Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1044/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1044/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 4451/254/2013
ROMÂNIA
Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1044/APCA
Ședința publică de la 19.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – I.-L. O.-D.
JUDECATOR – E. C.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelant intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL NR. 2 C., cu sediul în C., . nr. 2, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1115/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria M., intimata-petentă fiind . M., cu sediul în M., . PY3, ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin av. M. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.155 NCPC.
În referatul cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat apărătorul intimatei precizează că nu mai are probe sau cereri de solicitat.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, față de dispozițiile art. 482 cu referire la art. 244 Cod proc.civ. declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatei formulează concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală având în vedere că la pronunțarea sentinței Judecătoria M. a reținut corect că fapta nu a fost constatată în trafic ci la capătul de traseu unde microbuzul se afla staționat și nu efectua nici o cursă de transport persoane deci, controlul nu a fost efectuat în trafic când microbuzul se deplasa pe un drum public. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Față de dispozițiile art. 394 Cod proc.civ, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2013 sub numărul de mai sus, petenta .. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 04.12.2013, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL nr. 2 C., solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu cea a avertismentului.
În motivare, petenta a invocat faptul că procesul-verbal nu este semnat de un martor asistent. A mai invocat petenta că respectivul control s-a efectuat la capăt de linie, iar nu în trafic, iar șoferul nu avea legitimația de serviciu în microbuz întrucât nu urma să plece pe traseu pentru efectuarea transportului de persoane.
Cererii i-au fost atașate, în original, procesul-verbal contestat, iar în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cartea de identitate, permisul de conducere și certificatul de pregătire a conducătorului auto.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și H.G. nr. 69/2012.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a formulat întâmpinare prin care a susținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal. Întâmpinării i-au fost atașate 8 planșe fotografice realizate cu ocazia controlului.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile și planșele foto depuse la dosar, iar pentru petentă și proba testimonială cu martorul P. G.. Din oficiu, instanța a dispus administrarea probei testimoniale cu martorul F. N..
Prin sentinta civila nr. 1115/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria M. a fost admisa în parte plângerea contravențională formulată de petenta .., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- I. TERITORIAL NR. 2 C., a fost inlocuita amenda în cuantum de 8.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._/04.12.2013 cu sancțiunea avertismentului, au fost mentinute celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat, a fost respinsa cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
În data de 04.12.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.S.C.T.R. – I.S.T. 2 procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.2 și sancționate de art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, constând în aceea că în data de 03.12.2013 nu a asigurat existența legitimației de serviciu a conducătorului auto F. N. la bordul microbuzului nr._, contestatoarei fiindu-i aplicată o amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei.
Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește susținerile apărătorului petentei referitoare la lipsa din cuprinsul procesului-verbal a semnăturii martorului-asistent, instanța a reținut că obligația existenței acesteia este stabilită prin art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”. Datorită faptului că nulitatea pentru lipsa acestei mențiuni nu este prevăzută în mod expres în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, acesteia i se va aplica regimul nulității virtuale, cuprins în art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia”. În cazul de față, petenta nu a dovedit suferirea unei asemenea vătămări, vătămare care, de altfel, nici nu ar fi putut fi invocată în contextul în care petenta a recunoscut faptul că nu a fost prezentă la sediul intimatului la momentul întocmirii, astfel că rațiunea semnării procesului-verbal de către un martor asistent, de a confirma că făptuitorul lipsește, nu mai există în speță.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că intimatul a făcut dovada deplină a faptelor reținute în procesul-verbal.
Potrivit art. 4 pct. 57 din H.G. nr. 68/2012, constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau a mai multor documente dintre următoarele, după caz: „57.2 legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport”.
Conform art. 7 alin. 1 din același act normativ contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amenda de la 8.000 la 12.000 lei. A.. 2 lit. a) prevede că sancțiunile contravenționale se aplică „operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77”.
Situația de fapt descrisă în procesul-verbal contestat confirmă săvârșirea contravenției în forma-tip prevăzută de actul normativ, respectiv prin neasigurarea existenței la bordul vehiculului cu numărul de înmatriculare_ a legitimației de serviciu a conducătorului auto.
Această situație de fapt nu este contestată de petentă, care recunoaște că la momentul controlului documentele nu se aflau la bordul autovehiculului, arătând însă că aceasta s-a datorat faptului că microbuzul nu se afla pe traseu, ci la capăt de linie.
Cum textul legal ce prevede contravenția nu face referire la faptul că obligația de a asigura prezența documentelor la bord se aplică doar când autovehiculele se află în trafic, faptul că la momentul efectiv al controlului microbuzul își încheiase cursa nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională, putând fi eventual avut în vedere la individualizarea pedepsei.
