Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1085/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1085/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 640/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1085
Ședința publică din data de 26 NOIEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
GREFIER: G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta S.C. F. P. S.R.L., cu sediul în C., .. 17, parter, județul C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C., cu sediul în București, ., sector 5 București, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 5676/22.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în Încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării la data de 26.11.2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL ,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de 10.01.2014, petenta . a solicitat instanței în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂFISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din_ .
Petenta a învederat instanței că procesul verbal a fost emis prematur, cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează concret procedura de întocmire a proceselor verbale utilizate în activitatea de control a intimatei. Petenta a avut în vedere dispozițiile din Ordinele Președintelui ANAF nr. 3494/2013 și 3721/2013, care reglementează procedura de întocmire, forma și conținutul proceselor verbale utilizate de agenții intimatei, acte normative emise în aplicarea art. 16 din OUG nr. 74/2013. Petenta a indicat că nu i-a fost transmisă nici o solicitare scrisă prin care să îi fie adresate întrebările la care angajații săi au refuzat să răspundă cu ocazia controlului, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Petenta a mai precizat că agenții intimatei nu au respectat obligația de a purta uniforma, sau cel puțin însemnele distinctive; administratorului societății nu i-au fost solicitate explicații. De altfel, a arătat petenta că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, în procesul verbal nefiind consemnat corect reprezentantul societății, vătămarea constând în aceea că i-a fost încălcat dreptul la apărare. De asemenea, a arătat petenta că nu a fost încheiat un proces verbal de control, astfel că procedura efectuată de intimată a fost viciată.
Un alt motiv de nulitate invocat de petentă îl constituie lipsa mențiunii cu privire la data săvârșirii faptei în conținutul procesului verbal de contravenție.
A mai arătat petenta că au fost nesocotite dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, fapta fiind descrisă în mod generic, lipsind conținutul concret, constând în indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
În continuare, a arătat petenta că fapta nu există și nu se încadrează în prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, în contextul în care a fost emis bon fiscal pentru suma de 140 lei reprezentând consumație clienți potrivit notei de plată comandă nr._.
Petenta a arătat că lipsa contravenientului sau situațiile asimilate acesteia trebuie confirmate de cel puțin un martor, dispoziție legală ce nu a fost respectată în speță, mențiunea agenților că nu s-au putut coopta martori fiind nejustificată, restaurantul fiind plin.
A mai învederat petenta că nu au fost respectate dispozițiile art. 24 alin. 1 din OG nr. 2/2001, nefiind descrise bunurile care au fost supuse confiscării, suma de 140 lei regăsindu-se în continuare în evidențele petentei deoarece nu a fost confiscată în fapt; cum de altfel nu au fost respectate nici dispozițiile art.- 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001.
Referitor la temeinicia procesului verbal, petenta a precizat că trebuie să existe un just echilibru între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate de care se bucură actul întocmit cu ocazia controlului.
În drept, petenta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din OUG nr. 28/1999, Ordinele Președintelui ANAF nr. 3494/2013 și 3721/2013 și OG nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba cu declarațiile martorilor D. A. M. și C. G. C..
La data de_, intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂFISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C. a depus întâmpinare (f.30), solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
A arătat intimata că suma de 140 lei nu apare înregistrată pe rola martor din aparatul de marcat electronic fiscal, la data și ora emiterii notei de plată comanda_, masa nr. 10. Referitor la motivele de nulitate invocate de petentă, intimata a arătat că procesul verbal cuprinde mențiunile obligatorii indicate în art. 17 din OG nr. 2/2001. Intimata a precizat că nu constituie motive de nulitate: nerespectarea obligației de a purta uniforma sau însemnele distinctive, numărul inspectorilor care au participat la efectuarea controlului. Intimata a considerat că fapta este descrisă în mod corespunzător, iar în procesul verbal apare ca administrator numitul C. G. C., aceasta fiind identitatea pe care acesta și-a declinat-o.
