Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 640/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 640/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 13960/212/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 640

Ședința publică de la 23 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. L. N.

JUDECĂTOR L. V. M.

JUDECĂTOR A. J. N.

GREFIER A. N.

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurenta . prin reprezentant I. A., cu sediul în C., ., nr. 126, ., ., în contradictoriu cu intimata S. P. DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, cu sediul în C., . C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul prin avocat Carpov O., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și note de ședință.

Întrebat fiind, reprezentantul intimatei învederează că nu are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimatei formulează concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată. Singurele argumente ale recurentei sunt acelea că fapta nu ar fi sancționată de dispozițiile legale și că fapta nu a fost săvârșită de aceasta. Învederează că s-a efectuat un control și s-a întocmit un raport de inspecție fiscală. Obligația recurentei era să declare valoarea îmbunătățirilor.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.06.2012 sub nr._ petenta .. în contradictoriu cu intimatul S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., a formulat plângere împotriva procesului-verbal nr.HPJ0005178/22.05.2012, solicitând anularea procesului-verbal și restituirea sumei de 480 lei reprezentând amenda achitată în 48 ore, exonerarea de la plata amenzii aplicate,

În motivarea în fapt a plângerii petenta a arătat că prin procesul verbal contestat pe calea prezentei a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 960 lei reținându-se în seama societății faptul că a săvârșit contravențiile constatate la data de 22.05.2012 constând în: nedepunerea declarațiilor de impunere (dobândire construire și/ sau înstrăinare) – PJ Modernizări efectuate de ING Bank.

Consideră petenta că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică deoarece nu-i revenea obligația de a depune aceste declarații deoarece investițiile au fost efectuate de către ING Bank în calitate de locatar la clădirea închiriară prin contractul de închiriere nr.797/16.05.2005, înainte de 01.01.2007.

Susține petenta în continuare că la data efectuării investițiilor și la data întocmirii PV HPJ0005178, este aplicabil pct.15 al art.I din Anexa I a Hotărârii de Guvern nr.909/1997, de aprobare normelor metodologice de aplicare a Legii 15/1994 privind amortizarea capitalului, potrivit cărora se recunoaște Locatarului dreptul de a și amortiza investițiile efectuate la imobilul proprietatea locatorului, urmând ca la sfârșitul contractului de închiriere, locatorul să majoreze valoarea de intrare a mijlocului fix cu întreaga valoare a investiției, fără ca aceasta să se diminueze cu amortizarea calculată până atunci, astfel că este inadmisibilă impunerea aplicării retroactive a dispozițiilor de art.253 alin.3 ind.1 Cod fiscal.

Se concluzionează că fapta reținută în sarcina sa „nedepunerea declarațiilor de impunere” pentru investițiile făcute de ING Bank este inexistentă, societatea petentă nefiind obligată să aplice prevederile art. art.253 alin.3 ind.1 Cod fiscal. Astfel art. 253 alin. 3¹ din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, are aplicabilitate abia începând cu 01.01.2007. Textul de lege inițial nu prevedea obligația comunicării valorilor de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere de către locator locatorului, pentru ca acesta la rândul său o declare în termen autorității administrației publice locale. Astfel, pentru lucrările de modernizare efectuate de locatar, societate bancară, anterior datei de 01.01.2007, petenta nu avea obligația de a declara valoarea lucrărilor, iar pe cale de consecință fapta contravențională nu există.

În drept petenta a invocat art.8 din Legea 61/1991, iar în baza art.242 alin.2 Cod proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedirea cererii petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alte probe ar reieși din dezbateri.

La plângere petenta a atașat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. HPJ0005178/22.05.2012, adresa CM/RT/1196/02.05.2013 emisă de ING Bank către SPIT C., contractul de închiriere nr.CM/RT/797/16.05.2005, încheiere de acordare de dată certă nr.4582/18 mai 2005 emisă de BNPA L. și D., proces-verbal de predare primire.

Legal citat, intimatul S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate. Intimatul a arătat că art. 253 alin.3¹ din Legea nr. 571/2003 impune locatarului unui imobil obligația de a comunica către proprietar lucrările efectuate, în vederea depunerii unei noi declarații fiscale. Aplicarea acestei norme este lăsată de legiuitor la latitudinea relațiilor contractuale dintre locator și locatar. Susținerile privind aplicarea retroactivă a normei sunt nefondate în condițiile în care din exprimarea legiuitorului „au fost executate” reiese faptul că obligație de comunicare implică și lucrările de modernizare deja efectuate la data intrării în vigoare a normei, în vederea actualizării începând cu 01.01.2007 a valorilor de inventar ale imobilelor la care au fost și anterior executate modernizări. Norma capătă o dublă aplicabilitate, pe de o parte la momentul intrării sale în vigoare impune obligația însumării și declarării lucrărilor efectuate anterior pentru reflectarea unei valori reale a imobilelor, iar pe de altă parte pentru viitor, în scopul menținerii valorii bazei de impozitare în concordanță cu lucrările ce afectează imobilul. Dacă s-ar accepta premisa petentei toate imobilele care au fost modernizate anterior datei de 01.01.2007 nu ar putea fi impozitate.

