Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 417/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 417/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 687/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 417
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V. M.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR R. N. B.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurentul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul T. M. A., domiciliat în A., .. 328, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9139/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul T. M. A. a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr. AR nr._ încheiat de intimata I. de P. al Județului Constanta.
În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că la data de 10.01.2013, circula pe . sensul de mers dinspre . km 4-5 iar inainte de intersecția cu Vârfu cu Dor a fost semnalizat de către un agent de poliție sa tragă mașina pe dreapta. După oprirea mașinii, i s-a comunicat că a fost oprit deoarece a fost surprins fără centura de siguranță. Mai arată petentul că a fost sancționat pe nedrept întrucât avea pusă centura de siguranță și că i s-a refuzat dreptul de a viziona înregistrarea care ar dovedi fapta contrară.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
La plângere a fost anexat procesul verbal de contravenție contestat.
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, și a timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
De asemenea, plângerea a fost formulată în termen legal.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii. În susținerea celor constatate în procesul verbal contestat a depus la dosar 4 fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, copie a certificatului de aprobare de model a aparatului radar, atestatul operatorului radar și adresa Serviciu Rutier C. cu privire la împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
În cauză, a fost încuviințată proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Prin Sentința civilă 9139/20.06.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii plângerii cu consecința anulării procesului verbal de contraventie .
Pentru a dispune această soluție a reținut prima instanță că prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 140 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (1) și art. 99 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi circulat fără a avea cuplată centura de siguranță.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, după ce la rubrica „alte mențiuni”, acesta a precizat că a avut centura de siguranță.
Potrivit dispozițiilor art. 36. alin. (1) dn OUG nr. 195/2002 “Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament”. În conformitate cu art. 99 din același act normative, “ (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: 8. nerespectarea obligației pasagerilor aflați într-un autovehicul de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura sau dispozitivele de siguranță omologate”;
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care Judecătoria a trecut la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În plângere au fost invocate atât motive față de care petentul solicită anularea procesului verbal pentru vicii de formă (faptul că nu i-a fost prezentată înregistrarea video), cât și motive de netemeinicie a procesului verbal, în sensul că faptele reținute în cuprinsul acestuia nu sunt conforme realității, deoarece avea cuplată centura de siguranță.
Analizând motivele față de care petentul solicită anularea procesului verbal pentru vicii de formă, Judecătoria le găsește neîntemeiate pentru considerentele care succed.
Cu privire la refuzul agentului constatator de a prezenta filmarea menționată, Judecătoria constată faptul că agentul constatator nu are obligația de a prezentat petentului la momentul constatării faptei fotografia făcută cu aparatul radar.
Obligația menționată de lege este doar aceea de a constata nerespectarea regulilor de circulație (în unele cazuri obligatoriu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic), însă nu și de a prezenta persoanei sancționate fotografia efectuată. Această fotografie constituie o probă care susține acuzațiile aduse petentului de către agentul statului, astfel că ea poate fi prezentată în instanță, pentru susținerea acuzațiilor, astfel cum de altfel s-a și procedat.
Analizând motivele de netemeinicie invocate, Judecătoria le găsește întemeiate pentru considerentele care succed.
În analiza temeiniciei procesului verbal, instanța a pornit de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Curtea), care a statuat că, în cauzele în care acuzația adusă de un agent al statului unei persoane particulare reprezintă o „acuzație în materie penală” (astfel cum această noțiune este calificată și dezvoltată în jurisprudența Curții) sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția), situație în care persoana acuzată beneficiază prezumția de nevinovăție (în acest sens cauza A. c. României).
În acest sens, în acord cu jurisprudența dezvoltată de Curte, pentru a putea stabili cu certitudine existența faptelor contravenționale, sunt necesare probe care să conducă în mod cert la existența faptei și a vinovăției făptuitorului și să înlăture astfel prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul în fața acuzației aduse de un agent al statului.
Pentru dovedirea faptelor contravenționale, nu putem aprecia ca fiind suficiente doar consemnările agentului constatator înscrise în procesul verbal, a căror probă se încearcă a fi făcută prin raportul întocmit de același agent constatator.