A considerat intimata că în cazul, aplicării sancțiunii avertismentului, scopul de a responsabiliza și conștientiza operatorul economic, este lipsit de eficiență, iar măsura confiscării a fost dispusă în concordanță cu dispozițiile legale.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile din OG nr. 2/2001, art OUG 28/1999 rep. și art. 205 cod de procedură civilă.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de_, petenta a depus răspuns la întâmpinare reiterând motivele de fapt și de drept din plângerea inițială. A mai arătat petenta că susținerea intimatei referitoare la faptul că un refuz categoric ar atrage inaplicabilitatea dispozițiilor OPANAF nr. 3721/2013 nu poate fi primită. Afirmația intimatei referitoare la faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999, echivalează cu recunoașterea emiterii bonului fiscal, iar susținerea că intimatei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului, oral, pentru o altă contravenție nu este reală. A mai învederat petenta că intimata încearcă inducerea în eroare a instanței afirmând că la momentul controlului nu au fost puse la dispoziția agenților nici un document, persoana controlată având obligația de a pune la dispoziția inspectorilor antifraudă toate documentele solicitate și nicidecum de a le prezenta acestora din proprie inițiativă. A mai arătat petenta că este evident că bonul fiscal se emite după realizarea plății și nu la momentul prezentării notei de plată, întrucât reprezintă documentul justificativ care atestă realizarea plății.
În cauză au fost administrate probele: înscrisuri; declarații de martori.
Prin sentința civilă nr. 5676/22.05.2014 Judecătoria C. a respins plângerea formulată, reținând următoarele:
„ În fapt, se reține că la data de_, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 14-15), prin care petenta . a fost sancționată cu amenda în cuantum de 8000 lei în temeiul art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal. De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 140 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 2 suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
S-a reținut în procesul verbal de constatare al contravenției . nr._ faptul că la controlul operativ și inopinat efectuat în data de_, ora 1.00, la unitatea de alimentație publică din C., .. 17, LONDON PUBLIC HOUSE, s-a constat că nu s-a emis bon fiscal pentru suma de 140 lei, reprezentând consumație clienți conform notei de plată comanda nr._ masa nr. 10 emis în data de_, ora 00.10.
Anexă la procesul verbal menționat mai sus s-a făcut: nota de plată nr._ (f. 37) și raportul general din 14.12.2013 f. 79
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Prima critică de nelegalitate invocată de petentă (procesul verbal a fost emis prematur, cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează concret procedura de întocmire a proceselor verbale utilizate în activitatea de control a DGAF- motiv de nulitate absolută și fără întocmirea procesului verbal de control pct. 2 i) și iii) din plângere), apare ca neîntemeiată.
În primul rând, instanța constată din ansamblul reglementărilor incidente în materie că agentul constatator poate încheia cu ocazia controlului o . acte: procesul verbal de control, nota explicativă și procesul verbal de constatare a contravenției. Instanța reține că aceste acte sunt acte distincte, cu regimuri juridice diferite. Ca atare, împrejurarea că agentul constatator nu a respectat dispozițiile normative secundare incidente în materia întocmirii și completării notei explicative, nu poate avea consecințe asupra legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act ce se emite distinct întocmirii procesului verbal, o modalitate de clarificare și definitivare a constatărilor efectuate cu ocazia unui control. Contrar celor afirmate de petentă, nu se poate reține că prin netransmiterea unei solicitări scrise către societatea, i-a fost încălcată dreptul la apărare, în condițiile în care agenții au oferit posibilitatea managerului de local- martorul C. C. M. să ofere explicații scrise referitoare la fapta constatată („inspectorii mi-au solicitat să răspund în scris la niște întrebări, însă eu am refuzat deoarece tot ce se întâmpla în seara respectivă nu mai avea pur și simplu logică, nu semăna cu nici un control la care eu fusesem supus și altă dată din partea autorităților statului”- f. 63). Astfel, în mod evident, petenta nu poate justifica nicio vătămare prin faptul că nu i-a fost transmisă solicitarea de a oferi în scris explicații, instanța considerând față de circumstanțele constatării faptei (refuzul managerului de local de a se legitima, prezența poliției la locul constatării contravenției- aspecte ce reies din coroborarea declarațiilor celor doi martori), că în seara controlului, explicațiile fie nu ar fi existat, fie nu erau semnificative. Cu atât mai mult, instanța reține că dreptul la apărare (oferirea de explicații) a putut fi valorificat de către petentă ulterior, prin introducerea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, astfel că simpla susținere a contravenientei în sensul că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația stabilită de legislația secundară incidentă în materie (dar fără a arăta care ar fi fost ipoteticele explicații- deci fără a proba vătămarea), nu poate conduce la anularea procesului verbal.
