Pretentii. Sentința nr. 2907/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2907/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 549/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2907/CA
Ședința publică de la 12.12.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. L. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol soluționarea cauzei formulată de reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârât C. L. AL PRIMĂRIEI B., cu sediul în Comuna B., ., județul C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 N.C.P.C.
În referatul cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța constată că în cauză deși a fost introdusă la Secția I-a Civilă a Tribunalului C. și . a fost citată.
Va amâna cauză pentru termenul din data de 30.01.2015 pentru când va fi citată și .> Dispune rectificarea citativului în sensul că, pârâți în cauză sunt C. L. al Orașului B. și Orașul B..
După apelarea cauzei, acordarea termenului de judecată dar înainte de terminarea ședinței se prezintă pentru reclamantă, av. Muhscina S., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar și pentru pârât av. R. M. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Instanța constată procedura legal îndeplinită cu pârâții prin prezenta în instanță a apărătorului ales.
Prezent în instanță apărătorul pârâților depune întâmpinare în dublu exemplar, un exemplar îl comunică reclamantei prin apărător.
Reclamanta prin reprezentant nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Reclamanta prin apărător arată că prin întâmpinare se invocă excepția lipsei calității procesual pasive și a pârâtului Orașul B..
Față de dispozițiile art. 248 Noul Cod de procedură civilă instanța va pune în discuția părților excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată.
Apărătorul pârâților formulează concluzi de admitere a excepției de netimbrare.
Reclamanta prin apărător formulează concluzii de respingere a excepției de netimbrare raportat la art. 30 din OUG 80/2013 având în vedere că este vorba de veniturile ale unei instituții publice finanțate de la bugetul de stat și bugetele locale.
Instanța respinge excepția netimbrării acțiunii, având în vedere art. 30 din OUG 80/2013.
Pune în discuție excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Pentru C. L. al Orașului B. și Orașul B. apărătorul formulează concluzii de admitere a excepției având în vedere că nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 7 din Lege 554/2004 cu privire la obligativitatea procedurii prealabile înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ. Din înscrisurile depuse de către reclamantă la dosarul cauzei nu rezultă că această procedură a fost îndeplinită, există o . înștiințări, nu se prevede în mod expres după cum legiuitorul prevede în art. 7 respectiv 2 alin. 1 lit. h și art. 8 din Legea 554/2004 îndeplinirea procedurii prealabile deci, în prezenta cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă.
Reclamanta prin apărător formulează concluzii de respingere a excepției având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 5 și art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 în condițiile în care cererea introductivă vizează refuzul nejustificat al pârâților în soluționarea cererii subscrisei, cerere care vizează un interes legitim public. Nu era necesară parcurgerea unei proceduri prealabilă având în vedere că pârâții au fost notificați în toată perioada cu privire la obligația de plată ce le incumbă, notificări care echivalează parcurgerea acestei proceduri..
Asupra excepției lipsei proceduri prealabile instanța o respinge având în vedere că obiectul acțiunii pretenții izvorâte din refuzul nejustificat al autorități publice de a efectua un act, refuz asimilat actului administrativ dar și împrejurării că reclamanta a adresat mai multe solicitări pârâtei prin care aducea la cunoștință sumele pe care acesta le datorează reclamantei.
Instanța va pune în discuția părților lipsa procesual pasivă a Orașului B. prin Primar și a Consiliului L..
Pârâții formulează concluzii de admitere a excepției, prin întâmpinare a fost detaliat pe larg faptul că pârâții sunt îndrituiți a datora aceste sume. Din înscrisurile depuse la dosar reiese că nu există un raport juridic direct cu reclamanta.
Or, pe cale de consecință nu a fost efectuat nici un demers din partea pârâților privind achitarea acestor debite, nu a existat nici o alocare bugetară și nici o prevedere bugetară.
Din punctul de vedere al pârâților aceste fonduri sunt datorate de către C. Județean inclusiv din prisma HCJ depus la dosar. Prin adresă de informare nr. 16/6.08.2013 depusă la dosar C. Județean indirect recunoaște că nu va achita banii urmând ca suma să fie plătită de către Primărie.
Ca instituție publică, pârâții nu au alocare bugetară, nu au o hotărâre de consiliu și nici un raport juridic direct, obligațional cu reclamanta pentru a achita sumele respective.