În caz contrar, dacă o simplă acuzație ar fi considerată suficientă pentru dovada faptelor contravenționale și răsturnarea prezumției de nevinovăție garantate de Convenție, s-ar ajunge la situația inacceptabilă într-o societate democratică în care procesul verbal de contravenție ar deveni prin sine însuși atât actul de acuzare cât și proba pe care se sprijină acuzația statului, situație în care controlul instanței de judecată ar fi diminuat până la extrem, iar dreptul la un proces efectiv, garantat de asemenea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar fi complet iluzoriu.
În ceea ce privește fotografiile înaintate de intimată la dosarul cauzei, acestea nu sunt suficient de clar efectuate, astfel încât Judecătoria să poată constata dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că petentul ar fi circulat la momentul constatării faptei fără a avea cuplată centura de siguranță.
În aceste condiții, având în vedere principiul de drept conform căruia dubiul profită celui acuzat (principiu pe deplin aplicabil în situația în care s-a stabilit că suntem în prezența unei „acuzații în materie penală”), Judecătoria nu poate decât să constate faptul că probele administrate în cauză sunt insuficiente pentru dovedirea faptei reținute în sarcina petentului.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat recurs intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 11.12.2013.
În motivarea recursului apreciază intimatul asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței recurate.
Se invedereaza ca, desi a constatat legalitatea procesului – verbal de constatare si sanctionare a contraventiei din perspectiva respectarii prevederilor OG 2/2001, si totusi a apreciat ca intemeiata plangerea contraventionala .
In motivarea acestei solutii instanta retine ca: „ fotografiile inaintate de intimata la dosarul cauzei nu sunt suficient de clar efectuate, astfel incat, sa se poata constata ca dincolo de orice indoiala rezonabila, petentul ar fi circulat in momentul constatarii faptei fara a avea cuplata centura de siguranta ...”
In combaterea celor retinute de instanta de fond, arata intimata ca in baza probelor depuse pe parcursul cercetarii judecatoresti, dar si prin cele noi depuse ( Cd – ul cu inregistrarea video de la momentul constatarii abaterii ), rezulta comiterea abaterii contraventionale retinute in procesul – verbal de contraventie .
Din aceasta perspectiva, solicita a avea in vedere imprejurarea ca procesul – verbal de contraventie ca act administrativ, face prin insusi proba situatiei de fapt retinute de agentul constatator, bucurandu – se de o prezumtie de legalitate, valabilitate si autenticitate . In acest context, cele retinute de agentul constatator reflecta adevarul, petentul neproducand pe parcursul cercetarii judecatoresti niciun mijloc de proba care sa rastoarne situatia de fapt retinuta in actul constatator .
In materia plangerilor contraventionale privind sanctionari ale incalcarii dispozitiilor legale in domeniul circulatiei rutiere s –a pronuntat Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin decizia nr 7034/07 din 13.03.2012 in cauza M. H. c Romaniei . In acesta cauza, Curtea a precizat ca art 6 pct 2 din Conventie privind prezumtia de nevinovatie nu se opune aplicarii unui mecanism care nu face parte altceva decat sa instaleze o prezumtie realtiva de conformitate a unui proces – verbal la realitate, prezumtie fara care ar fi practic imposibila pedepsirea incalcarilor cu privire la circulatia rutiera .
Curtea a stabilit ca nu este gresita o abordare a instantelor nationale in sensul ca reclamantii sa rastoarne prezumtia de legalitate si de temeinicie a proceselor – verbale de contraventie prin proba contrara faptelor consemnate de politistul rutier, in masura in care regimul juridic national aplicabil conventiilor este completat prin dispozitiile Codului de procedura civila, caruia i se aplica, in materie de probe, principiul potrivit caruia sarcina probei revine celui care supune o pretentie judecatii .
Ca atare, prin prisma jurisprudentei CEDO, procesul – verbal de contraventie intocmit de agentul constatator se bucura de o prezumtie relativa de legalitate si temeinicie, iar in cauza de fata aceasta prezumtie nu a fost inlaturata de contravenient prin administrarea altor probe .