Contravențiile pentru care a fost sancționată petenta sunt continue, fiind aplicabil art. 13 alin.2 din O.G. nr. 2/2001. Faptele au avut o durată în timp

În drept intimatul a invocat O.G. nr. 2/2001, legea nr. 571/2003 și O.G. nr. 92/2003.

Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, în temeiul art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De asemenea, potrivit art.1 alin.2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.

În cauză a fost încuviințată de instanță pentru ambele părți și a fost administrată proba cu înscrisuri. La solicitarea petentei la termenul de judecată din data de 04.10.2012 (fila 27) instanța a încuviințat și proba cu expertiza contabilă, însă prin încheierea de ședință din data de 06.06.2013 (fila 62) instanța a revenit asupra probei cu expertiza contabilă încuviințată, apreciind-o ca inutilă.

P. sentinta civila nr_/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. s-a dispus în sensul că a respins plângerea contraventionala, ca neîntemeiată .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin procesul-verbal nr.HPJ0005178/22.05.2012 întocmit de intimatul S. P. de Impozite și Taxe C. s-a reținut că la data de 22.05.2012 petenta .. a săvârșit contravenția constând în nedepunerea declarațiilor de impunere (dobândire, construire și/sau înstrăinare clădire – PJ privind modernizările efectuate de ING Bank conform facturilor nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, 39/_/16.03.2010, 1677/_/28.06.2011.

Potrivit înscrisurilor de la dosar la data de 01.06.2011 sub nr._ a fost înregistrată la SPI BVL C. contestația formulată de petenta din cauza de față împotriva deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale nr.S35851/11.05.2012, a raportului de inspecție fiscală nr.S_/11.05.2012 precum și bazei de impunere stabilită de inspectorii din cadrul SPITBVL C. prin care a solicitat desființarea în întregime a acestor acte. (fila 71), iar prin dispoziția nr.R-S_/20.07.2012 emisă de SPITBVL a fost respinsă această contestație ca neîntemeiată. (fila 64-68).

Împotriva modului de soluționare a acestei contestații societatea petentă a formulat contestație la instanța de contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul dosarului nr._/118/2012, în prezent suspendat pentru lipsa nejustificată a părților în baza art.242 Cod proc.civ.

Instanța reține că potrivit art.294 alin.2 lit.b din Legea nr.573/2003: „Constituie contravenții nedepunerea declarațiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) și (6), art. 259 alin. (6) și (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) și art. 290.”

Potrivit art. 254 alin.6 din Legea nr. 571/2003: „Orice persoană care extinde, îmbunătățește, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligația să depună o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.”

Potrivit art. 259 alin.6 din Legea nr. 571/2003: “Orice persoană care dobândește teren are obligația de a depune o declarație privind achiziția terenului la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data achiziției.”

Instanța, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, și analizând probele administrate în cauză reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal instanța constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001 și a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De altfel, petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului sancționator, deși prin acțiunea introductivă de instanță petenta a solicitat anularea procesului verbal, considerând că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezenta reprezentantului legal al societății petente, care l-a și semnat și ștampilat de luare la cunoștință și care la rubrica alte mențiuni a precizat „nu sunt de acord. nu am primit nicio adresă cu modernizările de la ING BANK”.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, referitor la susținerea petentei potrivit căreia nu a săvârșit faptele reținute în sarcina, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 254 alin.1 Cod procedură fiscală: „Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.” Astfel, impozitul este datorat de proprietarul clădirii, iar acesta are obligația de a depune o declarație fiscală în termen de 30 zile de la data dobândirii, construirii clădirii, conform art. 254 alin.5 Cod procedură fiscală. Potrivit art. 254 alin. 4 Cod procedură fiscală: „În cazul extinderii, îmbunătățirii, distrugerii parțiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea.”, impozitul fiind în continuare datorat de proprietarul clădirii, și nu de persoana care a efectuat modificările.

În aceste condiții, interpretând sistematic dispozițiile art. 254 alin.6 din Codul de procedură fiscală, prin corelare cu celelalte dispoziții legale enunțate mai sus, instanța constată că obligația depunerii declarației fiscale revine proprietarului clădirii asupra căreia s-au efectuat modificări și nu persoanei care a efectuat modificările. Proprietara clădirii asupra căreia au fost efectuate modificări este petenta, astfel că aceasta avea obligația de a depune declarația fiscală în termen de 30 de zile de la data producerii modificării.