Or, pe cale de consecință nu pârâții au calitate în cauză ci C. Județean care era obligat a vira aceste sume.
Reclamanta prin apărător formulează concluzii de respingerea excepției obligația izvorăște din lege fiind vorba de înscrisurile legal indicate în cererea de chemare în judecată, nu sunt reale susținerile pârâților cu privire la un refuz al Consiliului Județean de a finanța aceste servicii, în bugetul subscrisei se regăsesc sumele alocate de C. Județean.
Instanța asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților o va respinge, având în vedere că pentru perioada 2010 – 22.12.2011 a fost în vigoare Legea nr. 48/2006 privind sistemul național de asistență socială care prevedea la art. 31 alin. 2, 33 alin. 2, 37 alin. 1 și 40 alin. 4 obligativitatea asigurărilor finanțării serviciilor sociale de către bugetelor locale.
Se reține că începând cu data de 23.12.2011 a intrat în vigoare Legea 292/2011 care cuprinde dispoziții asemănătoare în art. 132, 136.
Având în vedere aceste dispoziții va respinge excepția lipsei calități procesual pasive.
Întrebate părțile prin reprezentanți arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus decât cele depuse la dosar.
Instanța admite proba cu înscrisule depuse la dosar, ia act de poziția procesuală a părților în sensul că nu mai sunt alte înscrisuri de depus, declară cercetarea procesului încheiată și, potrivit art. 392 NCPC deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamanta prin apărător formulează concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 25 lei și solicită instanța a avea în vedere dispozițiile legale care instituție obligația de finanțare a serviciilor sociale calculate cu respectarea HG nr. 23/2010.
Pârâții prin apărător formulează concluzii de respingere acțiunea ca nefondată pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare având în vedere că cererea este nefondată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 NCPC, instanța închide dezbaterile asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta Direcția G. de Asistentă Socială și Protecția Copilului C. în contradictoriu cu pârâtul C. L. B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 252.740,04 lei, aferentă perioadei ianuarie 2010- decembrie 2013, reprezentând contribuția acesteia la finanțarea activității de protecție a copiilor aflați în sistem rezidențial, de asistentă maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul prevederilor art. 51 din Legea nr. 272/2004, modificată prin Legea nr. 257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea reclamantei, pentru beneficiarii proveniți de pe raza unității administrativ teritoriale a Primăriei comunei B., cu obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere de 0,30 % pentru fiecare zi de întârziere, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea procesului.
In motivarea cererii s-a arătat că reclamanta Direcția G. de Asistentă Socială și Protecția Copilului C. este instituție publică de interes local cu rol de a asigura aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor vârstnice, a celor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie socială, astfel cum este prevăzut la art.1 al anexei nr. 1 din H.G. nr. 1434/2004.
S-a mai învederat faptul că în perioada ianuarie 2010- noiembrie 2013, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin internarea în centrele aflate în subordine pentru copii și adulți, beneficiari ai serviciilor de protecție și asistență socială, proveniți de pe raza administrativ teritorială aparținând pârâtului.
Mai precizează reclamanta faptul că prin hotărârea nr. 120 din 03.04.2008 a Consiliului Județean C. a fost stabilită în sarcina colectivităților locale obligația stabilirii prin hotărâre a contribuției anuale la finanțarea activității de protecție a categoriilor menționate la art.1, 2 si 3, precum și la întreținerea unei persoane adulte protejată într-o instituție aflată în subordinea D.G.A.S.P.C. C., iar pârâtul nu a adus la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina sa prin Hotărârea Consiliului Județean C. .
Reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C. mai precizează că deși a notificat pârâtul debitor pentru plata contribuției datorate, potrivit adreselor depuse la dosarul cauzei, aceasta a refuzat îndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege ce îi incumbau.
In drept: s-au invocat prevederile art. 54 din Legea nr. 448/2006, art.33 din H.G. nr. 268/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art.5 alin.3, art.118 din Legea nr. 272/2004, Legea nr. 292/2011, Legea nr. 47/2006, O.G. 86/2004 și O.G. nr. 68/2003 .
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive apreciind că, față de dispozițiile art. 33 din HG nr. 268/2007 și art. 6 din legea nr. 272/2004 nu are obligații privind plata sumelor care se cuvin persoanelor care beneficiază de protecție socială., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 NCPC.
