Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 782/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 782/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 19471/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.782/APCA
Ședința publică din 21.10.2014
Completul constituit din:
Președinte: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C. . . SRL, cu sediul în C. ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CT_, îndreptat împotriva sentinței civile nr.105/24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata - petentă av. I. Carașca, conform împuternicirii avocațiale depuse, lipsind apelantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Reprezentanta intimatei petente depune la dosar un set de înscrisuri și solicită administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează pentru părți. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art.244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Întrebat fiind reprezentantul intimatei petente arată că dezbaterile asupra apelului pot avea loc și astăzi.
Instanța stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 21.10.2014, deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatei petente solicită respingerea apelului cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Precizează apărătorul intimatei petente că astfel cum rezultă din declarațiile martorilor persoanei al cărui contract de muncă a fost înregistrat în registrul salariaților pe data de 06.03.2013 i se verificau aptitudinile la acea dată, în vederea angajării acestuia ca agent de pază. Fără cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2013, sub nr._, petenta S.C. E. P. SERVICES S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/10.07.2013, întocmit de intimat, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună anularea procesului-verbal și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal menționat cu avertisment.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că prin încheierea procesului-verbal contestat au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind lovit de nulitate absolută. A mai invocat faptul că procesul-verbal este nul deoarece în cuprinsul acestuia nu au fost menționate codul numeric personal al agentului constatator, ocupația și locul de muncă al contravenientului, ora și locul în care a fost săvârșită fapta, arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. De asemenea, procesul-verbal este necesar a fi semnat pe fiecare pagină, atât de către agentul constatator, cât și de către contravenient, precum și de un martor.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a învederat că, în mod nelegal, în cuprinsul procesului-verbal, s-a reținut că aceasta a încălcat dispozițiile art. 4 alin. 1 din litera a din H.G. nr. 500/2011, în condițiile în care, potrivit art. 31 din Codul muncii, persoanei al cărui contract de muncă nu a fost înregistrat în registrul salariaților pe data de 06.03.2013, i se verificau aptitudinile la acea dată, în vederea angajării acestuia ca agent de pază, astfel, numai după verificarea aptitudinilor senzoriale, psihomotorii și intelectuale ale persoanei respective, acesta putea fi angajat ca agent de pază începând cu ziua următoare, respectiv 07.03.2013.
Cu privire la a doua parte a procesului-verbal, prin care petenta a fost sancționată pentru neînregistrarea în registrul salariaților a încetării contractului de muncă a unui salariat, la data încetării contractului de muncă, aceasta a învederat faptul că, în speță, salariatului C. M., i-a încetat contractul individual de muncă pe data de 27.05.2013, întrucât acesta nu s-a mai prezentat la locul de muncă, iar data luării la cunoștință a evenimentului ce a determinat încetarea contractului individual de muncă este 28.05.2013, dată la care s-a făcut înregistrarea în registrul salariaților.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea susținerilor sale, petenta a depus: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat (f. 5-6 ), certificat constatator (f. 11-12), contract individual de muncă O. I. (f. 13-14), contract individual de muncă M. C. (f. 15-17), carte de identitate (f. 18-19).
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori: A. I. și L. N. C..
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind atașată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul, legal citat nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege.
În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 Cod proc. civilă, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorii A. I. și L. N. C. și a dispus din oficiu administrarea probei cu înscrisuri constând în documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal.
La dispoziția instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: deciziile nr. 102 și 103/04.10.2013 (f. 65-70), procesul-verbal de control (f. 79-81), procesul-verbal contestat (f. 75-76), extras revisal și registre evidență salariați.
Prin Sentința civilă nr. 2556/11.03.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că prin procesul verbal de contravenție . nr._/03.07.2013 întocmit de intimatul ITM C., s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 alin.1 lit. a din H.G. nr.500/2011 și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. d coroborat cu art. 3 alin. 2 lit. i din H.G. nr. 500/2011.
