Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 248/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 7293/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 248
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I.-L. O.-D.
Judecător D. R. C.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal privind pe apelantul A. N. C. în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLITIE CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Instanța constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.03.2013 sub nr._, petentul A. N. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. - SERVICIUL RUTIER, să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale stabilită prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.02.2013, prin care a fost sancționat cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 150 lei, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002 și art. 99 alin. (2) lit. din O.U.G. nr. 195/2002 precum și restituirea sumelor plătite cu titlu de amendă contravențională, achitate în temeiul procesului-verbal contestat.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că scopul sancțiunii contravenționale în cauză se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unei contravenții cu grad sporit de pericol social precum și faptul că se află la prima abatere de această natură.A mai arătat petentul că, după momentul în care a afirmat că refuză să semneze procesul-verbal de contravenție, agentul constatator a oprit un taximetrist, pe nume C., care a semnat fără să asiste la derularea evenimentelor.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
La plângerea contravențională a fost anexat în copie procesul verbal de contravenție contestat precum și chitanța de plată a contravenției.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent, arătând că acesta a fost legal sancționat întrucât a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe bld. Mamaia, fără a avea cuplată centura de siguranță în timpul mersului, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002. A mai arătat intimatul că numitul C. I. a semnat procesul-verbal de contravenție în calitate de martor asistent al refuzului petentului de a semna de luare la cunoștință a actului constatator, conform prevederilor O.G. nr. 2/2001, și nu în calitate de martor ocular.
La întâmpinare au fost anexate, în copie, transcrierea mecanică a p.v. de contravenție și adresa Serviciului Rutier C..
La data de 26 iunie 2013, prin Serviciul Registratură al Judecătoriei C., petentul a depus răspuns la întâmpinare arătând că martorul asistent, C. I., a semnat în calitate de martor ocular iar căsuța din procesul-verbal “Contravenientul refuză să semneze” nu este bifată.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea petentului și a intimatului, proba cu înscrisuri precum și proba testimonială cu martorul C. I..
Prin sentinta civila nr._ din data de 28.10.2013, pronuntata de Judecatoria Constanta, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu măsura amenzii contravenționale în cuantum de 150 lei, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 1 și art. 99 alin. (2din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi circulat pe bld Mamaia din mun. C., fără a avea cuplată centura de siguranță.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petent.
Conform dispozițiilor normative prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002:
„Art. 36 (1)Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.”
„Art. 108 (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: ….. 3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz”.
Art. 99: „(1)Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice:…(2)Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a)”.
Cu privire la temeinicia procesului–verbal, instanța a constatat că petentul nu a răsturnat prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta, neaducând nicio probă contrară situației de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal.Instanța a apreciat că, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. De asemenea, martorul C. M., cu prilejul audierii sale din data de 07.10.2013, a declarat la data de 07.10.2013 că își aduce aminte că a semnat un proces-verbal prin luna mai 2013, pe bld. Mamaia, fiind solicitat în acest sens de un polițist deoarece petentul refuza să semneze acel proces-verbal. Acesta a mai precizat faptul că nu a fost martor ocular al contravenției și își aduce aminte că a fost amenințat de petent deoarece a semnat procesul-verbal.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța urmează să rețină faptul că marorul C. I. a semnat procesul-verbal de contravenție în calitate de martor asistent al refuzului petentului de a semna de luare la cunoștință a actului constatator, iar nu în calitate de martor ocular, astfel încât instanța nu poate reține că această împrejurare este de natură a atrage nelegalitatea procesului verbal de contravenție.
În ce privește solicitarea petentului de a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, s-a reținut că art. 34 alin. 1 din OG. 2/2001, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce urmează să fie aplicată contravenientului în situația în care rezultă culpa acestuia.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța a reținut că față de gradul de pericol social al faptei, în forma concretă în care a fost săvârșită, măsura avertismentului apare ca nejustificată, scopul sancțiunii contravenționale neputând fi atins prin aplicarea avertismentului, motive pentru care instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.
Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca hotararea instantei de fond este data cu incalcarea sau neaplicarea principiilor aplicarii prioritare a dreptului Uniunii Europene si a tratatelor internationale privitoare la drepturile omului. Procesul-verbal de contraventie trebuie sa aiba la baza intocmirii sale mijloace de proba temeinice in ceea ce priveste vinovatia petentului in savarsirea faptei, mentiunile agentului constatator, inserate in actul sanctionator neputand servi singure drept temei pentru aplicarea sanctiunii contraventionale, in absenta altor mijloace de proba.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu măsura amenzii contravenționale în cuantum de 150 lei, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 1 și art. 99 alin. (2din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi circulat pe bld Mamaia din mun. C., fără a avea cuplată centura de siguranță.
Conform dispozițiilor normative prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002:
„Art. 36 (1)Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.”
„Art. 108 (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: ….. 3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz”.
Art. 99: „(1)Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice:…(2)Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a)”.
Cu privire la temeinicia procesului–verbal, instanța de fond in mod corect a constatat că petentul nu a răsturnat prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta, neaducând nicio probă contrară situației de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal.
S-a apreciat just că, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.
Referitor la solicitarea petentului de a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, s-a reținut corect că art. 34 alin. 1 din OG. 2/2001, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce urmează să fie aplicată contravenientului în situația în care rezultă culpa acestuia.
Corect s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, apreciindu-se just ca, față de gradul de pericol social al faptei, în forma concretă în care a fost săvârșită, măsura avertismentului este nejustificată, scopul sancțiunii contravenționale neputând fi atins prin aplicarea avertismentului.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului din apel, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul A. N. C. domiciliat în C., . nr. 152 A, .,. în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLITIE CONSTANTA SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., . nr.248, jud. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, din 20.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I.-L. O.-D. D. R. C.
Pentru grefier
E. N.,
Aflată în CM, semnează,
potrivit art. 426 alin. 4 NCPC
Grefier,
V. I.
Red. Jud. fond C. D.
Tehnored. Jud I.L.O.D./12.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 12/2014.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