Prin încheierea din 11.04.2014, Tribunalul C. a admis excepția necompetenței funcționale a secției de C. Administrativ și Fiscal, a invocată din oficiu, a constatat natura civilă a cauzei și a trimis dosarul Secției I-a civilă.
In considerentele încheierii s-a reținut că instanța de contencios administrativ are o competență specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor, iar în cauză acțiunea promovată nu se circumscrie obiectului special al Legii nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției I-a civilă Tribunalul C. la 26.05.2014 sub nr._ *, instanță în fața căreia reclamanta și-a modificat acțiunea printr-o cerere depusă la 04.06.2014 în sensul că a fost introdus în cauză în calitate de pârât și Orașul B. prin Primar, s-a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,30 % pentru fiecare zi de întârziere din contribuția lunară; de asemenea, s-a îndreptat eroarea materială din cuprinsul acțiunii introductive în sensul că pârâtul inițial este C. L. al Orașului B., și nu C. L. al Primăriei B..
Totodată a arătat că înțelege să precizeze perioada pentru care a solicitat obligarea pârâtului la plata pretențiilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, ca fiind ianuarie 2010- septembrie 2013 și nu decembrie 2013, cum din eroare a fost redactat.
Prin încheierea nr. 2357 din 07.10.2014, Tribunalul C. a constatat natura de contencios administrativ a cauzei deoarece izvorul obligației de plată invocata de către reclamanta este Hotărârea nr. 120/2008 a Consiliului Județean Constanta; constatând ivit conflict negativ de competenta, a trimis cauza Secției Civile a Curții de Apel Constanta în vederea stabilirii secției competente.
Prin sentința civilă nr. 56/C/23.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a constatat că Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului C. este competentă să soluționeze pricina.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției de C. Administrativ și Fiscal la data de 11.11.2014.
La termenul de judecată din data de 12.12.2014, față de dispozițiile art. 248 NCPC, a respins excepțiile netimbrării, lipsei procedurii prealabile și lipsei calității procesuale pasive, reținând incidența dispozițiilor art. 31 alin. 2, 33 alin. 2, 37 și 40 din Legea nr. 47/2006.
Astfel, pentru perioada_11 era în vigoare Legea nr. 47/2006 care prevedea:
Art. 31
(2)Autoritățile administrației publice locale răspund de înființarea, organizarea și furnizarea serviciilor sociale.
Art. 33
(2)Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la același alineat, consiliile locale și primăriile de la nivelul comunelor, care nu dispun de capacitatea și resursele necesare înființării unui serviciu public de asistență socială, angajează personal cu competențe în domeniul asistenței sociale, cu contract individual de muncă.
Art. 37
(1)Asistența socială se finanțează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
(2)Modul de finanțare a asistenței sociale se stabilește prin legile speciale care reglementează acordarea de prestații sociale și furnizarea serviciilor sociale.
Art. 40
(3)De la bugetele locale ale municipiilor, orașelor și comunelor se asigură finanțarea:
a)serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau în parteneriat cu formele de asociere ale societății civile;
(4)Consiliile locale de la toate nivelurile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru servicii sociale și prestații sociale, stabilite prin legi speciale și hotărâri ale consiliilor locale.
La data de 23.12.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, care prevede:
Art. 132
Serviciile sociale se finanțează din următoarele surse:
c)bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului București;
Art. 136
(2)Autoritățile administrației publice locale au obligația să asigure sumele din bugetele proprii și alte venituri extrabugetare, în completarea celor alocate din bugetul de stat.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
In conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.
La data de 3 aprilie 2008, a fost emisă Hotărârea nr. 120 de către C. Județean C. a fost aprobat costul anual pentru întreținerea unui copil protejat și aflat în sistem rezidențial, a copiilor protejați în sistemul de asistență maternală, precum și a costului anual pentru persoanele majore, care beneficiază de protecție în temeiul prevederilor Legii nr. 272/2004, potrivit anexei ce a făcut parte integrantă din respectiva hotărâre.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C., ca și instituție publică de interes local, și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege privind realizarea serviciilor de protecție și asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor vârstnice, a celor cu handicap, precum și a celorlalte persoane aflate în nevoie socială.