Prin urmare, instanța a constatat că procesul-verbal îndeplinește cerința temeiniciei, cele consemnate în cuprinsul său fiind conforme cu realitatea și fapta săvârșită întrunind elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentei.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța a avut în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În acest context, este necesar să se precizeze și faptul că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
În cauză, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, instanța a apreciat că scopul sancționării contravenționale, respectiv responsabilizarea contravenientei, poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, aplicarea amenzii în cuantum de 8.000 de lei apărând în condițiile speței ca lipsită de proporționalitate.
În acest sens este avută în vedere, pe de o parte, atitudinea sinceră manifestată de petentă, care a recunoscut săvârșirea faptei. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere circumstanțele săvârșirii contravenției, respectiv faptul că la momentul controlului, microbuzul își încheiase cursa, aflându-se staționat la capăt de linie și așteptând să plece din nou pe traseu, astfel cum reiese atât din declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 39, 44), cât și din planșele fotografice depuse de intimat (f. 21) și chiar din cuprinsul procesului-verbal care indică locul controlului ca fiind chiar capătul de linie al traseului (f. 6).
Din punct de vedere al proporționalității sancțiunii aplicate, fără a minimaliza pericolul social al faptei săvârșite, instanța a apreciat că în cauză, raportat la toate circumstanțele arătate, aplicarea unei amenzi în cuantum de 8.000 de lei este vădit disproporționată, fiind evident faptul că scopurile urmărite prin aplicarea sancțiunii contravenționale, sancționator, de prevenție și de responsabilizare a petentei, pot fi atinse și prin aplicarea avertismentului.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca fapta contraventionala a existat in mod cert si ca nu se impune inlocuirea amenzii cu avertisment, cata vreme pericolul social al faptei este unul destul de mare. Mai mult, agentul constatator a dat dovada de multa intelegere si bunavointa, intrucat a aplicat contravenientei amenda minima pentru contraventia savarsita.
Intimata a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”. Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
La data de 04.12.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.S.C.T.R. – I.S.T. 2 procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.2 și sancționate de art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, constând în aceea că în data de 03.12.2013 nu a asigurat existența legitimației de serviciu a conducătorului auto F. N. la bordul microbuzului nr._, contestatoarei fiindu-i aplicată o amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei. Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei.
Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond in mod corect a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește susținerile apărătorului petentei referitoare la lipsa din cuprinsul procesului-verbal a semnăturii martorului-asistent, corect s-a reținut că obligația existenței acesteia este stabilită prin art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”. Datorită faptului că nulitatea pentru lipsa acestei mențiuni nu este prevăzută în mod expres în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, acesteia i se va aplica regimul nulității virtuale, cuprins în art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia”. În cazul de față, petenta nu a dovedit suferirea unei asemenea vătămări, vătămare care, de altfel, nici nu ar fi putut fi invocată în contextul în care petenta a recunoscut faptul că nu a fost prezentă la sediul intimatului la momentul întocmirii, astfel că rațiunea semnării procesului-verbal de către un martor asistent, de a confirma că făptuitorul lipsește, nu mai există în speță.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond corect a constatat că intimatul a făcut dovada deplină a faptelor reținute în procesul-verbal.
Potrivit art. 4 pct. 57 din H.G. nr. 68/2012, constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau a mai multor documente dintre următoarele, după caz: „57.2 legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport”.
Conform art. 7 alin. 1 din același act normativ contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amenda de la 8.000 la 12.000 lei. A.. 2 lit. a) prevede că sancțiunile contravenționale se aplică „operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77”.
Situația de fapt descrisă în procesul-verbal contestat confirmă săvârșirea contravenției în forma-tip prevăzută de actul normativ, respectiv prin neasigurarea existenței la bordul vehiculului cu numărul de înmatriculare_ a legitimației de serviciu a conducătorului auto.
Această situație de fapt nu este contestată de petentă, care recunoaște că la momentul controlului documentele nu se aflau la bordul autovehiculului, arătând însă că aceasta s-a datorat faptului că microbuzul nu se afla pe traseu, ci la capăt de linie.
Cum textul legal ce prevede contravenția nu face referire la faptul că obligația de a asigura prezența documentelor la bord se aplică doar când autovehiculele se află în trafic, faptul că la momentul efectiv al controlului microbuzul își încheiase cursa nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională, putând fi eventual avut în vedere la individualizarea pedepsei.
Sub aspectul individualizării pedepsei, in mod just s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la sancțiunea aplicată, corect s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța a avut în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În acest context, s-a retinut corect ca sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, scopul sancționării contravenționale, respectiv responsabilizarea contravenientei, putand fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, aplicarea amenzii în cuantum de 8.000 de lei apărând în condițiile speței ca lipsită de proporționalitate.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, insa înlocuirea amenzii cu avertismentul este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelant intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL NR. 2 C., cu sediul în C., . nr. 2, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1115/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria M., intimată fiind . M., cu sediul în M., . PY3, ., județul C., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimata petentă în valoare de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.V.E.
Tehnoredact.jud.L.O.-D./4 ex./08.01.2015
Emis 2 .="margin-bottom:10pt; line-height:115%; font-size:12pt">
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2954/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1541/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
