Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 786/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 786/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 27400/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.786 /APCA
Ședința publică din 21.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: A. L. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal privind pe apelant P. I., cu domiciliul în și pe intimat I. J. DE POLITIE CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_ îndreptat împotriva sentinței civile nr.3288/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța constată că în cauză are calitate de apelant P. I..
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 21.10.2014 iar față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.10.2013 sub nr._, petenții . și P. I. au solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J.-C. anularea procesului-verbal . nr._/01.10.2013 și exonerarea de la sancțiunile aplicate; în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunilor cu avertisment.
În motivarea plângerii petenții au arătat că în urma controlului s-a reținut că șoferul – petent persoană fizică, aflat la volanul autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei persoană juridică, ar fi săvârșit fapta de nerespectare a interdicției temporare de circulație instituită pe un anumit segment de drum public, prevăzută și sancționată de art.3 lit.b din OUG nr.195/2002.
Susțin petenții că nu se fac vinovați de săvârșirea contravenției în condițiile în care agentul constatator nu i-a prezentat șoferului nici un document oficial din care să rezulte interdicția de a circula pe podul de la Agigea. Precizează aceștia că nici până la data formulării plângerii contravenționale nu există un document oficial care să emane de la autoritățile județene și care să prevadă restricția, doar în presă vehiculându-se că începând cu luna octombrie 2013 circulația pe podul de la Agigea va fi restricționată pentru autovehiculele cu masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone.
Invocă petenții prevederile art.44 din OG nr.43/1997 în sensul că administratorii drumurilor pot institui restricții de circulație pentru executarea unor lucrări, conform normelor stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor și infrastructurii și al ministrului administrației și internelor, cu informarea prealabilă, inclusiv asupra variantelor de rute alternative, a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a poliției rutiere și a utilizatorilor, restricții ce trebuie să fie semnalizate corespunzător. Or, în cauză, restricție respectivă a fost instituită numai verbal, fără a fi semnalizată corespunzător.
Consideră petenții că sarcina temeiniciei celor reținute în procesul-verbal revine organului constatator, astfel cum rezultă și din jurisprudența CEDO în materie (cauza A. c. România).
Referitor la sancțiunea aplicată, consideră petenții că nu au fost respectate prevederile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, aceasta nefiind proporțională cu gravitatea faptei săvârșită.
În drept au fost invocate prevederile OG nr.2/2001, OG nr.43/1997 și art.194 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art.19 din OUG nr.80/2013.
În dovedirea plângerii petenții au solicitat proba cu înscrisuri, sens în care au depus procesul-verbal contestat în original (fila 7) și în copie conformă cu originalul adresa nr._/09.10.2013 emisă de Consiliul Județean C. și dovada de comunicare (fila 10, 12), Ordinul privind introducerea unor restricții de circulație pe podul de la Agigea peste Canalul D.-Marea N. pe DN 39, km.8+988, județul C. din data de 07.10.2013 (fila 11).
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active a petentei . față de împrejurarea că procesul-verbal a fost întocmit pe numele contravenientului P. I..
Astfel, conform art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 contravenientul poate face plângere împotriva procesului-verbal în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia; calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana petentului și persoana care este titulara dreptului dedus judecății. Or, plângerea nu emană de la persoana contravenientului.
Pe fond, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată. Învederează intimatul că petentul a fost sancționat deoarece la data de 01.10.2013, ora 07:44, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 39 – podul rutier din localitatea Agigea, fără a respecta indicatoarele rutiere de interdicție temporară care prevedeau o limitare de gabarit de până la 3,5 tone.
Consideră intimatul că procesul-verbal este legal și temeinic, fiind respectate prevederile art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă în cauză niciuna dintre condițiile care ar putea conduce la constatarea nulității actului sancționator – încheierea actului cu nerespectarea formelor legale și producerea unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea acestuia.
Precizează intimatul că în Monitorul Oficial al României nr.624/10.10.2013, a fost publicat Ordinul de ministru pentru introducerea unor restricții de circulație pe podul de la Agigea peste Canalul D.-Marea N. pe DN 39, km.8+988, județul C..
În drept au fost invocate prevederile OUG nr.195/2002, HG nr.1391/2006 și OG nr.2/2001.
În apărare, intimatul a depus raportul agentului constatator (filele 18, 19).
Petenții au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând intimatului să depună la dosar planșele foto care să ateste existența indicatoarelor rutiere la data încheierii procesului-verbal. Referitor la raportul agentului constatator apreciază aceștia că nu poate ajuta la soluționarea cauzei.
Totodată, din adresa nr._/09.10.2013 rezultă că societatea a fost înștiințată în legătură cu prevederile Ordinului nr.428/2013 abia la data de 16.10.2013. Nu se poate vorbi de o faptă contravențională în condițiile în care singura informare în legătură cu interdicția temporară a fost verbală; cu cheltuieli de judecată.
La termenul din data de 04.02.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind față de prevederile art.255 și 258 C.proc.civ. că proba este admisibilă, concludentă și utilă cauzei, putând conduce la soluționarea cauzei.
Totodată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentei . invocată de intimat, pentru motivele ce se regăsesc în practicaua încheierii de la acea dată.
