Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 151/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 3682/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 151/RCA
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. S.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție H_, formulat de recurenta petentă ., cu sediul procesual ales în C., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata A. P. DGRFP G. PENTRU GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., jud. G., îndreptat împotriva sentinței civile nr._ pronunțată în data de 14.11.2012 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apărătorul recurentei a depus solicitare de judecare a cauzei în lipsă, după care;
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
P. plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16 02 2012 petentul ., a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/07 02 2012 încheiat de intimatul GARDA FINANCIARĂ C., solicitând instanței admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție.
În motivarea plângerii, petentul a arătat faptul că suma de 202 lei identificată de agentul constatator are o proveniență legală, aceasta fiind remisă de administratorul societății pentru plata parțială a unei facturi emisă de Philip Morris Trading așa cum rezultă din dispoziția de plată emisă în data de 06 02 2012. Lucrătorul de la punctul de lucru deși a declarat în același sens însă, neputând prezenta documentele fiscale menționate, nu a fost crezut.
Se mai susține că nu este îndeplinit conținutul constitutiv al contravenției reținute, probabil în modalitatea alternativă a neemiterii de bonuri fiscale pentru bunurile sau serviciile vândute în absența identificării unor bunuri vândute fără a se emite și bonul fiscal.
Pentru susținerea celor invocate a solicitat admnistrarea probei cu înscrisuri și a probei testimonale. Ambele au fost încuviințate de instanță.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal pe baza înscrisurilor depuse la dosar și a susținerilor contestatorului, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța a reținut următoarele:
P. procesul-verbal de contravenție contestat petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei, suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni și confiscarea sumei de 202 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că pentru suma de 220 lei din totalul de 568 lei identificați în casa de marcat fiscală nu au fost emise bonuri fiscale.
S-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. b din OUG 28/1999.
Petentul a depus la dosarul cauzei acea dispoziția invocată și alte înscrisuri.
A fost audiat martorul S. L., vânzătorul.
Procedând la analiza legalității procesului-verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că acesta cuprinde cerințele legale privind forma procesului verbal.
În privința temeiniciei actului de sancționare, deși instanța a constatat că situația de fapt reținută de organul constatator prin procesul-verbal a fost contestată, nu s-au făcut probatorii, de natura sa răstoarne prezumția de adevăr a procesului verbal.
Astfel în considerentele plângerii se afirmă că suma de bani identificată ca fiind încasată din vânzări are o proveniență legală în sensul că a fost destinată plății unui furnizor din dispoziția admnistratorului, atestată prin înscrisul „dispoziție de încasare” nr. 141/06 02 2012(cu scopul de a plăti parțial factura nr._/27 01 2012). Nu a precizat petentul de ce suma se afla depozitată în casa de marcat și de ce acea dispoziție nu a fost lăsată o dată cu remiterea sumei de către administrator.
Martorul susține că suma nu se afla în casa de marcat, ci ”se în sediul societății”, iar agenții nu au considerat necesar să aștepte ca admnistratorul să aducă dispoziția.
În nota explicativă același martor răspunde la întrebarea ce viza dispoziția de încasare sau înscrierea în registrul special de casă arătând că un astfel de document se află probabil la șeful său.
Cu toate celelalte înscrisuri petentul încearcă să întărească susținerile în sensul plății unui furnizor – Phillip Morris Trading SRL.
Cu toate acestea, contrar declarațiilor martorului, administratorul a semnat procesul-verbal, ceea ce înseamnă că a fost prezent cel puțin când a semnat, documentul justificativ putând prezentat sau cel puțin menționat.
Instanța a constatat că apărările petentului acoperă orice scenariu posbil, cu toate acestea ele nu au consistență. Deși plauzibile, este foarte puțin probabil să fie reale, iar inconsecvențele le fac să fie și mai puțin credibile.