În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia obligativitatea declarării lucrărilor intervine din anul 2007, în urma introducerii art. 253 alin.3¹ Cod procedură fiscală, astfel că pentru lucrările de modernizare efectuate de locatari în anul 2005-2006 petenta nu avea obligația de declarare a valorii lucrărilor, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 253 alin.3¹ Cod procedură fiscală: „În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de construire, consolidare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.” A..3¹ al art. 253 a fost introdus prin Legea nr. 343/2006 care a intrat în vigoare la 01.01.2007.

Instanța constată că și anterior introducerii acestui articol, respectiv în anul 2006, art. 254 alin.6 care prevede obligația depunerii declarației fiscale în termen de 30 de zile de la data producerii modificărilor cuprinde aceleași dispoziții, existând astfel și în anul 2006 obligația depunerii declarațiilor fiscale menționate. P. introducerea alineatului 3¹ al articolului 253 din Codul procedură fiscală s-a urmărit doar instituirea în sarcina locatorului a obligației de a comunica locatorului valoarea lucrărilor noi executate în vederea depunerii unei noi declarații, în vederea facilitării depunerii declarațiilor de către proprietarul clădirii.

Interpretarea petentei potrivit căreia pentru lucrările executate anterior datei de 01.01.2007 la care a intrat în vigoare art. 253 alin.3¹ Cod procedură fiscală obligația depunerii declarațiilor revenea locatarilor care au efectuat modificări este eronată, din moment ce art. 254 alin.6 care stabilește cine are obligația de a depune declarațiile fiscale nu a fost modificat din anul 2006 și până în prezent, și în contradicție cu scopul urmărit de legiuitor prin introducerea art. 253 alin.3¹, acesta fiind exclusiv facilitarea depunerii declarațiilor de către proprietar și reglementarea raporturilor dintre locator și locatar.

Față de cele expuse instanța va respinge ca neîntemeiate apărările petentei cu privire la acest aspect, și constată că petenta, în calitate de proprietară a clădirii asupra căreia s-au efectuat modificări, avea obligația de a depune declarațiile fiscale, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o până în prezent, procesul-verbal fiind astfel temeinic întocmit cu privire fapta reținută în sarcina sa.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta ., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Sectia C. Administrativ și Fiscal la data de 23.01.2014.

In motivarea recursului se arata următoarele:

In sustinerea actiunii au administrat probe din care să reiasă fără putință de tăgadă că:

1. Societatea a fost nelegal sanctionată contraventional deoarece aceasta nu avea obligatia depunerii unei declaratii privind investititiile intrucat acestea fusesera edificate de ING Bank, in calitate de Locatar, la clădirea inchiriata de la societate, prin contractul de închiriere nr 797/16.05.2005, fiind realizate inainte de 01.01.2007.
2. Dupa 01.01.2007, achizitiile de mijloace fixe si obiecte de inventar contabilizate de ING Bank ca investitii ale punctului de lucru din ., nr 126, nu modifica clădirea in sensul reconstruirii, consolidarii, modernizării, modificarii sau extinderii, astfel că agentii constatatori din cadrul SPITVBL Constanta – Seviciul Constatare si Control, in mod eronat au constatat nedeclararea investitiilor conform art 253 alin 3 ind 1 C fiscal .

Se invoca urmatoarele motive de casare:

1. Instanta retine ca „ prin procesul – verbal nr HPJ_/22.05.2012 intocmit de intimat – S. P. de Impozite si Taxe Constanta, petenta . a savarsit contraventia constand in nedepunerea declaratiilor de impunere( dobandire, construire si /sau instrainare clădire – PJ privind modernizarile efectuate de ING BANK conform facturilor nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, 39/_/16.03.2010, 1677/_/28.06.2011.”

Apreciaza ca, instanta nu a retinut ca ING BANK nu a comunicat valoarea modernizărilor efectuate la cladirea inchiriată, din urmatoarele motive:

- inainte de 01.01.2007 nu exista aceasta obligativitate . Facturile doveditoare ale investitiei sunt trecute in procesul – verbal HPJ nr_/22.05.2012 „_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, 39/_/16.03.2010, 1677/_/28.06.2011.

- Art 253 alin 3 ind 1 c fiscal a fost introdus prin pct 224 al art I din Legea 343/2006 si care, conform art V al aceleiasi legi, se aplica si produce efecte juridice doar incepand cu data de 01.01.2007 si numai in ceea ce priveste raporturile juridice fiscale nascute dupa aceasta data .

