Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 18/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 8258/212/2011
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: D. R. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ANPC_, formulat de recurenta .- SUCURSALA C., cu sediul social în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2, București, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CJPC C., cu sediul în C., . bis, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._ pronunțată în data de 28.10.2011 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă avocat în substituire F. B., în baza delegației de substituire depuse la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură intimata a depus precizări scrise, după care;
Instanța comunică recurentei precizările formulate de intimată.
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și anularea procesului-verbal. În susținere arată faptul că instanța de fond în mod greșit a soluționat excepția prescripției raportat la dispozițiile art. 13 alin. 1 din OG 2/2001. De asemenea arată că la data de 22.03.2011 Banca modificase clauzele, modificări efectuate din anul 2010, astfel că, chiar și în cazul în care contravenția a fost continuă, săvârșirea ei a încetat după 60 de zile în august 2010. Reprezentantul recurentei arată că dobânda a fost calculată corect, în raport de prevederile art. 38 alin. 2 din OUG 50/2010 și că din proprie inițiativă banca în anul 2010 a modificat clauzele. În subsidiar, reprezentantul recurentei arată că solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 29.03.2011 sub nr._, petenta S.C. V. ROMÂNIA S.A. a solicitat instanței, ca, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CJPC C. (denumită în continuare „CJPC C.), prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 22.03.2011, fie ca urmare a admiterii excepției de nelegalitate, fie ca urmare a netemeiniciei și să suspende executarea măsurilor propuse în procesul verbal până la soluționarea plângerii. În subsidiar, a solicitat modificarea procesului verbal în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și exonerarea de respectarea măsurii impuse de ANPC.
În motivarea plângerii sale, petenta arată că actul sancționator nu cuprinde descrierea exactă a faptei, echivocul acesteia făcând imposibil controlul legalității, nefiind indicată nici data comiterii faptei; petenta mai arată că fapta nu se încadrează în temeiul legal indicat, iar petenta nu a acționat cu vinovăție. De asemenea arată petenta că dobânda este percepută în mod legal, în concordanță cu principiul libertății contractuale. Cu privire la suspendarea măsurilor propuse, petenta arată că menținerea acestora poate produce o pagubă iminentă băncii. Precizează de asemenea că temeiul legal ar fi art.32 alin.3 teza întâi din O.G. nr. 2/2001, prin care se suspendă de drept executarea amenzilor dispuse prin procesul-verbal, arătând că spre deosebire de dreptul comun, în situația proceselor verbale de contravenție, regula o constituie suspendarea de drept ca urmare a prezumției de nevinovăție de care se bucură orice persoană juridică, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare (art.23 alin.11 din Constituția României).
În drept au fost invocate: O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea nr.288/2010 pentru aprobarea O.U.G. nr.50/2010, art.969 C.civ..
Petenta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin Sentința civilă_/28.10.2011, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 22.03.2011 de intimata CJPC C., petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale de_ lei și sancțiunile complementare a restituirii sumelor percepute ca dobândă și calcularea corectă a acestora.
În urma examinării procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și virtuale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, fapta fiind suficient descrisă pentru a crea aparența de legalitate a procesului verbal. Mai mult actul a fost semnat de reprezentantul legal al petentei cu mențiunea că sunt obiecțiuni ce vor fi formulate în termen.
Cu privire la lipsa datei comiterii faptei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.16 alin.1 și art.17 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde sub sancțiunea nulității absolute, printre altele data și locul săvârșii faptei. În cauză, procesul – verbal a fost întocmit la 22.03.2011 (fila 10), fapta constând în anumite prevederi contractuale de natură să afecteze interesele economice ale consumatorilor contrar prevederilor legale în vigoare.
Potrivit art.13 alin.2 din O.G. nr.2/2001, o contravenție este continuă atunci când încălcarea obligației durează în timp. Prin urmare, în speță contravenția este continuă fiind consumată la data încheierii contractelor și epuizată în momentul constatării contravenției, respectiv 03.03.2011, dată înscrisă în procesul – verbal de constatare a contravenției (fila 12).
În ceea ce privește temeinicia procesului – verbal, din studierea documentației depuse la dosar (contractele de credit de la filele 16 – 34), instanța a constatat că banca în calitate de parte contractantă a încasat ratele dobânzii stabilite pentru acordarea creditelor, calculate conform art.3.1.2 din contracte. Astfel, conform articolului menționat, în scopul calculării dobânzii se consideră un de 360 zile (fila 18 verso și fila 28 din dosar).
Or, reține instanța este de notorietate că un an are 365 zile. Apărările petentei în sensul că programul informatic al Băncii ține cont de numărul de zile efective dintre scadente și de mutarea zilelor scadente din zile nelucrătoare în zile lucrătoare prin raportare la un an de 360 zile nu pot fi avute în vedere de instanță, fiind practic lipsite de logică formală.