În acest context, nu se poate vorbi de întocmirea „prematură” a procesului verbal, având în vedere și dispozițiile OG nr. 2/2001 (art. 13 alin. 1- aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei- raportat la art. 15 alin. 1- contravenția se constată printr-un proces-verbal). Astfel, din analiza coroborată a textelor normative indicate, instanța reține că agentul constatator, poate emite procesul verbal începând cu momentul constatării contravenției, independent de îndeplinirea altor obligații ce îi revin, existând remedii adecvate pentru situația în care se stabilește fie că fapta reținută nu exista, fie că agentul a aplicat o sancțiune disproporționată față de contravenția săvârșită.
Este neîntemeiată și critica referitoare la faptul că inspectorii antifraudă nu purtau uniformă la momentul controlului.
Potrivit art. 19 alin. 1 teza finală din HG nr. 520/2013, în anumite situații, în realizarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii antifraudă pot îmbrăca ținuta civilă. Instanța reține, din analiza procesului verbal, că acțiunea din data de_, s-a înscris în cadrul unei operațiuni de control tematic și inopinat. O asemenea situație, datorită modului în care a fost gândit, se poate înscrie în categoria acelor situații când portul uniformei în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar putea fi exceptat. De altfel, din probele administrate (declarațiile celor doi martori- C. C. M.- „inspectorii și-au declinat calitatea în momentul în care ospătarul a venit cu restul” f. 61 și D. A. M.- „am fost oprită de o persoană din grupul respectiv, care și-a declinat calitatea de inspector, acesta mi-a arătat o legitimație” – f. 64), reiese că inspectorii antifraudă au respectat principala obligație prevăzută de art. 18 alin. 2 din HG nr. 520/2013, în conformitate cu care controlul curent se execută operativ și inopinat, pe baza legitimației de control, a insignei și a ordinului de serviciu permanent.
Ca atare, lipsa uniformei, nu poate conduce la ideea că exercițiul de control efectuat de organul constatator a fost viciat. Prepușii petentei aveau la momentul acțiunii inspectorilor antifraudă reprezentarea concretă și exactă că persoanele care solicită documente justificative- prin exhibarea legitimațiilor de control corespunzătoare- sunt reprezentanți ai statului.
Referitor la consemnarea greșită în cuprinsul procesului verbal a numelui administratorului petentei, acesta fapt nu este de natură a atrage nulitatea relativă a actului administrativ. Astfel, potrivit art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă. Art. 17 din OG nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea absolută, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia. Scopul acestei reglementări este lesne de înțeles: pot exista mai multe societăți comerciale în același județ cu aceeași denumire.
Din analiza procesului verbal, instanța reține că agentul nu a omis să consemneze sediul contravenientei, ci a consemnat o altă calitate (de administrator și nu de manager) a celui care a reprezentat societatea în timpul controlului. O asemenea eroare a agentului constatator este posibil să atragă o nulitate relativă și virtuală a procesului verbal, petenta trebuind să facă dovada vătămării. Contrar celor afirmate de petentă, instanța arată că petentei nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin pregătirea sa, managerul C. C. G., având posibilitatea de a efectua o apărare efectivă la momentului efectuării controlului. În orice caz petentei îi este oferit acest drept în cadrul procedurii plângerii contravenționale.