- Factura 39/8.03.2010 emisa de Bipeda SRL reprezinta „ monitorizare, supraveghere video antifractie „ si factura 1677/20.06.2011 emisa de . reprezinta „ panou electronic afisare curs valutar „. Acestea conform legislatiei in vigoare reprezinta achizitii de obiecte de inventar, iar acestea NU MODIFICA O CLADIRE IN SENSUL RECONSTRUIRII, CONSOLIDARII, MODERNIZĂRII, MODIFICARII SAU EXTINDERII .

2 . Se retine de instanta ca potrivit art 294 alin 2 lit b din legea 573/2003 :” Constituie contraventii nedepunerea declaratiilor de impunere prevazute la art 254 alin 5 si 6, art 259 alin 6 si 7, art 264 alin 4, art 267 alin 14 lit b, art 277 alin 2, art 281 alin 2 si art 290 „

Potrivit art 254 alin 6 din Legea 571/2003: „ Orice persoana care extinde, imbunătățeste, demolează, distruge sau modifica în alt mod o cladire existentă are obligatia să depuna o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autoritaii administratiei publice locale in termen de 30 de zile de la data la care s au produs aceste modificari . „

Potrivit art 259 alin 6 din Legea 571/2003: „ Orice persoana care dobandeste teren are obligatia de a depune o declaratie privind achizitia terenului la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in termen de 30 de zile, inclusiv, care urmeaza după data achizitiei . „

Astfel, analizand dispozitiile art 254 alin 6 c fiscal, reiese foarte clar ca obligatia de depunere a declaratiei este doar pentru persoana care extinde, imbunatateste si demoleaza, distruge sau modifica in alt mod o cladire existenta . In acest caz, ING BANK este persoana care a modificat cladirea si nu . .

Art 253 alin 3 ind 1 c fiscal stabileste ca in cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de catre locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligatia să comunice locatorului valoarea lucrarilor executate pentru depunerea unei noi declaratii fiscale, in termen de 30 de zile de la data terminarii lucrarilor respective .

In contextul dispozitiilor legale mai sus amintite, apreciaza ca obligatia incumba doar Locatarului ( chiriasului ) nu si Locatorului ( proprietarului ) .

3 Instanta, potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001, va verifica legalitatea si temeinicia procesului – verbal de constatare a contraventiei si analizand probele administrate în cauza retine urmatoarele:

In ceea ce priveste legalitatea procesului – verbal instanta constata ca aceasta indeplineste conditiile prevazute de art 16 din OG 2/2001 si a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu .

De altfel, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a actului sanctionator, desi prin actiunea introductiva de instanta petenta a solicitat anularea procesului – verbal, considerand ca sancțiunea aplicată este nelegala si netemeinica .

Procesul verbal a fost intocmit in prezenta reprezentantului legal al societatii petente, care l –a si semnat si stampilat de luare la cunostinta si care la rubrica alte mentiuni a precizat „ nu sunt de acord . nu am primit nicio adresa cu modernizarile de la ING BANK .”

Invedereaza ca, prin plângerea formulată a solicitat anularea procesului – verbal de contraventie pe motiv ca nu exista fapta ilicita, sanctionabila contraventional – situatie in care au fost facute obiectiunile aratate .

Caracterul ilicit si fapta sanctionabila ar fi izvorat din nedepunerea lucrarilor de modernizare daca:

1. erau efectuate sau finalizate dupa 1.01.2007, data la care intra in vigoare si se aplicau prevederile art 253 alin 3 ind 1 c fiscal ;
2. Factura nr 39/8.03.2010 emisa de Bipeda SRL reprezinta „ monitorizare, supraveghere video antifractie „ si factura 1677/20.06.2011 emisa de . reprezinta „ panou electronic afisare curs valutar” ar fi modificat potrivit art 254 alin 6 C fiscal cladirea, imobilul inchiriat al carui proprietar este . .

4.din interpretarile art 254 alin 1 c fiscal, art 254 alin 4 c fiscal, art 254 alin 6 c fiscal, art 254 alin 3 ind 1 c fiscal, instanta constata eronat ca petenta avea obligatia depunerii unei declaratii fiscale in termen de 30 de zile .

Apreciaza ca, in mod eronat instanta de fond a retinut, cu caracter de repetitie faptul ca proprietarul . ar fi avut obligatia declararii lucrarilor de „ modernizare „ efectuate de către ING Bank, mai ales că la data efectuarii investitiilor si la data efectuarii controlului, inainte de 01.01.2007, respectiv 07.03._12 este aplicabil pct 15 al art 1 din Anexa I a HG 909/1997 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr 15/1994 privind monitorizarea capitalului indisponibilizat in active corporale si necorporale, dispozitii potrivit carora se recunoaste Locatarului dreptul sa isi amortizeze investitiile efectuate la imobilul proprietatea Locatoruluzi, urmand ca, la sfarsitul contractului de închiriere, Locatorul sa majoreze valoarea de intrare a mijlocului fix cu intreaga valoare a investitiei, făra ca aceasta să se diminueze cu amortizarea pana atunci calculata .

