Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 480/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 10740/212/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
Decizia civilă Nr. 480 /RCA
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: D. R. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurenta intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PENTRU GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul petent G. C., cu domiciliul în C., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3172 pronunțată în data de 05.03.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimatul prin restituirea dovezii de citare pentru prezentul termen cu mențiunea „destinatar mutat”.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța apreciază legal îndeplinită procedura de citare în conformitate cu dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.04.2011 sub nr._, petenta G. C. – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a solicitat instanței anularea procesului verbal nr._/14.04.2011 încheiat de Garda Financiară C., respectiv aplicarea unui avertisment.
În motivare, petenta a arătat că sancționarea s-a dispus pentru neîntocmirea zilnică a registrului de încasări și plăți. Arată petenta că registrul nu a fost verificat deoarece nu se afla în cadrul unității, ci la contabilitate, pentru a fi completat cu ajutorul unui program de contabilitate, în care se evidențiază zilnic operațiunile de încasări și plăți.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza încheierii procesului-verbal contestat.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 3172 pronunțată în data de 05.03.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisa în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. C. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, în contradictoriu cu intimatul COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE, si s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._/14.04.2011 cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.04.2011, petenta Intreprinderea Individuala G. C. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei pentru fapta prevăzută de art. 41 pct.2 lit.a) din Legea nr.81/1991, constând în aceea că registrul jurnal de incasari si plati nu este operat pentru anul 2011, nerespectandu-se prevederile OMF 3215/2008.
Analizând, în conformitate cu prevederile art.34 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție din perspectiva dispozițiilor art.16-17 din O.G 2/2001, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că, potrivit art.1 teza a II-a din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”
Contravenția reținută în sarcina petentei este prevăzută de art.42 alin.2) lit.a) din Legea 82/1991 (forma în vigoare la momentul constatării contravenției), potrivit cu care „Constituie contravenții la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la: a) utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate”.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, prezumție relativă, pe care cel care contestă procesul-verbal trebuie să o răstoarne prin proba contrarie.
Este real că și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție până la proba contrară, însă în egală măsură și aceasta este o prezumție relativă, de forță egală cu cea a legalității procesului-verbal. A afirma că în procedura plângerii contravenționale sarcina probei revine în mod absolut organului constatator ar însemna a lipsi de efecte juridice actele pe care acesta le întocmește, simpla formularea a unei plângeri fiind suficientă în această ipoteză pentru a răsturna prezumția de legalitate a procesului-verbal.
În situația de față, prin probele administrate, petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, nefăcând dovada inexistenței contravenției.
Astfel, deși petenta a depus la dosar extras din registrul de încasări și plăți, aceasta nu a făcut dovada momentului la care a fost completat, respectiv că la data controlului efectuat de intimat registrul era completat în acord cu prevederile legale.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că petenta nu a reușit să răstoarne, prin probele administrate, prezumția de legalitate și temeincie a procesului-verbal, astfel că nu se impune anularea acestuia.
În ce privește capătul doi de cerere, acela al înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a reținut că potrivit art.21 alin.3) din OG nr.2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbalArt. 22”.
În cazul de față, deși pericolul social abstract al contravenției reținute în sarcina petentei este unul evident, rezultând din imperativul evidențierii contabile a tuturor operațiunilor agenților economici, instanța a avut în vedere circumstanțele particulare ale cauzei precum și pericolul social concret, redus în speța de față, prin depunerea la dosarul cauzei a extrasului din registrul de încasări și plăți completat, considerente pentru care instanța a admis în parte plângerea formulată și a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 2000 lei cu sancțiunea avertismentului, atrăgând totodată atenția petentei asupra pericolului social al faptei sale și necesității respectării dispozițiilor legale.
Intimatul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca solutia instantei de fond este una gresita sub aspectul reindividualizarii sanctiunii, intrucat organul constatator a apreciat corect asupra pericolului social concret al faptei.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentului este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.04.2011, petenta Intreprinderea Individuala G. C. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei pentru fapta prevăzută de art. 41 pct.2 lit.a) din Legea nr.81/1991, constând în aceea că registrul jurnal de incasari si plati nu este operat pentru anul 2011, nerespectandu-se prevederile OMF 3215/2008.
Analizând, în conformitate cu prevederile art.34 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție din perspectiva dispozițiilor art.16-17 din O.G 2/2001, instanța de fond in mod corect a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că, potrivit art.1 teza a II-a din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”, contravenția reținută în sarcina petentei fiind prevăzută de art.42 alin.2) lit.a) din Legea 82/1991 (forma în vigoare la momentul constatării contravenției), potrivit cu care „Constituie contravenții la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la: a) utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate”.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, prezumție relativă, pe care cel care contestă procesul-verbal trebuie să o răstoarne prin proba contrarie.
. se bucură de prezumția de nevinovăție până la proba contrară, însă în egală măsură și aceasta este o prezumție relativă, de forță egală cu cea a legalității procesului-verbal.
Astfel, deși petenta a depus la dosar extras din registrul de încasări și plăți, aceasta nu a făcut dovada momentului la care a fost completat, respectiv că la data controlului efectuat de intimat registrul era completat în acord cu prevederile legale, considerente pentru care in mod corect instanța a apreciat că petenta nu a reușit să răstoarne, prin probele administrate, prezumția de legalitate și temeincie a procesului-verbal, astfel că nu se impune anularea acestuia.
În ce privește capătul doi de cerere, acela al înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a reținut că potrivit art.21 alin.3) din OG nr.2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbalArt. 22”.
În cazul de față, s-a retinut corect ca, deși pericolul social abstract al contravenției reținute în sarcina petentei este unul evident, rezultând din imperativul evidențierii contabile a tuturor operațiunilor agenților economici, s-au avut în vedere circumstanțele particulare ale cauzei precum și pericolul social concret, redus în speța de față, prin depunerea la dosarul cauzei a extrasului din registrul de încasări și plăți completat.
Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, insa, instanța de fond a constatat in mod corect că nu au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect reindividualizată de catre instanta de fond, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PENTRU GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul petent G. C., cu domiciliul în C., ., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3172 pronunțată în data de 05.03.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. N. I.-L. O.-D. D. R. C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. A.I. Sincu-B.
Tehnored.jud.decizie I-L- O-D/12.05.2014 /2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 18/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 368/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
