Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1194/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1194/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 10224/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1194
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ._, formulat de apelantul petent B. N. D., cu domiciliul în Otopeni, ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLITIE CONSTANTA SERVICIUL DE POLITIE RUTIERA, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6193/03.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul apelantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, după care;
În temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 NCPC instanța încuviințează pentru apelant proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de fata:
Prin sentinta civila nr.6193 din 3.06.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petentul B. N. D..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
“Prin procesul-verbal . nr._ din data 20.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional pentru că a condus autoturismul cu nr._ cu viteza de 101 km/h fiind înregistrat cu aparat radar montat pe auto cu nr._, pe DN 39 în localitatea Eforie Sud.
În conformitate cu art. 34 din OG 2/2001 instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal precum și va hotărî asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal de contravenție, instanța nu constată motive de nulitate absolultă .
Analizând motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următorele considerente:
Instanța apreciază că fapta este descrisă în mod corespunzător indicând viteza cu care a fost înregistrat petentul, faptul că a fost înregistrat cu aparat radar și locul săvârșirii faptei fiind pe DN 39 în localitatea Eforie Sud, din aceste aspecte reieșind în mod corespunzător că fapta a fost săvârșită în localitate. În ceea ce privește locul săvârșirii faptei acesta este un aspect constatat ex propriis senisbus de către agentul constatator iar aceasta nu trebuie sa rezulte din înregistrare.
În ceea ce privește documentația aparatului radar, instanța constată că denumirea cinemometrului este AUTOVISION COMPACT PYTHON II, pentru care există buletin de verificare metrologică la fila 19 din dosarul cauzei. În raport de acest fapt există și atestarea corespunzătoare a agentului P. D., deși atestarea de operator nu mai este o condiție prevăzută de norma de metrologie, fiind abrogată această dispoziție prin ORDIN Nr. 187/2009 privind modificarea și completarea Normei de metrologie legală NML 021–05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)“, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată, prin administrarea mijlocului material de probă, că fapta a fost constată printr-un mijloc tehnic omolgat și verificat metrologic astfel cum rezultă din înscrisul depus de intimată la fila 19 de la dosarul cauzei, sub acest aspect fapta există astfel cum a fost reținută pe baza înregistrării cinemometrului, rezultând că petentul a circulat cu viteza de 101 km/h.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța constată că fapta a fost percepută ex propriis sensibus de către agentul constatator sub aspectul locului săvârșirii, existând astfel o prezumție relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal. Situația de fapt descrisă realizează conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Conform jurisprudenței CEDO astfel cum reultă din hotărârea H. contra României, în materie de circulație rutieră, Curtea a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999]. Astfel:
“13. Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, ., nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză.
Totodată prin hotărârea N. G. c. României, Curtea a statuat că prezumția de nevinovăție a petentului nu este absolută, fiind obligatoriu însă ca părțile dintr-un proces să beneficieze de mijloace legale, eficiente și concrete pentru a-și demonstra nevinovăția, iar instanța a oferit petentului toate garanțiile privitoare la apărare și la un proces echitabil. Instanța constată că petentul a contestat situația de fapt însă nu a solicitat niciun mijloc de probă care să combată cele reținute în procesul-verbal, respectiv un mijloc de probă prin care să combată situația de fapt reținută, sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește locul săvârșirii.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentului, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța apreciază că fapta săvârșită de petent, constând în depășirea vitezei legale, constituie una dintre principalele cauze de producere a accidentelor de circulație soldate cu vătămarea gravă a integrității corporale sau sănătății ori cu decesul participanților la trafic, fapt notoriu, astfel că, pentru aceste motive, se impune menținerea amenzii contravenționale aplicate de agentul constatator, în cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere, pentru a-i atrage atenția contravenientului asupra gradului de pericol social ridicat al contravenției ce i s-a reținut în sarcină și asupra urmărilor pe care o astfel de faptă le poate avea.
În aceste condiții, instanța reține că sancționarea petentului cu amendă în cuantum de 765 de lei (9 puncte-amendă), dispunerea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere și aplicarea sancțiunii complementare contravenționale constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, sunt legale și va respinge plângerea petentului ca fiind neîntemeiată.”
In termen legal, petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei apelate si pe fond admiterea plangerii contraventionale.
In dezvoltarea motivelor de apel, s-a invederat ca hotararea pronuntata de instanta de fond este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
Astfel, a sustinut apelantul ca instanta fondului nu a verificat certificatul de inmatriculare al autoturismului Renault megane inmatriculat cu nr._, din care rezulta ca acesta apartine societatii . SRL, cu care petentul nu are niciun raport de prepusenie sau vreun alt raport obligational, iar potrivit art.17 din OG 2/2001 se sanctioneaza cu nulitatea expresa lipsa denumirii si sediului contravenientei.
