Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 6/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 2000/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6
Ședința publică din data de 21.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelant intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIA AL JUDEȚULUI C. – S.R., cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1730/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, intimat petent fiind D. R. C., cu domiciliul C., ., ., apt. 23, județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța, încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, față de dispozițiile art. 244 N.C.P.C. declară cercetarea procesului încheiată, iar în temeiul art. 394 N.C.P.C. închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei M. și înregistrată pe rolul acesteia sub nr._ din 20.05.2013, petentul D. R. – C. a formulat plângere împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din data de 09.05.2013 întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului C., solicitând anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii contravenționale, precum și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat întrucât, în timp ce conducea autoturismul Dacia având numărul de înmatriculare_, nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare, pe marcajul pietonal, în dreptul supermarketului Lidl, pe partea dreaptă, însă sancționarea sa este neîntemeiată dat fiind că, atunci când a trecut pe trecerea de pietoni, nu era angajată nicio persoană în traversarea acesteia.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
Plângerii i-a fost anexat procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 09.05.2013, în original.
Intimata Inspectoratul de Poliție Județean C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a înaintat instanței cinci fotografii efectuate cu aparatul radar, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică nr._ din 16.08.2012, certificatul de omologare a aparatului radar și adresa nr. 10.260 din 10.12.2009 a Institutului Național de Metrologie, precum și un CD cu înregistrarea video a abaterii.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar, în apărare, intimata a propus, la rândul său, proba cu înscrisuri, probe care, fiind pertinente și utile, au fost admise de instanță.
Prin sentința civilă nr. 1730/05.09.2013 Judecătoria M. a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție, reținând următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 09.05.2013 întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție Județean C., petentul D. R. – C. a fost sancționat cu amendă de 300 de lei, reprezentând valoarea a 4 puncte amendă, și cu sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002.
În sarcina acestuia s-a reținut că, în data de 09.05.2013, la orele 1444, a condus autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe Șoseaua Constanței din M., dinspre sensul giratoriu către ALTEX, și, ajungând la trecerea de pietoni din dreptul magazinului LIDL, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal, din dreapta sa, abaterea fiind constatată cu aparatul radar montat pe auto_ .
Din examinarea fotografiilor depuse la dosar de intimată și, în mod deosebit, din vizionarea înregistrării video a abaterii, instanța a reținut că pietonul la care se face referire în cuprinsul procesului – verbal s-a angajat în traversarea străzii de pe trotuarul din partea dreaptă a direcției de deplasare a petentului exact în momentul în care autoturismul condus de petent se afla la o distanță atât de mică de trecerea de pietoni încât oprirea în siguranță nu ar fi fost posibilă, că acel pieton a parcurs marcajul pietonal transversal aferent primei benzi de circulație a drumului în mod cursiv, fără a se opri ca urmare a prezenței autoturismului condus de petent pe marcajul pietonal, iar în momentul în care pietonul a ajuns pe cea de-a doua bandă de circulație a sensului de deplasare a petentului, autoturismul condus de acesta din urmă trecuse integral de zona semnalizată prin marcajul pietonal transversal.
Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin același proces – verbal.
Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța a reținut că agentul de poliție care a întocmit procesul – verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (3) din OG nr. 2/2001, acesta fiind agent de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C. – Serviciul Rutier, iar procesul verbal conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia.
Din punctul de vedere al condițiilor de fond instanța a constat că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat. Astfel, potrivit art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere (...) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”, iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, conform dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002.
Întrucât petentul a condus autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe Șoseaua Constanței din M., dinspre sensul giratoriu către C., și, ajungând la trecerea de pietoni din dreptul magazinului LIDL, nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea străzii, din dreapta sa, instanța apreciază că, în mod formal, încadrarea faptei în dispozițiile legale menționate anterior este corectă.
Cu toate acestea, sub aspectul temeiniciei, instanța constată că prioritatea de trecere este definită (art. 6 pct. 26 din OUG 195/2002) ca fiind „dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice”, în vreme ce, potrivit art. 6 pct. 1 din același act normativ, acordarea priorității presupune „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”. Totodată, art. 72 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 prevede că „pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor”.
Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale, instanța constată că pietonii, în calitatea lor de participanți la trafic în accepțiunea art. 6 pct. 24 din OUG 195/2002 (persoane fizice care utilizează, la un moment dat, drumul public), au prioritate de trecere, adică au dreptul de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător.