Sanctiunile aplicate conform procesului – verbal contestat fiind pentru nedepunerea declaratiilor de impunere prevazute la art 254 alin 5 si 6 – se constata inca odata caracterul fortat si gresit interpretat al prevederilor legale, fiindca alin 5 al art 254 se refera strict la persoanele care dobandesc, construiesc sau instraineaza o cladire unde F. SRL nu a savarsit vreuna din aceste faote, iar alin 6 al art 254 se refera la obligatiile persoanelor care extind, îmunătățtesc, demolează, distrug sau modifică în alt mod o cladire unde F. SRL nu a săvărșit vreuna din aceste fapte .

5. instanta de fond, pe tot parcursul hotararii judecătoresti face referire la nerespectarea de către F. SRL a prevederilor unor articole din Codul de procedura fiscala, desi societatea a invocat prevederi din Codul Fiscal, aspecte ce duc la interpretarea injusta a instnatei . Nu mai putin în ultimele trei paragrafe ale sentintei civile, instanta ia hotărârea de respingere a plângerii deoarece considera că petenta avea obligatia depunerii declaratiei fiscale si procesul – verbal a fost intocmit cu privire la fapta retinuta .

Totuși instanta pentru considerentele retinute, respinge plângerea formulata de F. SRL facand referire in antepenultimul paragraf la o anumita societate STRES SRL .

Solicita pronuntarea, fără citarea părților a incheierii de admitere in principiu a recursului ; fixarea termenului pentru judecată si reanalizand probele administrate la dosarul cauzei, incuviintand subscrisei proba cu inscrisuri in sustinerea motivelor de casare, sa se admita recursul, casata in intregime hotararea atacata si pe cale de consecinta, rejudecand cauza, admiterea actiunii .

In drept, art 299 -316 c proc civ, OUG 58/2003.

Intimata nu a formulat intampinare, insa la dosar la data de 23.04.2014 a depus note scrise prin care solicita respingerea recursului cu consecinta mentinerii ca legala si temeinica a sentintei civile nr_/21.10.2013 .

Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă se rețin următoarele:

P. procesul-verbal de constatare a contravenției ./22.05.2012 întocmit de intimat, s –a retinut ca la data de 22.05.2012, petenta nu efectuase operatiunile de depunere a declaratiilor de impunere ( dobandire, construire si/sau instrainare – PJ Modernizari efectuate de ING Bank potrivit facturilor fiscale nr_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, 39/_/16.03.2010, 1677/_/28.06.2011

1. Cu privire la criticile recurentei – petente privind legalitatea procesului – verbal de contraventie sub aspectul neindeplinirii conditiilor obligatori instituite de art 16, 17 si 19 alin 1 din OG 2/2001, Tribunalul retine ca, instanta de fond a facut o corecta apreciere a indeplinirii conditiilor instituite in mod expres prin dispozitiile legale mai sus enuntate .

Astfel, s –a retinut ca ,potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.

Or, în speță, s –a constatat că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mai mult cu cat incheierea actului constatator s-a facut in prezenta reprezentantului legal al societatii - ce a confirmat prin ștampila si semnatura actul .

Un alt aspect edificator, il reprezinta si faptul ca incheierea actului constatator s –a facut cu acordarea posibilitatii petentei de a formula obiectiuni cu privire la fapta contraventionala retinuta in sarcina sa, fiind consemnate următoarele :” Nu sunt de acord .Nu am primit nicio adresa cu modernizarile de la ING Bank „ .

Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 alin. 1, art. 19 din O.G. nr. 2/2001, dar și de alte acte normative speciale care stabilesc măsurile ce se impun în cazul săvârșirii faptelor contravenționale, atrage nulitatea relativă a procesului-verbal. Este vorba de o nulitate relativă virtuală, întrucât nu este prevăzută de lege, neputând fi invocată decât dacă s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu poate înlăturata decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

În plus, s –a retinut ca prin Decizia nr. XXII/19.03.2007, Î.C.C.J. a statuat ca “ situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, prin acest text de lege s-a prevăzut in mod expres că nulitatea actului constatator se constata si din oficiu si intevine in urmatoarele situatii: "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

In considerarea criticii recurentei privitoare la indicarea in mod gresit in continutul hotararii judecatoresti a dispozitiilor instituite prin Codul de procedura fiscala si nu a celor instituite prin Codul Fiscal, Tribunalul va retine ca aceasta reprezinta o eroare materiala – insa nu de natura a se aprecia ca poate fi retinuta nulitatea hotararii, cata vreme prin detalierea continutului acestora – se releva clar si fara putinta de tagada ca instanta de fond a facut referire la dispozitiile legale instituite prin Codul Fiscal .