Este neîntemeiată și critica referitoare la inexistența în procesul verbal a datei săvârșirii faptei. Nu pot fi reținute apărările petentei în această privință. Din modul în care este conceput procesul verbal, se constată că rubrica „la data de mai jos au fost săvârșite următoarele fapte” a fost completată în mod corespunzător de către agent. Din descrierea faptei, se constată că fapta a fost săvârșită cu ocazia controlului, în data de_ . Ca atare, nu sunt incidente prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Va fi înlăturată apărarea petentei referitoare la insuficienta descriere a faptei, pentru motivele ce urmează. Ca o primă observație, instanța reține că potrivit art. 17 corelat cu art. 16 din OG nr. 2/2001, numai lipsa completă a mențiunii faptei atrage nulitatea expresă a procesului-verbal.
În aceste condiții, instanța reține că o descriere succintă a faptei este suficientă, cu condiția ca instanța să o poată identifica suficient de precis. Astfel, este nerelevant faptul că în procesul-verbal atacat nu au fost indicate și descrise amănunțit împrejurările concrete de comitere a faptei, în măsura în care instanța va putea verifica încadrarea corectă a faptei în textul normei care reglementează și sancționează contravenția, iar petentul poate să facă proba contrară celor enumerate în procesul verbal. Petenta nu a indicat alte împrejurări care ar fi putut fi consemnate cu ocazia descrierii faptei.
Cu privire la ultima critică de nelegalitate invocată (procesul verbal nu cuprinde semnătura martorului), instanța arată că este neîntemeiată pentru motivele care urmează. Agentul constatator a indicat faptul că procesul verbal urmează să fie comunicat petentei, reprezentantul petentei refuzând să semneze procesul verbal. Instanța reține că rolul martorului asistent nu este acela de a confirma situația de fapt reținută de către agentul constatator, el nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului-verbal. Rolul său este acela de a arăta că procesul-verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Instanța reține că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 (agentul intimatei a indicat motivul pentru care procesul verbal nu cuprinde semnătura unui martor asistent). Chiar dacă nu ar fi fost respectate prevederile art. 19 alin. 3, sancțiunea este nulitatea relativă, care operează doar în situația în care s-ar dovedi o vătămare care să poată fi înlăturată numai prin anularea actului, vătămare pe care petenta nu a dovedit-o în cauză.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal . nr._ din_ , instanța arată următoarele.
Instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său până la proba contrară. În aceste condiții, pentru a dovedi o altă situație decât cea reținută de agentul constatator, sarcina probei îi revine petentei, procesul-verbal de contravenție având caracterul unui mijloc de probă în condițiile în care agentul a făcut personal constatările.
S-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale. Instanța arată că procesul verbal . nr._ din_ constituie o probă a vinovăției petentei.
Va fi înlăturată apărarea petentei în ceea ce privește faptul că pentru suma de 140 lei a fost emis bonul fiscal nr._ din_ (f. 80). Situația de fapt expusă în plângere (pct. 5, f. 9) este în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză chiar de către petentă și nu se coroborează cu alte informații existente în dosar.
Astfel, din analiza bonului depus, reiese fără dubiu că acesta a fost emis la ora 02.18, o oră ulterioară controlului (1.00). În aceeași direcție converg și declarațiile celor doi martori: „nu am emis bon pentru consumația inspectorilor (...) bonul fiscal de la f. 23 este sigur emis după închiderea zilei respective și generarea raportului Z al zilei respective.” (declarație C. f. 62), respectiv „cred că bonul de la fila 23 a fost emis odată cu închiderea zilei sau când au fost făcute rapoartele” (declarație D. f. 65).
. (prin emiterea bonului fiscal ulterior constatării faptei), nu reprezintă un motiv de netemeinicie a procesului-verbal.
Instanța va înlătura afirmațiile celor doi martori, care au arătat că atunci când este aglomerat bonurile fiscale sunt emise ulterior încasării contravalorii consumației și remiterii restului de bani către client (declarație D. f. 65 jos și declarație C. f. 63 jos). Aglomerația existentă într-un local de alimentație publică și lipsa personalului, nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere, fiind responsabilitatea profesionistului de a-și organiza de așa natură activitatea, astfel încât să poată respecta dispozițiile legale.
