată m. C- 290/05 și C-333/05 Nâdasdi și N. parag. 61-70).
Potrivit art.11 alin. 1 și 2 din Constituția Romaniei, revizuita in anul 2003-„ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art.148 alin. 2 și 4 din Constituția Romaniei statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2” .
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Tribunalul apreciază întemeiată acțiunea reclamantului urmând a o admite și pe cale de consecință va dispune obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de 3103 lei perceputa cu titlu de taxă de poluare, a cărei restituire este refuzată mod nelegal.
Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamantă, pârâtul va fi obligat să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda legală, determinată conform O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aferentă sumei de 3103 lei, de la data plății taxei –16.11.2010 și până la data împlinirii termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, de soluționare a cererii de restituire înregistrată la SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BĂNEASA sub nr. 1167/14.03.2014 . De asemenea paratul va fi obligată pârâta către reclamant si la plata dobânzii legale în materie fiscală, determinată conform art.120 alin.2 din OG nr.92/2003, aferenta sumei de 3103 lei, din ziua următoare expirării termenului de soluționare a cererii de restituire, prevăzut de art.70 din OG nr.92/2003 și până la data restituirii efective a taxei . In acest sens instanța are în considerare dispozițiile art.124 alin.1 C.proc.fiscala, potrivit cărora, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adică după trecerea unui termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire a sumei.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecata, efectuate si dovedite in cauză –taxă judiciară de timbru.
Având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 taxa pe poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, instanța apreciază că cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâtă, este întemeiată și o va admite.
Pe cale de consecință, va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârât a sumei 3103 lei reprezentând taxă pe poluare, a dobânzilor aferente sumei de 3103 lei în cuantumul ce va fi plătit de către pârât reclamantului, precum și a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. G., CNP_, domiciliat în C., ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. –SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BĂNEASA, cu sediul ales în C., . nr. 18, județul C. .
Obligă pârâtul la restituirea către reclamant a sumei de 3103 lei .
Obligă pârâtul la plata către reclamant a dobânzii legale, calculată conform O.G. nr. 13/2011privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aferentă sumei de 3103 lei, cu începere de la data de la 16.11.2010 și până la data împlinirii termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, de soluționare a cererii de restituire prevăzută de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României .
Obligă pârâtul la plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală, aferentă sumei de 3103 lei, calculată conform art. 120 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, de soluționare a cererii de restituire, înregistrată la SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BĂNEASA sub nr. 1167/14.03.2014 și până la data restituirii efective a sumei de 3103 lei.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei .
Admite cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Obliga chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la plata către pârât a sumei de 3103 lei, a dobânzilor aferente sumei de 3103 lei în cuantumul ce va fi plătit de către pârât reclamantului, precum și a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B. / 5 ex.06.10.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2527/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 700/2014.... → |
|---|
