Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 222/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 27777/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.222
Ședința publică de la 29 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție- promovat de recurenta petentă . S.R.L. cu sediul în mun.C., ..11-13, . procesual ales la Cabinet avocat D. B. în mun.C. . nr.41, . cu intimata D.G.R.F.P. G. PENTRU ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚEOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în mun.G., ., jud.G., îndreptat împotriva sentinței civile nr.5465/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta petentă av. D. B. în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta petentă prin apărător având cuvântul solicită admiterea recursului, modificare în tot a sentinței civile recurate și rejudecând să se dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale precum și înlăturarea măsurilor complementare, pentru motivele invocate în cererea formulată. În subsidiar solicită, reindividualizarea sancțiunii amenzii și înlocuirea ei în avertisment.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.5465/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în ds._, a fost respinsă plângerea formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de agentul constatator din cadrul Gărzii Financiare - Secția C., la 2.11.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 02.11.2012, petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 8000 lei si confiscarea sumei de 152 lei, aplicandu-i-se totodata si sanctiunea complementara a suspendarii activitatii punctului de lucru pe o perioada de 3 luni, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 si sanctionata de art. 11 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, in cuprinsul acestuia retinandu-se ca, in ziua de 08.10.2011, in urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei din Constanta, ., . constatat existenta unei diferente de 152 lei intre monetar si raportul "X" emis de aparatul de marcat electronic fiscal, incalcandu-se prevederile art. 1 din OUG nr. 28/1999; nu s-au putut prezenta alte documente care sa justifice suma constatata ca nemarcata si nici registrul special al casei de marcat, care nu a fost gasit nici la punctul de lucru.
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat:
Instanta constata ca petenta nu a invocat nici una din situatiile nulitate relativa a procesului verbal prevazute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 si urmeaza sa aprecieze legalitatea actului atacat numai prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care instituie cazurile de nulitate absoluta, a caror constatare revine si instantei din oficiu.
Conform art. 17, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Raportat la aceste dispozitii, instanta constata ca procesul verbal este legal intocmit, in continutul acestuia regasindu-se toate mentiunile obligatorii.
Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat:
Conform art. 10 din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, „constituie contraventii urmatoarele fapte daca, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni: (...) b) neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevazuta la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale, precum si nereintroducerea datelor inscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima inchidere zilnica pana in momentul stergerii memoriei operative.”
Conform art. 11 alin. (1), amenzile pentru contraventiile prevazute la art. 10 se aplica operatorilor economici, cu exceptia celor prevazute la art. 10 lit. d), astfel: b) faptele prevazute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) si m) se sanctioneaza cu amenda de la 8.000 lei la 10.000 lei”
Prin urmare, fapta contraventionala care urmeaza a fi analizata din punct de vedere al temeiniciei este neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate.
Cu privire la sarcina probei in materie contraventionala, instanta retine ca O.G. nr. 2/2001 prevede ca instanta dispune citarea martorului asistent, a celor mentionati in plangerea contraventionala, a persoanei care a facut plangerea. De asemenea, instanta „administreaza probele necesare”, adica orice probe pertinete si concludente, conform art. 167 alin. 1 C.proc.civ.. Avand in vedere dispozitiile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 – „Dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civil.” – si caracterul mixt al probelor, in materie contraventionala sunt aplicabile atat reglementarile de drept procesual civil privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor, cat si cele de drept substantial, art. 1169 – 1206 C.civ..
Deoarece O.G. nr. 2/2001 nu contine dispozitii exprese privind valoarea probanta a procesului verbal de contraventie, raportat la caracterul acestuia de act administrativ, rezulta ca acesta se bucura de prezumtia de legalitate, conform principiilor generale din dreptul administrativ.
Coroborand aceasta prezumtie de legalitate cu regula stabilita de art. 1169 c.civ., sarcina probei apartinea petentei, care avea obligatia de a propune si administra probe care sa dovedeasca netemeinicia celor retinute de agentul constatator in procesul verbal de contraventie.
Aceasta concluzie este conforma si interpretarii Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia prezumtiei de nevinovatie sub aspectul sarcinii probei. Astfel, s-a stabilit ca art. 6 par. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu interzice existenta unor prezumtii de fapt sau de drept (Salabiaku impotriva Frantei, 1988), in reglementarea unor asemenea prezumtii, fiind insa necesara respectarea proportionalitatii intre mijloacele folosite si scopul legitim urmarit (Janosevic impotriva Suediei).
