Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 184/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 8886/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 184
Ședința publică din data de 23.04.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTOR – A. J. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – plângere contravențională, promovat de apelanta petentă ., cu sediul în C., ., ., apt. 1, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., etaj 1, județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 16.04.2014 și la data de 23.04.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 02.04.2013 petenta .., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI C. a solicitat anularea procesului verbal de constatate și sancționare a contravențiilor_/21.03.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii.
În motivare, petenta a arătat că numitul C. I. a fost angajat ca lăcătuș la data de 07.02.2013, urmând a începe activitatea la data de 08.02.2013, contractul individual de muncă fiind înregistrat în REVISAL în data de 08.02.2013; a mai arătat că persoana desemnată cu atribuții pentru a lucra în programul REVISAL, Doamna T. M. G. se afla la data controlului în interes de serviciu în Letonia și a încercat a înregistra contractul individual de muncă al numitului C. I. în data de 07.02.2013 însă nu a reușit din cauza conexiunii la internet.
Cererea nu a fost precizată în drept.
În probațiune, petenta a depus în copie procesul verbal de control nr._/21.03.2013, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.03.2013, contract individual de muncă nr. 38/07.02.2013, fișa de aptitudine nr. 225/06.02.2013, fișa postului din 07.02.2013, fișa de instruire individuală, ștat de plată, decizia nr. 3/04.09.2012, ordin de deplasare nr. 1/24.01.2013.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii, iar în probațiune, a depus în copie, documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Prin Încheierea din 16.08.2013, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru petentă proba testimonială au audierea martorilor C. I. și T. M. G..
Prin sentința civilă nr._/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Constanața, a fost respinsa plangerea contraventionala, ca neintemeiata .
Pentru a dispune această soluție a reținut prima instanță că Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.03.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 4 alin 1 lit. a coroborat cu art. 3 alin 2 din H.G. nr. 500/2011, reținându-se faptul că s-a constatat, la data de 21.03.2013 că nu a transmis în registrul general de evidență a salariaților în format REVISAL elementele contractului individual de muncă al numitului C. I., cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității, fiind transmis în aceeași zi cu începerea activității, respectiv 08.02.2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal, instanța reține ca ceea ce s-a învederat de către petentă este faptul că persoana desemnată cu atribuții pentru a lucra în programul REVISAL, Doamna T. M. G. se afla la data controlului în interes de serviciu în Letonia și nu a reușit din cauza conexiunii la internet să înregistreze contractul individual de muncă al numitului C. I. în data de 07.02.2013, ci a doua zi.
Trebuie arătat că în materie contravențională este suficientă și cea mai ușoară culpă pentru ca fapta să fie săvârșită cu vinovăție, iar lipsa salariatului având atribuții privind completarea și transmiterea Registrului general de evidență al salariaților și lipsa conexiunii la internet nu reprezintă cauze care să înlăture răspunderea contravențională a angajatorului.
În ceea ce privește cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța in raport de dispozitiile art 5 alin 5 cu ref la art 7 alin 2 din OG 2/2001, în situația de față fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei nu este de o gravitate redusă, pedepsele stabilite de legiuitor („ amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă (…) fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei”) indică o anumită gravitate a faptei raportată la pericolul social.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 13.01.2014
În motivarea caii de atac, apelanta – petenta reia sustinrile formulate prin plangerea contraventionala si aduse la cunostinta instantei .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.03.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 4 alin 1 lit. a coroborat cu art. 3 alin 2 din H.G. nr. 500/2011, reținându-se faptul că s-a constatat, la data de 21.03.2013 că nu a transmis în registrul general de evidență a salariaților în format REVISAL elementele contractului individual de muncă al numitului C. I., cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității, fiind transmis în aceeași zi cu începerea activității, respectiv 08.02.2013.
Relativ la criticile aduse de apelanta – petenta cu privire la temenicia faptei contraventionale retinuta in sarcina sa, dar si a criteriilor de reindividualizare a sanctiunii, Tribunalul va retine ca:
Prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciaza că, in speta, nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca apelanta la data controlului nu efectuase inregistrearea contractului individual de munca al numitului C. I. in evidenta REVISAL, ne avand nicio justificare al impiedicarii aducerii la cunostinta a obligatiilor legale de catre salariatul desemnat in acest sens, prin plecarea acestuia la un seminar pentru o perioada de 2 luni .
Conform art. 1 alin 1 lit. a din HG nr. 500/2011, „(1) Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză”, iar conform art. 3 alin. 2 „Registrul se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente: a)elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE; b)data angajării; c)perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea; d)funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative; e)tipul contractului individual de muncă; f)durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia; g)salariul de bază lunar brut și sporurile, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă”.
Conform art. 9 alin. 1 și 2 din același act normativ„(1)Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice: a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)- g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză, (…) (2)Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: a) cea prevăzută la lit. a), cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei”.
Se va mai retine ca in lipsa coordonatorului serviciului responsabil de inregistrarea in evidenta REVISAL pe o perioada de 2 luni, revenea responsabilitatea administratorului societatii sa aduca la indeplinire orice sarcina de serviciu ce rezulta din derularea normala si fireasca a raporturilor de munca dintre angajat si angajator .
Corect si justificat retine instanta de fond ca în materie contravențională este suficientă și cea mai ușoară culpă pentru ca fapta să fie săvârșită cu vinovăție, iar lipsa salariatului având atribuții privind completarea și transmiterea Registrului general de evidență al salariaților și lipsa conexiunii la internet nu reprezintă cauze care să înlăture răspunderea contravențională a angajatorului.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, Tribunalul va retine ca, instanta de fond in mod corect a apreciat asupra gradului concret de pericol social al faptei contraventionale savarsita, proporțional cu gradul de pericol social al faptei petentei, fiind aplicată o amendă în cuantumul minimului special prevăzut de lege, insa apreciata de legiuitor ca fiind de natura a constientiza angajatorul de necesitatea inregistratii in timp util a contractelor individuale de munca . De altfel, petentul nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale care să atragă reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite, de natură a conduce la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Justificarea acestuia, referitare la imposibilitatea faptica a responsabiliului cu inregistrarea in evidenta REVISAL, dar si plecarea acesteia in interes de serviciu nu reprezinta un criteriu de reapreciere doar a culpei si nu a intentiei in savarsirea contraventiei .
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru siguranta si secutitatea raporturilor de munca derulate atat intre angajat si angajator, dar si intre angajat si stat prin autoritatea publica corespunzatoare tinerii unei evidente corecte si concrete a fortei de munca angajate .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța in esenta retinand teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impunea statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca efondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelanta petentă ., cu sediul în C., ., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., etaj 1, județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.04.2014.
P., JUDECATOR,
L. V. M., A. J. N.,
GREFIER,
M. G.,
Jud.fond.L.M.
Tehnoredact.jud.L.V.M./4 ex.
22.05.2014
Emis 2 .
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-04-2014, Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 962/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