În fapt, a fost reținut că în urma controlului din data de 10.07.2013 efectuat la societatea petentă S.C. E. P. SERVICES S.R.L., reprezentată de O. I., petenta a fost supusă unui control de specialitate privind respectarea dispozițiilor legale în domeniul relațiilor de muncă. Cu această ocazie, inspectorii de muncă au constatat următoarele:
1.Angajatorul nu a transmis registrul general de evidență a salariaților în format electronic pentru domnul M. C., cu elementele contractului individual de muncă, cel puțin în ziua lucrătoare anterioară începerii activității salariatului în cauză, acestea fiind transmise în aceeași zi cu data începerii activității, respectiv data de 06.03.2013.
2.Angajatorul nu a înregistrat în registrul general de evidență a salariaților în format electronic, elementele prevăzute în art. 3 alin. 2 lit. i, la data încetării contractului individual de muncă al domnului C. M., contractul acestuia de muncă a încetat la data de 27.05.2013 și a fost transmis la data de 28.05.2013.
În drept, instanța a reținut următoarele:
1.Neîndeplinirea de către angajator a obligației de a înregistra elementele contractului individual de muncă, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea către ITM a registrului, potrivit art. 4 alin. 1 lit.a din H.G. 500/2011 raportat la art. 9 din același act normativ.
2. Neîndeplinirea de către angajator a obligației de a înregistra în registrul de evidență a salariaților în format electronic, elementele prevăzute de art. 3(2) lit. i, la data încetării contractului individual de muncă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000-8.000 lei, potrivit art. 4 alin. 1 lit.d din H.G. 500/2011 raportat la art. 9 din același act normativ.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Critica de nelegalitate referitoare la faptul că nu au fost trecute în cuprinsul procesului-verbal codul numeric personal al agentului constatator, ocupația și locul de muncă al contravenientului, ora și locul în care a fost săvârșită fapta, nu a fost reținută de către instanță. Aceste lipsuri ale procesului-verbal nu se regăsesc în cazurile strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, atrăgând nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție și fiind necesar ca petenta să dovedească vătămarea produsă ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Petenta nu a făcut însă dovada producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Cu privire la ora și locul săvârșirii, instanța a apreciat că ambele fapte reținute în procesul-verbal sunt contravenții omisive, săvârșite la sediul petentei
În ceea ce privește critica formulată de petentă relativ la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție contestat ca urmare a neprecizării tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, situație ce echivalează cu lipsa descrierii faptei, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, procesul verbal cuprinzând descrierea completă a faptei efectiv săvârșite de contravenient, situație de natură a-i permite instanței realizarea unui control atât asupra concordanței dintre fapta imputată contravenientului și norma sancționatoare determinată ca fiind incidentă de către agentul constatator, cât și asupra modului de individualizare a sancțiunii aplicate prin raportare la prevederile art. 5 alin. 5 și la cele ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției legal încheiat, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie (astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele A. c. României și Salabiaku c. Franței), a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional (astfel cum a statuat Curtea în cauzele Engel c. Olandei și Campbell c. Marii Britanii), aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, astfel încât corespunde adevărului împrejurarea că petenta nu a transmis registrul de evidență în format electronic al domnului M. C., cu elementele contractului individual de muncă, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității salariatului în cauză, precum și împrejurarea că, aceasta nu a înregistrat în registrul de evidență a salariaților în format electronic, la data încetării contractului de muncă a domnului C. M., astfel, contractul de muncă al acestuia a încetat la data de 27.05.2013 și a fost înregistrată mențiunea încetării la data de 28.05.2013.
Temeinicia actului contestat, reține prima instanță, rezultă din extrasele revisal, din registrele de evidență a ale salariaților depuse la dosar și din procesul-verbal de control nr._/10.07.2013, precum și din contractele de muncă depuse la dosar.