F. de cele invederate, solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate, iar pe fond, respingerea plangerii .
In temeiul art 242 alin 2 c proc civ a solicitat judecarea in lipsa .
Intimatul – petent nu a depus intampinare .
Procedând la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal de contraventie . nr_/10.01.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 140 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (1) și art. 99 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi circulat fără a avea cuplată centura de siguranță.
Relativ la criticile aduse de recurentul – intimat, Tribunalul va retine ca acestea se circumscriu aspectelor de apreciere a caracterului temeinic la procesului – verbal de contraventie .
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
In analiza situatie de fapt retinute in sarcina intimatului - petent de catre recurentul - intimat, instanta de fond in mod gresit apreciaza ca din probatoriul pus la dispozitie de catre agentul constatator nu se poate observa cu claritate fapta contraventionala retinuta in sarcina acestuia.
Din analiya planselor foto ( f 11-14), instanta de control judiciar va retine ca se poate distinge faptul ca pezentul nu avea cuplata centura de siguranta, intrucat din imagini se observa ca centura de siguranta se afla in spatele umarului conducatorului auto si nu are o caracteristica de amplasare a acesteia inaintea umarului pentru a cuprinde bustul si cuplata in dispozitivul special aflat in partea opusa .
Din verificarea inregistrarii video depuse de recurentul – intimat in fata instantei de control judiciar, se retine ca verificarea existentei contraventiei reiese cu claritate – constatandu – se incalcarea dispozitiilor art 36 alin 1 din OUG 195/2002, rep .
Potrivit dispozitiilor legale incidente in cauza, se va retine ca art 36 alin 1 din OUG 195/2002 stabileste clar si fara putinta de tagada, obligativitatea conducatorilor auto, dar si persoanelor care ocupa locurile prevazute prin contructie cu centura de siguranta sau dispozitive de siguranta omologate, ca au obligatia sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile publice, cu exceptia cazurilor prevazute in regulament .
În referire la individualizarea sancțiunii se reține că potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar alin.2 stabilește că avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Pe de alta parte, conform disp.art.21 alin 3 din OG nr.2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța de control judiciar consideră că în raport cu fapta reținută în sarcina petentului, prin amenda contraventionala aplicata acestuia se apreciaza ca prin caracterul acesteia, efectul este unul sanctionator si nu creaza o discrepanta intre pericolul social al faptei si circumstantele personale ale contravenientului – apreciind ca obligativitatea purtarii centurii de siguranta reprezinta doar un mijloc prin care viata conducatorului auto poate fi aparata in eventualitatea unui accident . Se va mai retine ca sub aspectul aprecierii asupra circumstantelor personale ale contravenientului un pas important il reprezinta si constientizarea faptei savarsite si regretul comiterii acesteia .
Tribunalul are in vedere si scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmarind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care se apreciază că pot fi indeplinite in cazul de fata.
In concluzie, reținând caracterul întemeiat al criticilor formulate de recurent, în temeiul disp. art..312 al.2 C.proc.civila, Tribunalul apreciază că se impune admiterea recursului formulat, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii plangerii .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul, formulat de recurentul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul T. M. A., domiciliat în A., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9139/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.01.2013 de organul constatator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2014.
Președinte, Judecător Judecător,
L. V. M. A. L. N. R. N. B.
GREFIER,
A. N.
jud. fond. L. F.
Red/Tehnored L.V.M. /2ex/18.03.2014.
TRIBUNALUL CONSTANTA
Secția De C. Administrativ Și Fiscal
DOSAR NR_
Data: 27.02.2014
C E R T I F I C A T
Prin prezentul, certificăm că în recursul având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurentul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, în contradictoriu cu intimatul T. M. A., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9139/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , prin decizia civilă nr. 417 pronunțată la data 26.02.2014, s-a dispus:
“Admite recursul.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.01.2013 de organul constatator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26,02,2014. ”
S-a eliberat prezentul la cererea intimatului T. M. A..
Prezenta cerere a fost legal timbrată.
GREFIER SEF GREFIER
V. I. A. N.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1069/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 996/2014.... → |
|---|