Rezultă că petenta nu a făcut dovada că, la data efectuării controlului, era în măsură să prezinte documente justificative pentru suma de bani găsită în casa de marcat.
Ca atare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că petenta a încălcat prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 prin neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, probele administrate indicând culpabilitatea petentei.
Cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicată de către organul constatator, instanța arată că sunt neîntemeiate criticile petentei. Instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 8.000 lei. Instanța constată că aceasta este stabilită în limitele legii (art. 11 alin. 1 lit. b din OG nr. 28/1999 republicată), chiar la limita minimă. De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 140 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 2 suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
Va fi înlăturată apărarea petentei de la pct. 7 din plângere- referitoare la modalitatea nelegală de confiscare a sumei de 140 lei. Agentul constatator este obligat să individualizeze bunurile supuse confiscării, prin consemnarea particularităților acestora în procesul-verbal în măsura în care măsura vizează bunuri individual determinate. În acest caz, se impune această particularizare, pentru ca bunurile să poată fi ușor identificate ulterior. Or, în situația de față, măsura confiscării vizează o sumă de bani, banii reprezentând bunuri fungibile, care pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligații. Organul constatator a indicat modalitatea concretă în care urmează să aibă loc confiscarea sumei de bani: viramentul sumei de bani în contul bancar al instituției.
Analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment ori pentru înlăturarea sancțiunii complementare, instanța constată că petenta nu a probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii.
Stabilirea unui minim special al amenzii într-un cuantum ridicat duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită, urmarea imediată a faptei petentei constă în crearea unei stări de pericol social cu privire la încasarea sumelor de bani reprezentând obligații fiscale. Obiectivele de politică socială ale statului nu trebuiesc îndeplinite doar pe seama unor persoane private, nu este acceptabil, întrucât costurile de politică socială trebuie suportate de întreaga colectivitate. Ca atare, și societatea petentă este datoare să păstreze contabilitatea în mod regulat, prin emiterea bonruilor fiscale pentru toate sumele încasate. În caz contrar, statul are obligația să disciplineze persoanele juridice care, prin atitudinea adoptată, aduc atingere, printre altele, și concurenței loiale față de persoanele juridice care realizează în mod regulat obligațiile impuse în domeniul contabil și fiscal.
Pentru realizarea prevenției generale, dar mai ales a celei speciale, pentru a nu încuraja petenta în înfrângerea normelor de drept, reținând calitatea petentei de profesionist ce desfășoară activități economice în scopul obținerii de venituri, în vederea realizării scopului și obiectului societății, calitate în care petenta trebuie să îndeplinească obligații specifice prevăzute de OG nr. 28/1999, având obligația de a se comporta în mod diligent, luând act de faptul că petenta nu a recunoscut niciun moment încălcarea obligației legale și săvârșirea contravenției (ba chiar a încercat să prezinte o situație nereală), instanța constată că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale, în cuantumul aplicat de agentul constatator.
Cu privire la proporționalitatea sancțiunii complementare, în lumina tuturor criteriilor prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001, reținând că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, aspect ce se reflectă prin chiar sancțiunea principală aplicată, instanța constată că sancțiunea complementară este de asemenea proporționată în raport cu toate criteriile de mai sus și se justifică suspendarea activității societății petente pe 3 luni pentru fapta constatată.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de . împotriva procesului-verbal . nr._ din_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂFISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C..”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petentul care solicită schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, pentru aceleași motive expuse prin plângerea introductivă de instanță.
Față de apelul formulat intimatul nu a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat ca nefondat.
Au fost administrate noi în fața instanței de apel – înscrisuri.
Procedând la rejudecarea fondului în limitele stabilite de către apelant Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/_ apelanta-petenta . a fost sancționată cu amenda în cuantum de 8000 lei în temeiul art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal. De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 140 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 2 suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni. S-a reținut în fapt că la controlul operativ și inopinat efectuat în data de_, ora 1.00, la unitatea de alimentație publică din C., .. 17, LONDON PUBLIC HOUSE, s-a constat că nu s-a emis bon fiscal pentru suma de 140 lei, reprezentând consumație clienți conform notei de plată comanda nr._ masa nr. 10 emis în data de_, ora 00.10.