In ceea ce priveste critica recurentei potrivit careia instanta a inserat in ultimul paragraf al hotararii ca se va respinge plangerea formulate de . si nu cea care privea pe ., si in acest context se va aprecia ca se poate vorbi de o eroare materiala – atata timp cat din considerentele hotararii rezulta ca aspectele analizate au vizat . si actul constatator incheiat pe numele acesteia de catre intimat .

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, Tribunalul va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

Se va retine că in speta nu este incident principiul menționat neimpunandu-se ca instanta de recurs să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care din materialul probator analizat a rezultat faptul ca recurenta nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.

In ceea ce priveste fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei, ca forța probantă a inscrisurilor reprezentate de rapoartele sau procesele- verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În cauza pendinte, a fost asigurata posibilitea acesteia de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie.

Se va retine ca, in mod corect a fost stabilit că fapta contraventionala se circumscrie dispozitiilor instituite de art 294 alin 2 lit b corob cu art 254 alin 5 din Codul Fiscal, facandu- se o analiza detaliata si interpretativa a dispozitiilor imperative si incalcate de catre petenta prin nedepunerea declaratiilor corespunzatoare, sub aspectul persoanei raspunzatoare si obligata prin lege a depune declaratia propriu – zisa .

Desi, petenta adopta aceeasi pozitie prin motvele de recurs invocate, ca si cele invocate in sustinerea plangerii in fata instantei de fond, Tribunalul va retine ca, in cauza nu pot fi avute in vedere aspectele de amotizare si ulterior de reevaluare, atata timp cat, orice alta imbunatatire adusa imobilului indiferent de persoana ce realizeaza aceste lucrari, creaza un plus de valoare ce se impune a fi adus la cunostinta organului fiscal competent in vederea realizarii unei corecte impozitari .

Potrivit art. 254 alin.1 Cod fiscal existent la data de 1.01.2007: (1)În cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită.”, iar potrivit alin 6 al aceluiasi articol „ (6)Orice persoană care extinde, îmbunătățește, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligația să depună o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.”

Astfel, interpretand sistematic dispozitiile mai sus enuntate si in vigoare la data de 1.01.2007, rezulta fara putintă de tagada ca obligatia depunerii declaratiei fiscale revenea proprietarului cladirii asupra caruia s –au realizat modificarile si nu persoanei care a efectuat aceste modificari .

În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia obligativitatea declarării lucrărilor intervine din anul 2007, în urma introducerii art. 253 alin.3¹ Cod procedură fiscală, astfel că pentru lucrările de modernizare efectuate de locatari în anul 2005-2006 petenta nu avea obligația de declarare a valorii lucrărilor, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 253 alin.3¹ Cod fiscal valabil la data de 01.01.2007, legiuitorul a prevazut: „În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de construire, consolidare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.”

In acest context, in considerarea clauzelor contracuale prevazute de parti odata cu incheierea contractului de inchiriere nr CM /RT/7971/16.05.2005( F 7-13), partile au stabilit de comun acord la art 4 pct 4.10 urmatoarele: „ Locatorul este de acord ca, dupa predarea – primirea Spatiului, Locatarul să modifice pe cheltuiala sa și fără consimțământul prealabil al Locatorului, decorațiunile și amenajarile interioare si exterioare ale Spatiului, fără modificarea structurii de rezistentă a clădirii . Daca sunt necesare lucrari de amenajare interioara care conduc la modificarea structurii de rezistenta aceste lucrari pot fi efectuate de catre Locatar numai in baza consimțământului scris al Locatorului si cu obtinerea tuturor autorizatiilor prevazute de lege . După ce își dă acordul scris, Locatorul se obligă să acorde tot sprijinul Locatarului pentru obtinerea autorizatiilor si avizelor necesare amenajarii Spatiului inchiriat ca spatiu de desfasurare a activității Locatarului . …”

Coroborand dispozitiile contractuale cu cele insetate de locatar in adresa nr CM/RT/1196/2.05.2012 emisa de ING BANK si complinite prin anexa privind lucrarile efectuate ( f 5,6), Tribunalul va retine ca la imobilul in litigiu au fost efectuate o . lucrarii de amenajare si suplimentare spatiu – amenajari pentru care prin natura lor si in considerarea respectarii dispozitiilor Legii 50/1991, s -a impus pe langa realizarea proiectului tehnic si avizul proprietarului imobilului – intrucat intra in categoria celor care modifica imobilul .

Astfel, prin simpla analiza faptica a inscrisurilor prezentate chiar de catre petenta se poate deduce fara putinta de tagada ca aceasta avea cunostinta de modificarile efectuate de locatar la imobilul inchiriat, situatie in care in raport de data realizarii acestora ii revenea obligatie de a depune la organele fiscale declaratie de impunere .