Fără a pune sub semnul îndoielii prioritatea de trecere a pietonilor, exercitată în condițiile prevăzute de dispozițiile legale care o instituie, instanța a apreciat că este necesară o examinare atentă a situației de fapt pentru a se verifica dacă, în concret, participantul la trafic care avea obligația acordării priorității, noțiune definită în mod expres, la rândul ei, de legea cadru în materia circulației pe drumurile publice (OUG nr. 195/2002), a nesocotit în mod vădit această obligație.
Din această perspectivă, instanța, așa cum a reținut anterior, a constat că pietonul la care se face referire în cuprinsul procesului – verbal s-a angajat în traversarea străzii de pe trotuarul din partea dreaptă a direcției de deplasare a petentului exact în momentul în care autoturismul condus de petent se afla la o distanță atât de mică de trecerea de pietoni încât oprirea în siguranță nu ar fi fost posibilă, că acel pieton a parcurs marcajul pietonal transversal aferent primei benzi de circulație a drumului în mod cursiv, fără a se opri sau a-și reduce ritmul de deplasare ca urmare a prezenței autoturismului condus de petent pe marcajul pietonal, iar în momentul în care pietonul a ajuns pe cea de-a doua bandă de circulație a sensului de deplasare a petentului, autoturismul condus de acesta din urmă trecuse integral de zona semnalizată prin marcajul pietonal transversal.
Or, distanța de câțiva metri dintre pieton și autoturismul condus de către petent coroborată cu împrejurarea că traversarea pietonului pe marcajul pietonal s-a realizat în mod firesc, fără ca acesta să fie nevoit să se oprească sau să își temporizeze ritmul de deplasare, în accepțiunea art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, ca urmare a prezenței pe carosabil a autoturismului condus de petent, conduc la concluzia că, în concret, traversarea drumului public de către pieton nu a fost periclitată de acțiunea pretins ilicită a petentului.
Mai mult decât atât, prin prisma acestei situații de fapt și, în mod deosebit, a împrejurării că înregistrarea video nu surprinde și momentul în care pietonul s-a angajat efectiv în traversarea străzii pe marcajul pietonal, pentru a se putea face și o evaluare a conduitei acestuia și a se verifica dacă el însuși s-a asigurat că traversarea străzii, chiar printr-un loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, se poate face în condiții de siguranță pentru toți participanții la trafic, instanța apreciază că petentului nu îi revenea, în acest caz, obligația de a acorda prioritate de trecere acelui pieton, mai ales că oprirea intempestivă a autoturismului de către petent, pe de o parte, ar fi periclitat siguranța circulației celorlalte autoturisme care se deplasau în aceeași direcție și care se aflau în spatele său, iar, pe de altă parte, s-ar fi soldat cu rămânerea autoturismului, în integralitatea sa, pe marcajul pietonal, împiedicând astfel însăși traversarea de către acel pieton a drumului public prin locul special amenajat în acest sens.
D. urmare, apreciind că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, instanța a constat că sancționarea acestuia pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002 este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel intimatul organ constatator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele, respectiv fotografiile și înregistrarea video, din acestea se observă că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversare pe marcajul pietonal.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. N.c.pr.civ.
Petentul intimat nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 09.05.2013 întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție Județean C., petentul D. R. – C. a fost sancționat cu amendă de 300 de lei, reprezentând valoarea a 4 puncte amendă, și cu sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002.
În sarcina acestuia s-a reținut că, în data de 09.05.2013, la orele 1444, a condus autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe Șoseaua Constanței din M., dinspre sensul giratoriu către ALTEX, și, ajungând la trecerea de pietoni din dreptul magazinului LIDL, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal, din dreapta sa, abaterea fiind constatată cu aparatul radar montat pe auto_ .
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, instanța de control judiciar constata ca in mod corect, prima instanța a apreciat asupra materialului probator administrat in cauza de către petent, reținând că a dovedit o situație de fapt contrară celei reținute în actul sancționator, respectiv că pietonul la care se face referire în cuprinsul procesului – verbal s-a angajat în traversarea străzii de pe trotuarul din partea dreaptă a direcției de deplasare a petentului exact în momentul în care autoturismul condus de petent se afla la o distanță atât de mică de trecerea de pietoni încât oprirea în siguranță nu ar fi fost posibilă.
Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al apelului, care potrivit disp.art. 480 al.1 C.proc.civila, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de apelant intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIA AL JUDEȚULUI C. – S.R., cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1730/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, intimat petent fiind D. R. C., cu domiciliul C., ., ., apt. 23, județ C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2014.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.C.T.
Tehnodact.jud.decizie.A.L.N./17.02.2014
4 ex.
Emis 2 .="margin-bottom:10pt; line-height:115%; font-size:14pt">
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1357/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 05/2014.... → |
|---|