Ordinul nr. 3721 din 2 decembrie 2013 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și documentelor utilizate în activitatea de control a Direcției Generale Antifraudă Fiscală reglementează modelul și conținutul formularelor utilizate în activitatea de control a Direcției Generale Antifraudă Fiscală, inclusiv procesul-verbal cod 14.13.22.1/1a - anexa nr. 1a.
Aceste proces-verbal nu este însă unul de constatare și sancționare a contravenției, ci așa cum se arată în anexa 1b doar un act în care se consemnează rezultatele controlului curent, operativ și inopinat sau a controlului tematic, pentru constatarea unor situații faptice și documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum și pentru constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal și vamal și pentru stabilirea implicațiilor fiscale ale acestora.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este reglementat ca formă și conținut prin Ordinul nr.394/2013, din conținutul căruia nu rezultă că trebuie precedat de nota explicativă sau că aceasta face parte integrantă din procesul-verbal de contravenție.
Nota explicativă are caracter facultativ, se ia în scopul lămuririi situației de fapt constatate și, în măsura în care cuprinde o mărturisire extrajudiciară, poate constitui mijloc de probă, fără a fi însă parte integrantă a procesului-verbal de contravenție.
În atare situație nu se poate reține o prematuritate a procesului-verbal e contravenție, mai ales în contextul în care contravenția reținută în sarcina apelantei este una omisivă- neemiterea bonului fiscal, iar contravenienta își valorifică toate apărările față de cele reținute în sarcina sa prin plângerea cu care sesizează instanța de judecată.
În egală măsură, împrejurarea că inspectorii antifraudă nu purtau uniforma de serviciu nu constituie una din cauzele de nulitate absolută a procesului-verbal, reglementate de art. 17 din O.G. nr.2/2001, iar o nulitate relativă a acestuia trebuia susținută de o vătămare neremediabilă a drepturilor și intereselor apelantei-petente, vătămare inexistentă. La fel, indicarea greșită a persoanei administratorului nu constituie una din cauzele de nulitate absolută a procesului-verbal și pretinsa vătămare – încălcarea dreptului la apărare, nu există. Apelanta-petentă nu arată nici care ar fi fost explicațiile pe care administratorul societății le-ar fi putut formula la momentul constatării faptei, apte să conducă la concluzia inexistenței contravenției și care nu au putut fi valorificate pe calea plângerii contravenționale.
Procesul-verbal de contravenție cuprinde data săvârșirii faptei, arătându-se în mod explicit că nu a fost emis bon fiscal pentru consumația consemnată în Nota de plată nr._ emisă în data de 13.12.2013, ora 00,10, dată care este confirmată de probele administrate în cauză, data de 14.12.2014 fiind data întocmirii procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, în procesul-verbal se face o descriere suficientă a faptei pentru a permite identificarea conținutului constitutiv al contravenției, iar apelanta-petentă nu arată care sunt acele alte împrejurări și circumstanțe care, dacă ar fi fost consemnate, ar fi condus la concluzia inexistenței faptei contravenționale.
Săvârșirea faptei contravenționale este dovedită prin chiar probele administrate de către petentă și anume bonul fiscal aferent Notei de plată nr._ emisă în data de 13.12.2013, ora 00,10, bon emis însă la ora 02.18, ulterior controlului, astfel că în mod evident acesta nu fusese emis și înmânat consumatorului.
Cu privire la lipsa semnăturii vreunui martor care să ateste încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului, instanța de apel reține reține că este aplicabil același raționament juridic stabilit prin Decizia nr. XXII
din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secțiile Unite, în sensul că situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001. In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la semnarea procesului-verbal de către un martor. Or, o asemenea vătămare nu există, atâta timp cât nici apelanta-petentă nu susține prezența la locul constatării faptei a vreunui martor, de declarația căruia să se folosească în combaterea situației de fapt constatate de către agentul constatator, și atâta timp cât martorul ar fi venit să ateste prin semnătură numai refuzul persoanei care și-a declinat calitatea de reprezentant al persoanei juridice de a semna procesul-verbal, refuz care nu a fost contestat.