Simplul fapt al neaducerii la cunostinta de catre Locatar a cuantumului acestor investitii facute la imobilul proprietatea petentei, nu o absolva si nu poate fi apreciat ca fiind relevanta in retinerea prezumtiei de nevinovatie .

In ceea ce priveste amortizarea capitalului imobilizant in active corporale si necorporale prevazut prin art 1 pct 15 din Anexa I a HG 909/1997 de aprobare a Normelor metodoligice de aplicare a Legii nr 15/1994, se va retine ca: „ 15.Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locație de gestiune este în sarcina proprietarului acestora.

Această amortizare se recuperează prin redevență, chirie sau prin prețul locației.

….

Amortizarea cheltuielilor de investiții și a modernizărilor la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau date în locație de gestiune este în sarcina agentului economic, a persoanei fizice sau a asociației fără personalitate juridică, care desfășoară activitate în scopul realizării de venituri, care a efectuat investiția. Recuperarea acestor cheltuieli se face prin includerea în cheltuielile de exploatare pe perioada inițială a contractului de concesiune, închiriere sau locație de gestiune sau pe durata normală de utilizare rămasă, după caz. În situația în care durata normală de utilizare rămasă este mai mică decât perioada inițială a contractului recuperarea cheltuielilor de investiții se face pe durata normală de utilizare rămasă.

La încetarea contractului de concesionare, închiriere sau locație de gestiune, valoarea investițiilor, nediminuată cu amortizarea calculată se cedează proprietarului, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

În procesul-verbal de predare-preluare a investiției se va menționa și amortizarea calculată de beneficiar, pentru ca proprietarul să poată înregistra uzura corespunzătoare noii valori de intrare.”

Astfel, in considerarea dispozitiilor legale mai sus aratate, amortizarea cheltuielilor se face in beneficiul entitatii ce a realizat lucrarile, iar la incetarea contractului – valoarea investitiilor nediminuata cu amortizarea calculata se cedeaza proprietarului . Pe cale de consecinta, pentru investitile structurale si pentru care nu exista un proces – verbal de predare a imobilului la incheierea contractului de inchiriere asa cum a fost realizat la predarea imobilului catre locatar ( f 14) coroborat cu anexa la adresa emisa de ING Bank se va retine ca imobilul pe toata durata contractului a suferit modificari de natura a se aprecia ca imobilul a capatat un plus de valoare .

Se va mai avea in vedere in considerarea acestui aspect invocat de catre recurenta – petenta ca, potrivit art 253 alin 8 C fiscal „ 8)Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deținută de o persoană juridică aflată în funcțiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării.”

In ceea ce priveste motivul invocat de catre recurenta – petenta privind includerea in categoria investitiilor /modernizarii imobilului realizate pe timpul derularii contractului de inchiriere de catre ING Bank, lucrari ce in esenta au vizat doar servicii de paza si afisaj, si pentru care s-a apreciat de catre intimat ca reprezinta investitii, Tribunalul va retine ca cererea cu care a fost investită instanta reprezinta o abatere contraventionala ce a constat în nerespectarea obligativitatii proprietarului de a depune declaratia aferenta, alte aspecte privind cuantificarea obligatiei in functie de valorile prezentate si implicit a calculului impozitului aferent si consemnate prin decizia de impunere – se va aprecia ca acestea nu pot fi apreciate ca verificabile pe cale plangerii contraventionale reglementate de OG 2/2001, ci urmeaza a fi verificate in contextul contestatie realizate prin raportare la dispozitiile art 205 si urm C proc fiscal .

prevederi din partea 253^1 (Norme Metodologice din 2004) la data 01-ian-2007 pentru Art. 253 din titlul IX, capitolul II

52. _

(1) P. sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădiri, se înțelege valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, și care, după caz, poate fi:

a) costul de achiziție, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;

b) costul de producție, pentru clădirile construite de persoana juridică;

c) valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ținându-se seama de valoarea clădirilor cu caracteristici tehnice și economice similare sau apropiate, pentru clădirile obținute cu titlu gratuit;

d) valoarea de aport pentru clădirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinată prin expertiză, potrivit legii;

e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziții legale.

f) în cazul persoanelor juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Potrivit alin. (3) al art. 253 din Codul fiscal, valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului, valoare care nu se diminuează cu amortizarea calculată potrivit legii, cu excepția clădirilor a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, pentru care legea prevede că valoarea impozabilă se reduce cu 15%.

(2) La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații prin fir și altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii.

[...]

54. _

(1) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință se calculează pe baza cotei stabilite între 5 % și 10 %, care se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. P. prima reevaluare se înțelege reevaluarea cea mai apropiată de anul fiscal 2002.

