Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 785/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 785/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 23329/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.785/APCA
Ședința publică din 21.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: A. L. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant A. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTARAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul ales în C. ..18, în contradictoriu cu intimat R. I. PERSOANA FIZICA AUTORIZATA, cu sediul ales în O. ., jud. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție H nr_ îndreptat împotriva sentinței civile nr.2515/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ /2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 21.10.2014 iar față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petentul R. I.-Persoană Fizică Autorizată a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/13.08.2013.
În susținerea plângerii arată că în jurul orelor 11.15 a vândut unor clienți niște legume, respectiv cartofi, ceapă, pentru care i-au achitat suma de 39 lei. Menționează că în acea zi la ora 11.05 primea marfă deoarece nu mai avea legume și fructe, astfel încât trebuia să vorbească cu distribuitorul să îi dea bani pe marfa adusă. În timp ce descărca legumele și fructele, reprezentanții Gărzii Financiare au venit și i-au solicitat bonul fiscal, dar susține că nu a avut timpul necesar să scoată din casa de marcat un bon fiscal deoarece, astfel cum a precizat, primea marfă.
În drept invocă disp. art. 5 al.2, 20 al.2 din OG 2/2001, art. 8 al.3 din OG 15/1995.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2515/10.03.2014 Judecătoria C. a admis în parte plângerea contravențională, a înlocuit amenda cu avertismentul și a înlăturat măsura complementară, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.08.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei în baza art. 10 lit. b și art. 11 lit. b din OUG 28/1999 rep. S-a dispus totodată în baza art. 11 pct. 3 confiscarea sumei de 39 lei și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, conform art. 14 al.2.
S-a reținut în acest sens, urmare a controlului efectuat la data de 13.08.2013 la punctul de lucru faptul că petentul nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 39 lei, astfel cum reiese din raportul X al casei de marcat și monetarul faptic.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
Conform art. 1 al.2 din OUG 28/1999 rep. operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.
Potrivit art.10 lit. b din OUG 28/1999 rep constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
În cauză, instanța constată că petentul nu administrat probe prin care să facă dovada unei situații de fapt diferită de cea reținută în procesul-verbal contestat. De altfel, prin plângerea formulată a recunoscut că nu a emis bonul fiscal întrucât primea marfă.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate instanța reține următoarele:
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Textul legal nu face distincție între sancțiunea principală și cea complementară. Prin urmare, individualizarea sancțiunii complementare face de asemenea obiectul analizei instanței învestite cu soluționarea unei plângeri contravenționale.
Suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni a fost aplicată petentei în temeiul art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999.
Acest text trebuie coroborat cu dreptul comun în materie contravențională potrivit căruia sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei, în temeiul art. 5 alin. 6 raportat la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Față de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, reținând că suma pentru care nu s-au emis bonuri fiscale a fost de doar 39 lei, instanța constată că sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 8000 lei este disproporționată, precum și faptul că nu se justifică suspendarea activității unității petente pe o perioadă de 3 luni pentru fapta constatată. Astfel încât, pentru această abatere a petentei, instanța apreciază că este suficientă sancțiunea principală a avertismentului.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în analiza art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, interesele economice legate de gestiunea unei afaceri constituie „bun” în sensul Convenției (cauza Tre Traktorer c. Suediei), iar suspendarea activității are consecințe negative asupra fondului de comerț și a valorii întreprinderii, astfel că, deși măsurile luate de autoritățile statului care aduc atingere acestui drept pot fi necesare într-o societate democratică, pentru prevenirea faptelor penale, bunăstarea economică a țării sau pentru protejarea drepturilor și libertăților altora, nu este și suficient ca acestea să fie justificate, ci trebuie să fie și proporționale, iar accesul la instanță nu poate fi lipsit de un remediu adecvat, constând în obligația instanței de a aprecia cu privire la oportunitatea acestei măsuri.
Având în vedere jurisprudența obligatorie a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că o astfel de măsură este nu este proporțională cu gravitatea faptei în cazul petentei.
O interpretare a art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 în sensul că sancțiunea se aplică de drept (ope legis) și că în cadrul soluționării plângerii contravenționale nu se poate analiza oportunitatea aplicării acesteia contravine prevederilor art. 1 din Protocolul 1 și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin aceea că poate fi afectat dreptul de proprietate al comerciantului, dar și dreptul de acces la o instanță de judecată și la un proces echitabil.
Deși Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu impune statelor membre fixarea unor limite minime sau maxime ale sancțiunilor contravenționale, este lipsit de echivoc că o sancțiune fixă, aplicabilă automat afectează balanța proporționalității ingerinței în dreptul de proprietate, în defavoarea contravenientului. De altfel, jurisprudența Curții este fermă în a afirma că aplicarea automată a unei sancțiuni, fără ca o instanță judecătorească să aibă posibilitatea de a aprecia asupra legalității si individualizării sancțiunii, afectează grav dreptul la apărare al persoanei - a se vedea, de ex., cauza S. și P. contra României.
De asemenea, instanța reține că aplicarea unei măsuri complementare de această natură ar putea conduce la pierderea clientelei sau chiar la închiderea definitivă a punctului de lucru, în contextul economic actual.
În consecință, instanța urmează să admită în parte plângerea, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate petentei prin procesul-verbal contestat cu avertisment și să înlăture măsura suspendării activității pe o perioadă de trei luni dispusă prin același proces-verbal, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimata solicitând anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru legala citare a părților.
În motivarea apelului a arătat că se impunea introducerea în cauză a creditorului, respectiv A. – Garda Financiară Comisariatul General, acesta fiind emitentul actului în baza căruia au fost luate măsurile asiguratorii.
A mai arătat că a fost citat numai DGRFP G. – AJFP C. pe .. 18 jud. C., însă acesta nu putea formula apărări decât limitat, la actele de executare nu și cu privire la măsura asiguratorie.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 650 alin. 3 NCPC.
Prin întâmpinare, intimata contestatoare a solicitat respingerea apelului.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.08.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei în baza art. 10 lit. b și art. 11 lit. b din OUG 28/1999 rep. S-a dispus totodată în baza art. 11 pct. 3 confiscarea sumei de 39 lei și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, conform art. 14 al.2.
S-a reținut în acest sens, urmare a controlului efectuat la data de 13.08.2013 la punctul de lucru faptul că petentul nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 39 lei, astfel cum reiese din raportul X al casei de marcat și monetarul faptic.
În speță procesul verbal de contravenție a fost întocmit de Garda Financiară C., organ desființat, situație în care trebuia citat în cauză A. cu sediul în București ., sector 5, instituție care a dobândit calitate procesuală potrivit art. 19 alin. 6 din OUG nr. 74/2013.
Potrivit art. 480 alin. 3 NCPC “În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare”.
Reținând greșita citare a părților și cererea apelantei de trimitere a cauzei spre rejudecare, Tribunalul constată caracterul fondat al apelului care, în temeiul art. 480 alin. 3 NCPC, urmează a fi admis, anulată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelant A. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTARAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul ales în C. ..18, în contradictoriu cu intimat R. I. PERSOANA FIZICA AUTORIZATA, cu sediul ales în O. ., jud. C. îndreptat împotriva sentinței civile nr.2515/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ /2014.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond D.E.A.
Red.decizie jud.A.L.N./27.11.2014
4 ex
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 550/2014.... → |
|---|