Împrejurarea că măsura confiscării nu a fost executată de asemenea nu poate constitui motiv de anulare a procesului-verbal, măsura fiind legal dispusă în raport de dispozițiile art. 11 alin.3 din O.U.G. nr. 28/1999 Republicată - Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
În ceea ce privește nerespectarea prezumției de nevinovăție, conform jurisprudenței CEDO, se rețin următoarele:
Prezumția de validitate a procesului-verbal de constatare și sancționare, în ceea ce privește constatările făcute de agentul constatator, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că se poate afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept. Toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor, iar în materie contravențională, de exemplu, art. 537 din Codul de procedură francez consacră expres această prezumție: În cazul în care legea nu dispune altfel, procesele-verbale sau rapoartele întocmite de către ofițerii și agenții de poliție judiciară și agenții de poliție adjuncți, sau funcționarii sau agenții însărcinați cu anumite funcții de poliție judiciară, cărora legea le-a atribuit puterea de a constata contravențiile, fac dovada până la proba contrarie. În principiu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice utilizarea prezumțiilor, dar, în materie penală, obligă statele să nu depășească o anumită limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele. Cu privire la acest aspect, instanța de recurs apreciază că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie . Ar fi excesiv și contrar scopului legii obligarea agentului constatator, care constată în mod personal, direct și concomitent fapta antisocială, să probeze în plus față de constatarea sa personală fapta antisocială constatată, cu excepția acelor contravenția pentru care legea prevede o procedură specială de constatare, cum este și contravenția în cauză.
Prezumția este însă una simplă, fiindu-i permisă petentului administrarea oricărui mijloc de probă prevăzut de lege în dovedirea unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator iar procedura contravențională se desfășoară cu aplicarea principiului oficialității, în aplicarea căreia și instanța de judecată are anumite obligații pe plan probatoriu.
În plus, față de specificul contravenției constatate, există și în sarcina organului constatator obligația de a produce un minim probatoriu în dovedirea contravenției pe care o sancționează .
În cauză proba săvârșirii faptei este făcută chiar de către petentă, așa cum s-s arătat mai sus, bonul fiscal aferent Notei de plată nr._ emisă în data de 13.12.2013, ora 00,10, fiind emis la ora 02.18, ulterior controlului.
În ceea ce privește cererea de reindividualizare a sancțiunilor aplicate, în sensul înlăturării sancțiunii complementare a suspendării activității, gravitatea obiectivă a faptei contravenționale săvârșite este cea care impune obligativitatea acestei sancțiuni. Tocmai faptul cunoscut că această sancțiune se aplică în mod automat, indiferent de urmările produse și circumstanțele personale, ar trebui să descurajeze comerciantul de la săvârșirea contravențiilor cărora această sancțiune le este aplicată . Sancțiunea este individualizată chiar de legiuitor în funcție de gradul de pericol social al faptei, stabilindu-se o durată a suspendării determinată, asupra căreia instanța de judecată nu poate interveni . Sancțiunile complementare se aplică într-adevăr în funcție de natura și gravitatea faptei, iar pentru contravenția reținută în cauză, în funcție de natura și pericolul social generic al acesteia, legiuitorul a optat pentru sancțiunea complementară aplicată pentru o perioadă determinată de timp, și nu între anumite limite în care organul constatator sau instanța de judecată să își exercite puterea de apreciere.
Constatând și că instanța de fond a dat o dezlegare corectă plângerii dedusă judecății, motivând de o manieră exhaustivă și pe care instanța de apel și-o însușește în întregime de ce înlătură susținerile petentei,
Urmează ca apelul formulat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta S.C. F. P. S.R.L., cu sediul în C., .. 17, parter, județul C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C., cu sediul în București, ., sector 5 București, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 5676/22.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond T.V.
Tehnored. Jud. dec. S.A.B./05.12.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 813/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Somaţie de plată. Sentința nr. 316/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