Asadar, in cauza de fata, instanta apreciaza ca petenta este cea care trebuia sa faca dovada celor sustinute in plangere, avand sarcina de a administra probe care sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal. Or, instanta apreciaza ca, in raport de probele administrate in cauza, respectiv inscrisurile de la dosarul cauzei si declaratia martorei, petenta nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal contestat.
Totodata, instanta retine ca savarsirea faptei contraventionale imputata petentei reiese cu certitudine din coroborarea procesului-verbal contestat cu nota explicativa intocmita cu ocazia controlului.
In acelasi timp, motivul invocat – plata unor furnizori - nu constituie o cauza exoneratoare de raspundere, petenta avand obligatia sa pastreze in casa numai sumele incasate din vanzarea produselor, orice alte sume existente in unitate fiind consemnate in registrul special cu mentionarea destinatiei acestora.
De asemenea, instanta nu a luat in considerare declaratia martorei, deoarece aceasta nu a adus argumente in sprijinul motivului invocat de petenta in plangere si a expus o situatie de fapt care, daca ar fi conforma cu realitatea, ar fi insemnat sa se constate o suma in minus in casa, martora declarand ca urma sa achite contravaloarea produsului ulterior.
Asupra sanctiunii aplicate impotriva petentului, instanta constata din textul articolului 34 din Ordonanta Guvernului 2/2001, precitat, ca individualizarea acesteia face de asemenea obiectul analizei atunci cand este investita cu solutionarea unei plangeri contraventionale.
In ceea ce priveste criteriile individualizarii, acestea sunt expuse in articolul 21 alineatul (1) din acelasi act normativ, conform caruia sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Sub aspectul oportunitatii, instanta retine ca amenda a fost aplicata in cuantumul corespunzator minimului special, pe langa aceasta fiind aplicate alte doua sanctiuni complementare, acestea fiind proportionale cu gravitatea in concret a faptei si cu pericolul social al acesteia, norma incalcata urmarind combaterea evaziunii fiscale, prin emiterea de bonuri fiscale exercitandu-se controlul statului asupra veniturilor societatii comerciale si implicit asupra impozitelor datorate de catre aceasta.
In baza considerentelor expuse anterior, instanta va respinge plangerea ca neintemeiata si va mentine procesul verbal de contraventie
Împotriva acestei hotărâri, petenta - în termen legal - a declarat recurs, apreciind-o nelegală și netemeinică.
Soluția preconizată a fost aceea a admiterii recursului, modificării în tot a hotărârii recurate și a anulării procesului verbal de contravenție.
S-a susținut că instanța de fond nu a observat că prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta– care operează și în materie contravențională, a fost răsturnată, că pentru suma de 88,1 lei existentă în casa de marcat la 30.03.2013, au fost depuse la dosar bonurile fiscale.
De asemenea, susține recurenta că – „trecând peste acest aspect”, instanța reține eronat că bonul fiscal este unul din documentele care trebuie să justifice sumele de bani intrate în casa de marcat, respectiv în contabilitatea societății, fără a observa că suma era doar o parte a datoriei unui cumpărător, căci datorită crizei economice societatea este nevoită să facă vânzări cu plata prețului la data de salariu.
De asemenea, s-a susținut că nelegalitatea hotărârii recurate este dată și de modalitatea în care judecătorul fondului a analizat solicitarea formulată, în subsidiar, de înlocuire a amenzii cu avertismentul.
Legal citat, organul constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând legalitatea și temenicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate, cu referire la disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul apreciază nefondat recursul dedus spre soluționare.
Prin procesul verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 02.11.2012, . a fost sanctionată contravențional cu amenda in cuantum de 8000 lei si confiscarea sumei de 152 lei, aplicandu-i-se totodata si sanctiunea complementara a suspendarii activitatii punctului de lucru pe o perioada de 3 luni, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 si sanctionata de art. 11 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, in cuprinsul acestuia retinandu-se ca, in ziua de 08.10.2011, in urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei din Constanta, ., . constatat existenta unei diferente de 152 lei intre monetar si raportul "X" emis de aparatul de marcat electronic fiscal, incalcandu-se prevederile art. 1 din OUG nr. 28/1999; nu s-au putut prezenta alte documente care sa justifice suma constatata ca nemarcata si nici registrul special al casei de marcat, care nu a fost gasit nici la punctul de lucru.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor
Prin sentința recurată, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea dedusă judecății.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agentul constatator în procesul verbal contestat.
