Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 699/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 699/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 15058/212/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ nr. 699/RCA
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul constituit din:
Președinte I.-L. O.-D.
Judecător D. R. C.
Judecător C. N.
Grefier E. N.
S-a luat în examinare cererea de repunere pe rol as recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurent petent C. E. cu domiciliul în C., Palas, ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimat organ constatator M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – SERVICIUL RUTIER cu sediul în CONSTANTA, ., nr.246, J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/11.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța constată că nu mai subzistă motivele de suspendare a cauzei, sens în care admite cererea de repunere pe rol și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta C. E. a solicitat in contradictoriu cu MAI-IPJ C.-SR, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/10.06.2012 .
Petenta nu a motivat cererea în fapt și în drept .
Petenta a depus copia procesului-verbal de constare a contravenției care reprezintă obiectul plângerii.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și a depus în probațiune raportul agentului constatator și bon Drager nr._/10.06.2012 privind rezultatul testului cu aparat etilotest .
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri .
Prin Sentința civilă_/11.10.2012, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că prin procesul – verbal de constatare a contravenției CP nr._/10.06.2012 petenta a fost sancționată contravențional conform art. 102 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 700 lei .
În fapt s-a reținut în sarcina petentei că în data de 10.06.2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CRAK766 pe . municipiul C., sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,27 mg/l alcool pur în aerul expirat .
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 102 alin. 3 lit. a) din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune .
Din interpretarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 prin prisma aspectelor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României, decizia din 04.10.2007, precum și în alte cauze privind aceeași materie (Ozturk c. Germaniei, Malige c. Franței, Campbell și Fell c. Marii Britanii), instanța reține că procesul – verbal de contravenție nu se bucură în sine de o prezumție de temeinicie, sarcina probei cu privire la situația de fapt revenind organului constatator, întrucât principiul prezumției de nevinovăție statuat în materie penală de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este aplicabil și în materie contravențională.
Conform bonului Drager depus la dosarul cauzei(f. 14), reține instanța, reiese faptul că în urma testării petentei cu aparatul etilotest a rezultat o alcoolemie de 0,27 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că fapta petentei de a conduce sub influența băuturilor alcoolice constituie contravenția prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. a) din OUG 195/2002. Această contravenție se sancționează potrivit textelor legale menționate cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 16.01.2013
În motivarea recursului invocă recurenta faptul că în cauză nu au fost administrate probe în apărare, iar aparatul cu care măsurătorile au fost efectuate nu era omologat.
Intimatul, legal citat nu a exprimat poziția procesuală asupra recursului.
Prin Încheierea de la termenul din 16.04.2013, Tribunalul a dispus suspendarea judecății în temeiul disp. art. 242 al.1 pct. 2 c.proc.civ, cauza fiind repusă pe rol la termenul din 20.05.2014.
Procedând la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției CP nr._/10.06.2012 petenta a fost sancționată contravențional conform art. 102 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 700 lei .
În fapt s-a reținut în sarcina petentei că în data de 10.06.2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CRAK766 pe . municipiul C., sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,27 mg/l alcool pur în aerul expirat .
In referire la criticile formulate, Tribunalul observa ca acestea fac referire la aprecierea in mod eronat a ansamblului probator prin prisma îndeplinirii elementelor răspunderii contravenționale.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
După cum se reține procesul verbal de contravenție întocmit de un agent constatator aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, se bucura de o prezumție de adevăr, însa aceasta prezumție nu este absoluta, ci relativa si poate fi combătută prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În speță, prima instanță a apreciat că petentul este cel care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, considerente față de care se apreciază că în speță nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de recurs să cenzureze masurile dispuse.
Astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar la data de referință petenta a condus un vehicul în municipiul C., sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,27 mg/l alcool pur în aerul expirat, rezultat menționat potrivit dovezii atașată la fila 14 din dosar atestată de aparatul etilotest calibrat la data de referință, aspectul fiind menționat și în cuprinsul procesului verbal.
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului participant la trafic.
Instanța de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, soluție ce va fi menținută si in urma analizării recursului. In acest sens se are in considerare si faptul ca recurentul nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale anterior citate.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentul, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de recurentul petent, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 312 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurent petent C. E. cu domiciliul în C., Palas, ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimat organ constatator M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – SERVICIUL RUTIER cu sediul în CONSTANTA, ., nr.246, J. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I.-L. O.-D. D. R. C. C. N.
Grefier
E. N.
jud. fond C.D I.
red. decizie jud. C. N. /30.05.2014/2.ex
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1357/2014.... → |
|---|