Prin raportarea la anul de 360 zile s-a cauzat un prejudiciu celor doi clienți, calculat de intimată și menționat chiar în cuprinsul procesului – verbal încheiat (fila 11).
În ceea ce privește sintagma interesele economice, instanța a reținut că acestea nu reprezintă decât expresia trebuintelor sociale devenita constientă sub forma scopurilor și năzuintelor urmărite de indivizi luați în mod separat sau de diferite grupuri sociale.
În cauză, apreciază prima instanță, este evident că interesele economice în latura lor financiară au fost încălcate.
Cu privire la săvârșirea faptei fără vinovăție, aceast aspect nu a fost reținut de instanță, având în vedere că petenta - una din părțile din contract este o bancă cu foarte mulți clienți ce ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist fiind prezumat cunoașterea faptului că anul are 365 zile și a prejudiciului cauzat prin calcularea dobânzii prin raportarea la 1 an de 360 zile.
În ceea ce privește apărările petentei în sensul că în cauză sunt incidente disp. art.969 C.civ., părțile cunoscând și acceptând drepturile și obligațiile contractuale și declarând în mod expres că sunt de acord cu acestea, aceste apărări nu au fost reținute de instanță în baza următoarelor considerente:
Așa cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar coroborate chiar cu susținerile petentei din plângere (fila 8) contractul este standard preformulat nefiind negociat direct cu partea contractantă.
Totodată raporturile juridice, trebuie să se caracterizeze prin echilibru, altfel părțile nu s-ar mai afla pe poziții de egalitate, ci de subordonare, de putere, ceea ce este profund injust, mai ales in situația în care unul din contractanți este persoană juridică, iar cealaltă persoană fizică.
Într-o atare ipoteză prevederea care stabilește calcul dobânzii prin raportare la un an de 360 zile, apare inechitabilă și imorală, petenta neoferind o explicație rezonabilă pentru a justifica respectiva prevedere, astfel încât, apreciază instanța, se poate concluziona că petenta nu a acționat cu bună credință având un comportament neloial.
Cu privire la cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii contravenționale aplicate cu avertisment, instanța a apreciat în lumina criteriilor de individualizare a sancțiunii prevăzute de art.21 din O.G. nr.2/2001 că acesta nu se impune, având în vedere că petenta nu a recunoscut fapta contravențională, că fapta a fost săvârșită cu intenție, cu urmări concrete constând în prejudicierea patrimoniului unor persoane fizice. Prin urmare, în cauză, scopul sancțiunii contravenționale nu poate fi atins doar prin aplicarea avertismentului potrivit art.5 și art.7 din O.G. nr.2/2001 nejustificându-se înlocuirea solicitată în acest sens.
.Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 28.06.2013
În motivarea recursului apreciază petenta recurentă asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței recurate motivat de următoarele considerente:
1. în mod eronat a fost analizată de către instanța de fond excepția prescripției dreptului material al intimatei de a aplica sancțiunea prin raportare la disp. art. 13 al.1 din OG 2/2001, apreciindu-se asupra caracterului continuu al faptei și a momentului epuizării acesteia, care în opinia recurentei a avut loc la data la care banca a propus și înmânat actul adițional cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii. Modificarea în acest sens a calculului dobânzii a fost efectuată începând cu rata scadentă la 20.09.2010, iar ulterior deși au fost înregistrate notificări ale clienților cu privire la acest aspect, banca a continuat să perceapă dobânda în baza acestei modalități de calcul, prin raportare la caracterul mai favorabil al modificărilor aduse în contextul OUG 50/2010, art. 38 al.2. Rezultă așadar că și în situația existenței unei contravenții continue aceasta s-a epuizat cel mai târziu la 20.09.2010.
2. în mod eronat a fost apreciat de către instanța de fond în sensul că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției de percepere și încasare a unei dobânzi calculate eronat în detrimentul interesului economic al consumatorului, în condițiile în care dobânda a fost determinată și încasată potrivit modului de calcul stabilit prin convenția de credit.
3. În mod eronat a apreciat prima instanță asupra cererii subsidiare de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment prin raportare la aspectele de fapt dezvoltate în cadrul motivelor de recurs.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct.9 c.proc.civ
Intimata, legal citată a depus la dosar precizări prin care solicită respingerea recursului prin care solicită respingerea recursului ca tardiv formulat și în subsidiar ca nefondat.
Prin Încheierea de la termenul din 21.01.2014, Tribunalul C. a respins ca nefondată excepția tardivității recursului.