Din declarațiile celor doi martori A. I. și L. N. C., nu reiese o altă situație de fapt decât cea constatată de către inspectorii de muncă în cuprinsul procesului-verbal contestat, aceștia explicând doar motivele pentru care faptele s-au derulat astfel, aceste motive neconstituind cauze de înlăturare a caracterului contravențional. Instanța nu a reținut apărările petentei referitoare la verificarea aptitudinilor profesionale, deoarece în cauză exista deja încheiat un contract individual de muncă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că sancțiunea contravențională, amenda în cuantum de 10.000 de lei aplicată pentru prima faptă, este disproporționată în raport de gradul redus de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
În fundamentarea acestei concluzii, instanța a avut în vedere gravitatea redusă a urmării produse prin săvârșirea faptei, astfel, transmiterea elementelor contractului individual de muncă nu a fost realizată în ziua anterioară începerii activității, fiind realizată în aceeași zi. De asemenea, instanța a avut în vedere specificul activității în domeniul securității și firmelor de pază, cum au precizat și cei doi martori, astfel, în cadrul unei astfel de activități putând exista situații în care un agent de pază nu se prezintă, în aceeași zi fiind obligatorie găsirea unei persoane care îi poate ține locul acestuia, pentru a respecta normele de protecție a muncii și orele de muncă legale ale agentului de pază care ar trebui să țină locul celui lipsă, după ce a terminat tura sa de 12 ore.
Totodată, instanța a mai reținut că, prin fapta reținută în sarcina petentei, s-a adus o atingere minimă relațiilor sociale ocrotite prin legiferarea drept contravenție a faptei.
Instanța a avut în vedere că, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, conform art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Totodată, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimatul, cauza, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 11.06.2014.
În motivarea apelului arată apelantul intimat faptul că prin procesul verbal a fost constatată nerespectarea prevederilor HG 500/2011 privind registrul de evidență a salariaților art. 4 al.1 lit.a în sensul că pentru numitul M. C. contractul de muncă cu nr. 107/05.03.2013, cu începere activitate 06.03.2013 a fost transmis în data de 06.03.2013, astfel că petenta, în calitate de angajator, nu a înregistrat și transmis în registrul de evidență a salariaților conform art. 16 al.2 din Codul Muncii, respectiv art. 4 al.1 lit. a din HG 500/2011, cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
Astfel, obligația de înființare, transmitere și completare a registrului de evidență a salariaților revine în exclusivitate angajatorilor și pe cale de consecință poartă întreaga răspundere pentru datele transmise .
Or, atât prin prisma aspectului punitiv, cât și prin trimitere la caracterul preventiv al acesteia, se apreciază că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, în raport de gravitatea faptei și de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar scopul poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, asigurându-se astfel prevenția generală, cât și cea specială.
Intimata petentă, a exprimat poziția procesuală asupra apelului prin concluziile formulate în fața instanței.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/03.07.2013 întocmit de intimatul ITM C., s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 alin.1 lit. a din H.G. nr.500/2011 și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. d coroborat cu art. 3 alin. 2 lit. i din H.G. nr. 500/2011, reținându-se în fapt că angajatorul nu a transmis registrul general de evidență a salariaților în format electronic pentru M. C., cu elementele contractului individual de muncă, cel puțin în ziua lucrătoare anterioară începerii activității salariatului în cauză, acestea fiind transmise în aceeași zi cu data începerii activității, respectiv data de 06.03.2013, respectiv angajatorul nu a înregistrat în registrul general de evidență a salariaților în format electronic, elementele prevăzute în art. 3 alin. 2 lit. i, la data încetării contractului individual de muncă relativ la C. M., contractul acestuia de muncă a încetat la data de 27.05.2013 și a fost transmis la data de 28.05.2013.
În referirile la criticile formulate, Tribunalul constată că acestea fac referire la aprecierea în mod eronat a criteriilor privind individualizarea sancțiunii contravenționale.
Asupra legalității procesului verbal contestat, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect sub acest aspect, constatând că este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Se apreciază astfel că in speță nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petenta nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petenta, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect a fost apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar alin.2 stabilește că avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Pe de alta parte, conform disp.art.21 alin 3 din OG nr.2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța de control judiciar consideră că în raport cu fapta reținută în sarcina petentei, actul sancționator generează o disproporție intre pericolul social al faptei si cuantumul sancțiunii aplicate
Tribunalul are in vedere si scopul prevăzut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmărind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care se apreciază că pot fi îndeplinite in cazul de fata.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelantul intimat, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C. . . SRL, cu sediul în C. ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CT 016241îndreptat împotriva sentinței civile nr.105/24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud. fond C.M.Ș..N.
Red.decizie jud. C.N./2ex/19.11.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2239/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 2884/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