Astfel, înscrisul invocat, ”dispoziția”, ar fi scutit pe petent de orice neplăceri, prin simpla prezentare agenților intimatului. Instanța amintește că astfel de înscrisuri au valoare probatorie numai în contextul în care se poate proba că data emiterii lui este certă. Comisarii intimatului ar fi putut confirma data certă dacă un astfel de înscris li s-ar fi prezentat, de altfel menirea lui este aceea de atesta prezența unei sume de bani ce nu provine din încasările zilei controlului. Data certă este foarte importantă, relevanța fiind că un înscris sub semnătură privată poate fi emis oricând și poate fi antedatat. P. urmare, dispoziția de plată nu se afla nici la locul controlului nici în posesia ”șefului” cu toate că ea ” ar fi existat încă din data de 06 02 2012”. Mai mult plata parțială a unei facturi: 220 lei din 3031 lei poate fi realizată oricând.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar primi argumentul ”plății unui furnizor” ce rațiune ar exista ca suma de bani să fie depusă în casa de marcat fiscală? Susținerea martorului în sensul că banii ”se aflau în sediul societății” și nu în casa de marcat sugerează faptul că agenții intimatului efectuează perchziții ad-hoc ale sediului sau asupra persoanelor ceea ce este absolut absurd(nu se caută bani în poșete, sertare, etc), pe lângă faptul că o astfel de faptă ar fi infracțiune, dar dacă s-ar întâmpla așa ceva opoziția nu poate fi decât legitimă, iar organele de poliție ar trebui solicitate pentru a interveni.
În aceste condiții cele susținute de petent în cerere nu prezintă credibilitate și nu se coroborează cu nici o altă împrejurare care să conducă la concluzia netemeiniciei procesului verbal sau săvârșirii unui abuz din partea agenților constatatori.
Față de aceste aspecte instanța a reținut faptul că procesul verbal de contravenție a fost în mod temeinic întocmit.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța a apreciat în contextul apărărilor petentului că sancțiunea aplicată trebuie să rămână neschimbată, ea fiind aplicată în limitele textului legii și corespondentă cu pericolul social și atitudinea petentului.
Pentru toate cele expuse anterior plângerea contravențională a fost respinsă ca nefondată.
În termen legal petenta a formulat recurs împotriva sentinței civile_/2012 pronunțată de Judecătoria C..
În motivare se aduc critici cu privire la temeinicia procesului verbal arătând că a dovedit o situație de fapt contrară celei reținute de organul constatator.
Solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata cererii instanța reține:
Petenta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal contestat reținându-se fapta contravențională prevăzut de art. 10 lit. b din OUG 28/1999.
Organul constatator a reținut faptul că pentru suma de 220 lei din totalul de 568 lei identificați în casa de marcat nu au fost emise bonuri fiscale.
Petenta a arătat că suma de 220 lei are proveniență legală, ea fiind remisă de administratorul societății comerciale vânzătorului pentru plata parțială a unei facturi fiscale.
Din probele administrate instanța de recurs apreciază că instanța de fond a făcut o greșită apreciere.
Se reține că în momentul controlului vânzătoarea conform notei explicative a indicat organului constatator că suma de 220 lei a fost adusă de administratorul societății pentru plată furnizori. Acesta a arătat că documentul ce atestă proveniența sumei nu este în posesia sa fiind probabil la administratorul societății.
La fond petenta a depus dispoziția de încasare 140/6.02.2012, chitanță din 7.02.2012, copie registru de casă, care confirmă situația de fapt arătată de vânzătoare prin nota întocmită în momentul controlului dar și cea expusă de petent în plângere și recurs.
La fond a fost audiată S. L., vânzătoarea care era prezentă în momentul controlului și menționată în nota explicativă de la fila 25 care a confirmat sutuația de fapt arătată de petentă.
Deși procesul verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr, se apreciază că petenta a dovedit o situație contrară celei reținute de organul constatator.
Agentul constatator nu a surprins efectuarea vreunei vânzări fără emiterea bonului fiscal. Se apreciază că în raport de justificarea dată de vânzătoare în momentul controlului agentul constatator trebuia să ia în considerare acest fapt și să procedeze la verificarea actelor contabile pentru a verifica veridicitatea susținerilor din momentul controlului.
Simpla întocmire a procesului verbal nu constituie în sine o prezumție relativă de adevăr.
În lipsa unor probe suplimentare în susținerea situației de fapt descrisă în procesul verbal, constatând că petenta a reușit să răstoarne prezumția relativă de adevăr în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă instanța va admite recursul, va modifica hotărârea recurată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta petentă ., cu sediul procesual ales în C., ., ., în contradictoriu cu intimata A. P. DGRFP G. PENTRU GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., jud. G., îndreptat împotriva sentinței civile nr._ pronunțată în data de 14.11.2012 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite plângerea.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 7.02.2012 de organul constatator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. S. M. C. E. C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. A.I. B.
Tehnored.jud.decizie.M. C./ 07.02.2014 /2 ex.
Dact. Gref. E.D. / 25.02.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 48/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 655/2014.... → |
|---|