Procedând la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 22.03.2011 de intimata CJPC C., petentei i s-a aplicat în temeiul disp. art. 7 lit. c cu referire la art. 50 al.1 lit. c din OG 21/92 sancțiunea amenzii contravenționale de_ lei și sancțiunile complementare a restituirii sumelor percepute ca dobândă și calcularea corectă a acestora,reținându-se în sarcina sa faptul că în urma cercetării reclamației consumatorului a fost constatat faptul că petenta a calculat și încasat în mod eronat sumele lunare de plată reprezentând dobânda, în detrimentul consumatorilor prin aceea că în formula de calcul a dobânzii din convențiile de credit la numărătorul fracției a înscris număr efectiv de zile dintre scadențe (care per totalizare la nivel de an reprezintă 365 sau 366) însă numitorul fracției a înscris numărul de 360 de zile, rezultând astfel o dobândă majorată.
În ceea ce privește criticile recurentei, Tribunalul observă că acestea fac trimitere la aspecte de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal cu referire la prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, lipsa elementelor răspunderii contravenționale cu referire la existența vinovăției, respectiv criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale.
In raport de aspectele de nelegalitate invocate de către recurentă, se retine ca instanța de fond, in ceea ce privește excepția prescrierii dreptului de a aplica sancțiunea, in raport de prevederile art.13 alin.1 din OG nr.2/2001, in mod corect a reținut caracterul continuu al faptelor contravenționale reținute in sarcina recurentei, in condițiile in care, obligațiile contractuale asumate de către debitor impun o executare lunara, aspect ce determina ca faptele reținute in sarcina recurentei să aibă un caracter continuu.
Potrivit art. 13 din O.G. nr. 2/2001 în forma în vigoare la data de referință: (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. (2) În cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
Se apreciază astfel că nu poate fi reținută incidența prescripției dreptului de a se constata și sancționa contravenția cu privire la aceste fapte, data săvârșirii faptei fiind data constatării acesteia de către agenții constatatori, dată în raport de care se calculează și termenul de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale.
Cum obligațiile contractuale asumate de către debitorii în discuție impun o executare lunara, perceperea unor costuri fără o prezentarea completă și precisă a modul de stabilire a acestora, determină ca fapta contravențională reținută in sarcina recurentei să aibă un caracter continuu, sens în care se apreciază ca in speță nu poate fi reținut elementul de nulitate a actului sancționator pentru neindicarea datei săvârșirii faptei contravenționale.
Tribunalul apreciază astfel că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Astfel potrivit art. 7 din O.G. nr. 21/1992, privind protecția consumatorilor, operatorii economici sunt obligații (...) c) prestatorii de servicii:
- să presteze numai servicii care nu afectează viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut netemeinicia plângerii contravenționale, petenta fiind în culpă pentru încălcarea dispozițiilor menționate, în condițiile în care pentru perioada verificată deși a prevăzut în contract o dobândă anuală, în executarea contractului a stabilit în mod nereal o raportare la 360 de zile, față de 365 sau 366 de zile cât are un an calendaristic, rezultând o rată a dobânzii zilnice majorată, fapt este de natura sa creeze un obstacol oneros și afecteze interesele economice ale consumatorului.
După cum a reținut prima instanță din înscrisurile atașate în susținere convenția de credit este standard preformulat, nefiind negociat cu partea contractantă or potrivit principiilor stabilite în aplicarea dreptului comunitar și interpretarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive din data de 5.03.1966 precum și hotărârea dată în cauza Murciano Quintero (18.03.2005) o clauză inserată fără să fi făcut obiectul unei negocieri individuale într-un contract încheiat între un consumator și un profesionist întrunește condițiile pentru a putea fi calificată drept abuzivă.
S-a mai statuat că sistemul de protecția instituit prin Directivă se bazează pe ideea potrivit căreia consumatorul se află într-o situația de inferioritate față de profesionist atât în ceea ce privește puterea de negociere cât și nivelul de informare, situație care îl face să adere la condițiile impuse de către un profesionist, fără ca el să poată modifica acest conținut.
În referire la criteriile privind individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art.5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a agentului economic.
Pe de alta parte, scopul prevăzut de norma generala-OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a conștiinței acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care nu pot fi indeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Astfel, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art. 34 din OG nr.2/2001, se constată, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond, ca recurenta, prin susținerile avute și probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat, în speță neexistând motive de reformare a soluției pronunțată de prima instanță din perspectiva disp.art.304¹ C.proc.civilă.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.312 al.1 C.proc.civilă, va dispune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta .- SUCURSALA C., cu sediul social în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2, București, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CJPC C., cu sediul în C., . bis, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._ pronunțată în data de 28.10.2011 de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. N. I.-L. O.-D. D. R. C.
Semnează potrivit art. 261 al.2 c.proc.civ
Vicepreședinte instanță
T. V. G.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. V. O.
Tehnored.jud.decizie C. N./18.04.2014 /2 ex.
| ← Suspendare provizorie a executării. Încheierea nr. 04/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 480/2014.... → |
|---|