S-a mai aratat ca procesul verbal de contarventie a fost incheiat cu indicarea unui temei de drept gresit, fiind incalcate disp.art.16 alin.1 din OG 2/2001. In procesul verbal s-a mentionat ca fapta savarsita este prevazuta de art.121 alin1 din OUG 195/2002, ori acest articol prevede calea de atac impotriva procesului verbal de contraventie, aspect neobservat de catre instanta fondului. Se impune astfel anularea procesului verbal pentru incalcarea principiului legalitatii care trebuie sa guverneze incheiereaa oricarui act de autoritate.
A mai sustinut apelantul lipsa dovezilor din care sa rezulte ca aparatul radar a fost verificat metrologic si autoturismul pe care a fost montat cinemometrul, fapt ce duce la imposibilitatea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului verbal, iar lipsa acestei mentiuni in procesul verbal echivaleaza cu o nedescriere a faptei contraventionale.
Reda apelantul pasaje din alte hotarari judecatoresti in materie contraventionala.
In sustinerea apelului a solicitat proba cu inscrisuri, sens in care a atasat certificat de inmatriculare
Intimata, desi legal citata, nu a formulat intampinare la cererea de apel.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantului, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 476 alin.1 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantului-petent a fost angajata prin procesul verbal de contraventie . nr._ din 20.03.2014 prin care a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 765 lei pentru savarsirea faptei prevazuta de art.121 alin.1 din Reg.de aplicare a OUG 195/2002 (RAOUG) retinandu-se in fapt ca a condus autoturismul cu nr._ cu viteza de 101 km/h fiind inregistrat cu aparatul radar montat pe auto_ , pe DN39 in localitatea Eforie Sud.
Criticile apelantului sunt neintemeiate.
Astfel, sustinerea apelantului ca instanta fondului nu a verificat certificatul de inmatriculare al autoturismului din care rezulta ca acesta apartine . SRL nu are nicio relevanta juridica sub aspectul savarsirii faptei sanctionate in cauza si anume conducerea cu viteza de 101 km/h in Eforie Sud. Aceasta intrucat fapta de a conduce un autovehicul cu o viteza ce depaseste viteza maxima admisa atrage raspunderea contraventionala a conducatorului auto si nu a proprietarului autoturismului.
Tribunalul constata ca apelantul-petent sugereaza prin aceasta critica ca nu ar fi condus el acest autoturism, aspect infirmat de el insusi prin plangerea formulata.
Se retine ca in cererea introductiva de instanta, petentul a recunoscut ca a fost oprit in data de 20.03.2014, ora 15,26 in timp ce circula cu autoturismul Renault Megane pe raza localitatii Eforie Sud.
Analiza continutului procesului verbal contestat releva ca fiind neintemeiata si critica apelantului vizand gresita incadrare juridica a faptei retinute in sarcina sa. Apelantul este in eroare cand afirma ca fapta sa a fost incadrata in art.121 din OUG 195/2002 intrucat in procesul verbal temeiul juridic al faptei a fost mentionat ca fiind art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002 fiind mentionat in forma „ROUG 195/2002”, astfel ca in mod corect instanta fondului a apreciat asupra legalitatii procesului verbal contestat.
Analiza probelor administrate la instanta de fond cat si a sentintei apelate releva ca fiind neintemeiata si critica apelantului vizand lipsa dovezilor din care sa rezulte ca aparatul radar a fost verificat metrologic si autoturismul pe care era montat cinemometrul. Instanta de fond a motivat pe larg atat existenta la dosar a documentatiei aparatului radar, respectiv existenta buletinului de verificare metrologica la fila 19 din dosar cat si atestatul operatorului radar, conditie abrogata de altfel, prin Ordinul nr.187/2009 privind modificarea si completarea NML 021-05.
Pasajele din considerentele altor hotarari judecatoresti pronuntate in materie contraventionala si invocate de apelant in motivele de apel nu se pot constitui in motive de apel in alta cauza, care sa necesite o analiza a instantei de control judiciar.
In consecinta, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Sub aspectul temeiniciei faptei retinute in cuprinsul procesului verbal contestat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Se constata astfel ca apelantul-petent nu a dovedit contrariul situatiei de fapt retinute prin procesul verbal de contraventie contestat.
Analiza dosarului de fond releva faptul ca instanta fondului a respectat toate garantiile procesuale.
În jurisprudenta CEDO, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii în fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata în raport cu cealalta parte din proces.
Acest principiu - unul din elementele notiunii mai largi de proces echitabil - impune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa în conditii care sa nu o plaseze într-o situatie de net dezavantaj în raport cu adversarul" ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotarârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler contra Suediei, hotarârea 1997-I/24 noiembrie 1997).
Dand eficienta juridica considerentelor expuse Tribunalul, in temeiul art.480 alin.1 C., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent B. N. D., cu domiciliul în Otopeni, ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLITIE CONSTANTA SERVICIUL DE POLITIE RUTIERA, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6193/03.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. R.C. B.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
5.01.2015/4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 550/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2907/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