Prin adresa nr. D 9960/12.02.2013, emisă de Direcția G. de Asistenta Socială și Protecția Copilului, comunicată Primăriei comunei B. s-a arătat că figurează în evidentele reclamantei, copii lipsiți de ocrotire părintească, precum și persoane cu handicap aflate în sistemul de protecție prevăzut de dispozițiile Legii nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului si ale Legii nr. 448/2006, privind protecția persoanelor cu handicap, ce își au domiciliul în raza administrativă a localității B., județul C. și căreia îi revine obligația de a asigura finanțarea acestor costuri potrivit acestor acte normative.
In același sens au fost emise către aceeași autoritate locală administrativă și adresele nr. D_/24.04.2013, precum și nr. D_/02.08.2012.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 252.740,04 lei, aferentă perioadei ianuarie 2010- decembrie 2013, reprezentând contribuția acesteia la finanțarea activității de protecție a copiilor aflați în sistem rezidențial, de asistentă maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul prevederilor art. 51 din Legea nr. 272/2004, modificată prin Legea nr. 257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea reclamantei, pentru beneficiarii proveniți de pe raza unității administrativ teritoriale a Primăriei comunei B..
Având în vedere mobilitatea dispozițiilor legale privind asistența socială urmează ca cererea reclamantei să fie analizată în funcție de legislația în vigoare pentru fiecare perioadă în parte.
Astfel se reține, în ceea ce privește protecția minorilor, incidența dispozițiilor art. 127 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care „(1)Prevenirea separării copilului de familia sa, precum și protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi se finanțează din următoarele surse:
c)bugetul local al comunelor, orașelor și municipiilor”.
În ceea ce privește protecția persoanelor cu handicap se rețin dispozițiile art. 33 din legea nr. 448/2006, potrivit cu care „(1)Autoritățile administrației publice locale au obligația de a organiza, administra și finanța servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, în condițiile legii” și ale art. 54 alin. 4 și 5 care prevedea că „(4)Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
prevederi din Actul (Ordinul 468/2009) la data 20-oct-2009 pentru Art. 54, alin. (4) din capitolul III, sectiunea 4
Art. 1
Se aprobă Instrucțiunile pentru aplicarea art. 54 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 2
(1) În situația în care unei persoane cu handicap nu i se pot asigura protecția și îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din raza de domiciliu, aceasta poate fi admisă într-un centru rezidențial public din alt județ/sector al municipiului București decât cel de domiciliu.
(2) Solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor.
(3) În situația expirării valabilității actului de identitate al persoanei asistate, sunt aplicabile dispozițiile legislației în vigoare privitoare la evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.
prevederi din Art. 33 din capitolul III, sectiunea 3 (Norme Metodologice din 2007) la data 15-feb-2010 pentru Art. 54, alin. (4) din capitolul III, sectiunea 4
Art. 33
(1) În sensul prevederilor art. 54 alin. (4) din lege, decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile judetene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal si cheltuielile cu bunuri si servicii.
(2) Obligatia de decontare a cheltuielilor prevazute la alin. (1) revine consiliului judetean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti în a carui/caror raza teritoriala îsi are domiciliul persoana cu handicap, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului.
(3) Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioara. Se deconteaza costul mediu lunar al cheltuielilor, din care se scade contributia lunara de întretinere datorata de persoana cu handicap.
(5)Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi”.
Potrivit art. 33 din normele metodologice din 14 martie 2007 de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap aprobate prin HG nr. 258/2007 „(2)Obligatia de decontare a cheltuielilor prevazute la alin. (1) revine consiliului judetean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti în a carui/caror raza teritoriala îsi are domiciliul persoana cu handicap, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului.
(3)Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioara. Se deconteaza costul mediu lunar al cheltuielilor, din care se scade contributia lunara de întretinere datorata de persoana cu handicap”.
În perioada 2010 – 22.12.2011 asistența socială a fost reglementată de Legea nr. 47/2006 care prevedea la art. 40 că autoritățile locale au obligația finanțării serviciilor sociale, „(3)De la bugetele locale ale municipiilor, orașelor și comunelor se asigură finanțarea:
a)serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau în parteneriat cu formele de asociere ale societății civile;
(4)Consiliile locale de la toate nivelurile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru servicii sociale și prestații sociale, stabilite prin legi speciale și hotărâri ale consiliilor locale”.