(2) În cazul clădirilor a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, potrivit prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 31 mai 1999, cu modificările și completările ulterioare, impozitul pe clădiri se calculează pe baza cotei stabilite între 0,25% și 1,50% inclusiv, care se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, redusă cu 15%.

(3) Cotele prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilesc de consiliile locale prin hotărâre, în termenul prevăzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal. În cazul municipiului București această atribuție se îndeplinește de către Consiliul General al Municipiului București.

(4) În cazul clădirilor care fac obiectul contractelor de concesionare sau de închiriere, valoarea lucrărilor executate de către locatar, de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, prevăzută de art. 253 alin. (3) din Codul fiscal, este valoarea reală declarată a lucrărilor pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizației de construire.

(5) Din punct de vedere fiscal, locatorul depune o nouă declarație fiscală în termen de 30 de zile de la data întocmirii procesului-verbal de recepție, după cum acesta este persoană fizică sau juridică, după caz.

55. Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere următoarele:

a) în cazul contribuabililor care nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii de inventar a clădirii;

b) în cazul clădirii care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului. După reevaluare, daca în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal prin procesul verbal incheiat în urma ședinței Consiliului de Administrație s-a aprobat noua valoare a clădirii ca urmare a efectuării reevaluării și aceasta a fost inregistrata în contabilitate, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de inventar a clădirii. Sunt considerate ca fiind reevaluate și clădirile la care s-au executat lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, cu aprobarea Consiliului de Administrație.

c) în cazul clădirilor dobândite în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință precum și pe parcursul acestuia, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de intrare în patrimoniu;

d) în cazul clădirii a cărei valoare nu a fost recuperată integral pe calea amortizării și la care s-au efectuat lucrări de modernizare, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se înregistrează în contabilitate reevaluarea în urma lucrărilor de modernizare;

e) pentru clădirea prevăzută la lit. d), dar la care nu a fost efectuată reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a clădirii și a valorii lucrărilor de modernizare.

56. Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe clădiri se datorează de locatar.

57. _

(1) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice pe perioada de leasing financiar se determină pe baza valorii negociate între părți, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, și înscrise în contract, așa cum este ea înregistrată în contabilitatea locatorului sau a locatarului. în cazul contractelor în care valoarea negociată este în valută, plata impozitului pe clădiri se face în lei la cursul Băncii Naționale a României din data efectuării plății.

(2) Pentru persoanele juridice, în cazul în care ulterior recunoașterii inițiale ca activ a clădirii, valoarea este determinată pe baza reevaluării, valoarea rezultată din reevaluare va sta la baza calculării impozitului pe clădiri.

(3) În cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadență, impozitul pe clădiri este datorat de locator, iar impozitul pe clădiri se determină pe baza valorii înregistrată în contabilitate.

(4) Pentru contractele încheiate până la data de 31 decembrie 2006, locatarul, după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică are obligația depunerii declarației fiscale la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în a cărei rază de competență se află clădirea, până la data de 31 ianuarie 2007, însoțită de o copie a contractului de leasing.

58. În cazul clădirilor proprietate a persoanelor juridice și a căror valoare de inventar a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă a clădirilor respective se reduce cu 15 %.

59. Impozitul pe clădiri este datorat de persoana juridică atât pentru clădirile aflate în funcțiune, în rezervă sau în conservare, cât și pentru cele aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării.

60. Pentru aplicarea prevederilor art. 253 alin. (8) din Codul fiscal se au în vedere reglementările legale privind reevaluarea imobilizărilor corporale.

F. de aceste considerente, în temeiul art. 312 c.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul, formulat de recurenta . prin reprezentant I. A., cu sediul în C., ., nr. 126, ., ., în contradictoriu cu intimata S. P. DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, cu sediul în C., . C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Obligă recurenta la plata sumei de 420 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.04.2014.

Președinte, Judecător Judecător,

A. L. N. L. V. M. A. J. N.

GREFIER,

A. N.

Jud. fond. A.I. G.

Red/Tehnored L.V.M.

2 ex/16.06.2014

← Pretentii. Sentința nr. 962/2014. Tribunalul CONSTANŢA		Pretentii. Sentința nr. 1771/2014. Tribunalul CONSTANŢA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Somaţie de plată. Sentința nr. 316/2014. Tribunalul CONSTANŢA Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-04-2014, Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 184/2014. Tribunalul CONSTANŢA Pretentii. Sentința nr. 962/2014. Tribunalul CONSTANŢA Pretentii. Sentința nr. 1771/2014. Tribunalul CONSTANŢA Anulare act administrativ. Sentința nr. 2012/2014. Tribunalul CONSTANŢA Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1806/2014. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 8/2014. Tribunalul CONSTANŢA