La solicitarea instanței, C.N.A.D.N.R. a comunicat adresa nr.8407/26.02.2014, cuprinzând Ordinul nr.428/07.10.2013 și comunicatul instituției cu privire la închiderea circulației începând cu data de 01.10.2013 pe podul de la Agigea pentru autovehiculele cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone.
Prin sentința civilă nr. 3288/25.03.2014 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ întocmit de agentul constatator la data de 01.10.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 480 de lei (6 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile – art.101 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, reținându-se că a condus, la aceeași dată, la ora 07:44, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 39, pod Agigea, fără a respecta interdicție temporară de tonaj -3,5 tone, impusă pe podul de la Agigea.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, la rubrica alte mențiuni specificându-se că acesta nu dorește să declare nimic.
În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Petentul, de altfel, nu a învederat nicio neregularitate sub acest aspect.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, conform art.101 alin.3 lit.b, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: […] b) nerespectarea interdicției temporare de circulație instituite pe un anumit segment de drum public.
Prin raportare la descrierea făcută de agentul constatator, instanța apreciază că fapta a fost corect încadrată în dispozițiile legale menționate, sancțiunea aplicată fiind legală prin raportare la limitele prevăzute de lege.
În legătură cu temeinicia procesului-verbal, reține instanța că petentul invocă faptul că la momentul constatării faptei de către agentul constatator nu existau indicatoare rutiere care să interzică circulația pentru autovehiculele cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone și că administratorul drumului nu și-a îndeplinit obligația de informare conform OG nr.43/1997, motiv pentru care fapta a fost săvârșită fără vinovăție.
Consideră instanța că susținerile petentului sunt neîntemeiate; astfel cum rezultă din adresa nr.8407/26.02.2014, la data de 01.10.2013, ora 07:44, pe DN 39, pod Agigea, erau instalate indicatoare rutiere corespunzătoare restricției de tonaj – „accesul interzis vehiculelor cu masa mai mare de 3,5 tone”.
Totodată, în privința faptului că nu au fost respectate dispozițiile art.44 din OG nr.43/1997 în legătură cu obligația de informare a utilizatorilor în legătură cu instituirea unor restricții de circulație, remarcă instanța că administratorul drumului – C.N.A.D.N.R. a emis încă din data de 30.09.2013 un comunicat în care a precizat că începând cu data 01.10.2013 pe podul de la Agigea situat pe DN 39 la km 8+988,circulația rutieră va fi închisă pentru autovehiculele cu masa totală maximă autorizată maimare de 3,5t. Deși comunicatul de la dosar nu este datat, din arhiva electronică a C.N.A.D.N.R. disponibilă la adresa http://www.cnadnr.ro/comunicate-de-presa.php, rezultă într-adevăr că respectivul comunicat a fost emis la 30.09.2014.
De altfel, conform alin.5 al art.44 informarea prealabilă prevăzută la alin. (1) și (2) se realizează de administratorii drumurilor publice, prin afișare pe site-ul propriu a datelor actualizate.
Susținerea cum că abia la data de 16.10.2013 petentul a luat la cunoștință de instituirea restricției este în mod evident nefondată, mai ales că la data de 10.10.2013 a fost publicat în Monitorul Oficial inclusiv Ordinul privind introducerea unor restricții de circulație pe podul de la Agigea peste Canalul D.-Marea N. pe DN 39, km.8+988, județul C., începând cu 01.10.2013.
Prin urmare, procesul-verbal este temeinic și legal întocmit.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 480 lei, minimul prevăzut de art. 98 alin.4 lit.c din OUG. nr.195/2002 republicată și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că fapta săvârșită de petent este de o gravitate sporită în condițiile în care a pătruns pe un sector de drum pe care circulația era restrictionată pe motive de siguranță pentru autovehiculele cu masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone.
Din comunicatul C.N.A.D.N.R. rezultă că instituirea restricțiilor a fost determinată de lucrările de reabilitare a podului de la Agigea – lucrări de înlocuire a hobanelor existente.
Prin urmare, petentul a pus într-un real pericol circulația rutieră pentru autovehiculele care aveau dreptul să circule, agentul constatator aplicându-i amenda minimă, agentul constatator procedând la o corectă individualizare a acesteia.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul.
În motivarea apelului a reiterat motivele invocate în cadrul plângerii contravenționale, respectiv că nu există un document oficial care să emane de la autoritățile județene și care să prevadă restricția de circulație pe podul de la Agigea și nu s-a făcut dovada existenței unor indicatoare în acest sens.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de agentul constatator la data de 01.10.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 480 de lei (6 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile – art.101 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, reținându-se că a condus, la aceeași dată, la ora 07:44, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 39, pod Agigea, fără a respecta interdicție temporară de tonaj -3,5 tone, impusă pe podul de la Agigea.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe.
Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, tribunalul consideră că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din Convenția EDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.
În măsura în care organul constatator a dovedit că fapta ilicită reținută în sarcina contestatorului a fost săvârșită de către acesta, nu mai operează în beneficiul petentului prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.
Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al apelului, care potrivit disp.art. 480 al.1 C.proc.civila, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant P. I., cu domiciliul în și pe intimat I. J. DE POLITIE CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_ îndreptat împotriva sentinței civile nr.3288/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond M.V.
Red.decizie jud.A.L.N./27.11.2014
4 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 845/2014. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2239/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