La data de 23.12.2011 a intrat în vigoare legea nr. 29/2011 privind asistența socială, lege care prevede la art. 39 că „Responsabilitatea dezvoltării, administrării și acordării serviciilor sociale este partajată astfel:
a)elaborarea politicilor publice, programelor și strategiilor naționale în domeniu, reglementarea, coordonarea și controlul aplicării lor, precum și evaluarea și monitorizarea calității serviciilor sociale - în responsabilitatea autorităților administrației publice centrale;
b)organizarea, administrarea și acordarea serviciilor sociale - în responsabilitatea autorităților administrației publice locale, atribuții ce pot fi externalizate către sectorul neguvernamental, instituțiile de cult, alte persoane fizice și juridice de drept public sau privat, în condițiile legii;
c)finanțarea serviciilor sociale, în condițiile legii - din bugetul local, din contribuția beneficiarului și/sau, după caz, a familiei acestuia, bugetul de stat, precum și din alte surse”.
Potrivit art. 136 din Legea nr. 292/2011 „(1)Din bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului București se alocă fonduri pentru:
a)finanțarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau subvenționate în condițiile legii, ori co-finanțate în baza contractelor de parteneriat;
f)alte finanțări sau cofinanțări prevăzute de lege.
(2)Autoritățile administrației publice locale au obligația să asigure sumele din bugetele proprii și alte venituri extrabugetare, în completarea celor alocate din bugetul de stat”.
Referitor la cuantumul cheltuielilor solicitate se reține incidența HG nr. 23/2010 care prevede la art. 6 că „2)Finanțarea serviciilor sociale conform standardelor de cost prevăzute în anexele nr. 1 și 2 se asigură de la bugetul de stat în limita bugetelor aprobate anual cu această destinație în legea bugetului de stat și din bugetele proprii ale autorităților administrației publice locale”, iar potrivit art. 7 „Consiliile județene, respectiv consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și de aprobarea bugetelor pentru serviciile sociale cu sau fără personalitate juridică, aflate în administrare”.
Potrivit art. 4 alin. 2 din normele metodologice de stabilire a nivelului contribuțiilor comunităților locale la finanțarea activității de protecție a copilului aflat în dificultate, a celui cu handicap, precum și a persoanei majore care beneficiază de protecție în condițiile art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/1997, republicată, aprobate prin HG nr. 457/2000 (în vigoare și în prezent) „(2)Contribuția anuală a comunităților locale pentru fiecare copil protejat sau persoană majoră, care beneficiază de protecție în condițiile art. 19 din ordonanță, nu poate fi mai mică de 25% din costul anual pentru fiecare copil protejat sau persoană majoră, stabilit în conformitate cu prevederile art. 3”.
Reclamanta Direcția G. de Asistentă Socială si Protecția Copilului C., a făcut dovada raporturilor obligaționale reglementate în mod expres de lege, a depus la dosarul cauzei modul de calcul al sumelor pretinse necontestate de către pârât, a dovedit refuzul nejustificat al pârâtului de a contribui la cheltuielile serviciilor sociale, situație în care, urmează a fi admisă cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 252.740,04 lei, aferentă perioadei: ianuarie 2010 – septembrie 2013, reprezentând contribuția pârâtului la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, a copiilor protejați in sistemul de asistentă maternală, a persoanelor majore care beneficiază de măsuri de protecție în temeiul prevederilor Legii nr. 272/2004.
In temeiul dispozițiilor art. 406 alin.1 Cod proc.civ. urmează a se lua act de renunțarea reclamantei Direcția G. de Asistentă Socială și Protecția Copilului C. la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtului C. L. al comunei B., județul Constanta, la plata penalităților de întârziere aferente debitului solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Față de disp. art. 453 NCPC va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 25 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârât C. L. AL ORAȘULUI B. și ORAȘUL B., ambii cu sediul în Comuna B., ., județul C..
Obligă pârâții la plata sumei de 252.740,04 lei, aferentă perioadei: ianuarie 2010 – septembrie 2013.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind obligarea la plata penalităților de întârziere.
Obligă pârâții la plata sumei de 25 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs ce se va depune la Tribunalul C. în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
Tehnoredact.jud.A.L.N./12.01.2015
5 ex.
Emis 3 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1194/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1242/2014.... → |
|---|