De asemenea, corect instanța de fond a reținut că procesul verbal emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege se bucură de o prezumție de legalitate, ce se asociază cu o prezumție de autenticitate și cu prezumția de veridicitate în referire la constatările efectuate de agentul instrumentator ex propriis sensibus - „cu propriile simțuri” .
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentei este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
În acord cu disp.art.261 pct.5 c.pr.civ., judecătorul fondului a argumentat soluția de respingere a plângerii contravenționale, motivarea hotărârii fiind clară, precisă și conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, așa încât nu este incident motivul de recurs consacrat de art.304 pct.7 C.pr.civ.
Analiza relevă că prima instanță a valorificat materialul probator administrat în cauză, din a cărui analiză a concluzionat că nu se poate da eficiență apărărilor petentei, în mod judicios fiind înlăturată depoziția martorei U. M. care vine în contradicție cu susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale (petenta afirmând că suma era destinată plății unui furnizor și nu provenea din vânzări).
De asemenea, se observă că judecătorul fondului a realizat o corectă aplicare a normei juridice la situația faptică, astfel cum a fost reținută din ansamblul materialului probator, în mod judicios fiind dată relevanță înscrisurilor prezentate de organul constatator, cu referire expresă la Nota explicativă (f.22) și la Anexa 1 a procesului verbal - monetar si raportul "X" emis de aparatul de marcat electronic fiscal, (f.23).
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul nu se justifică.
Este adevărat că spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor. Dar, tocmai pentru realizarea acestui scop, legea contravențională prevede sancțiuni adaptate fiecărei specii de contravenții sau contravenienți.
Pentru contravenția reținută în sarcina recurentei petentei, sancțiunea stabilită – potrivit art.11 alin.1 lit.”b” este amenda de la 8.000 la 10.000 lei.
Opțiunea legiuitorului de a cuantifica o amendă consistentă sub aspectul cuantumului nu este întâmplătoare, fiind determinată în baza datelor furnizate de statisticile oficiale referitoare la fenomenul contravențional, la recrudescența și consecințele acestuia, de necesitatea de evaluare în norma de stabilire și sancționare a faptei a tericolului social al acesteia.
Chiar dacă se poate susține că în raport de norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social, tot nu se poate afirma cu temei că, în speță, fapta contravențională ar prezenta un grad de pericol social redus.
Aceasta întrucât, pe de o parte, delictele fiscale prin ele însele sunt fapte de pericol social consistent - optică îmbrățișată și de practica jurisprudențială a instanței de contencios european, iar pe de altă parte, este legitimă opțiunea legiuitorul intern care prin norme coercitive instituie sancțiuni contravenționale severe pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare.
În speță, relevanța pericolului social este dată nu de obiectul material al contravenției - suma de 152 lei, care nu a fost înregistrată cu aparatul de marcat electronic fiscal, ci de obiectul juridic al acesteia, respectiv valoarea socială ocrotită și relațiile sociale generate de aceasta.
A concluziona că delicte fiscale, ca cel săvârșit de recurenta petentă, se circumscriu ilicitului contravențional cu un grad de pericol social redus ar însemna să ignorăm scopul mediat al faptei, dar și mobilul, motivația comiterii sale.
Prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ., examinând cauza sub toate aspectele, se constată că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a procesului verbal de contravenție care cuprinde elementele obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina recurentei petente întrunind elementele constitutive ale contravenției pentru care i-a fost angajată răspunderea, iar sancțiunea a fost aplicată cu respectarea principiului legalității și în considerarea criteriilor de individualizare consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta petentă . S.R.L. cu sediul în mun.C., ..11-13, . procesual ales la Cabinet avocat D. B. în mun.C. . nr.41, ., în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. G. PENTRU ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚEOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în mun.G., ., jud.G., îndreptat împotriva sentinței civile nr.5465/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.01.2014.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. L. V. M.
Grefier,
C. G.
Jud.fond D. R.M
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./11.02.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 527/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1646/2014.... → |
|---|
