Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 28/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 39759/301/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.05.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L.-V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
JUDECĂTOR: A. L. N.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurentul petent S. D. Ș., cu domiciliul în Bucuresti, ., sect.4 îndreptat împotriva sentinței civile nr.2062/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._/301/2012, intimat fiind M.A.I. - SERVICIUL RUTIER C., cu sediul în C., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru intimat consilier juridic Duclescu D., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 89 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării recursului .
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității formulării recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului în contencios administrativ de față, reține următoarele:
La data de 07.11.2012, petentul S. D.-Ș. a solicitat Judecătoriei Sectorului 3 București ca, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI CONSTANTA – Serviciul Rutier, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.10.2012 ca fiind netemeinic și nelegal; în subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertimentului.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, la data de 25.10.2012, în timp ce se deplasa spre municipiul M., județul C., a fost oprit și sancționat de către agentul constatator din cadrul Serviciului Rutier C., reținându-se în sarcina sa că ar fi circulat cu viteza de 116 km/h, depășind, astfel, viteza maximă admisă pe segmentul de drum respectiv, respectiv, viteza de 50 km/h..
Petentul a contestat că ar fi avut viteza menționată, învederând că în actul sancționator nu este menționat numărul de înmatriculare al autoturismului pe care a fost montat aparatul radar, că nu există identitate între agentul care a constatat fapta contravențională și cel care a întocmit procesul-verbal de contravenție; a menționat că se deplasa spre M. în interes de serviciu, iar autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ aparținea societății la care avea calitatea de salariat.
In drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În scop probator, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție contestat.
Prin sentința civilă nr. 1867/08.02.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetentei teritoriale a instantei investite cu soluționarea cauzei și a declinat competenta de solutionare în favoarea Judecătoriei M..
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria M. sub nr._ din 17.04.2013.
În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată; în susținere, intimatul a depus la dosarul cauzei actele care au justificat întocmirea actului sancționator contestat: fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, atestatul operatorului radar, copie a certificatului de aprobare de model a aparatului radar, adresa Institutului Național de Metrologie cu privire la erorile prevăzute în norma de metrologie N.M.L. 021-05, precum și la funcția de autotestare a aparatelor radar; de asemenea, a fost comunicată transcrierea mecanică a actului sancționator.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat, în baza art. 167, alin. 1, teza I-a, C.p.c., administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei.
Prin Sentința civilă 2062/25.10.2013, Judecătoria M. a dispus in sensul respingerii plangerii contraventionale impotriva procesului- verbal de contraventie . nr_/25.10.2012.
Pentru a dispune această soluție s –a retinut de catre instanta ca prin procesul-verbal de contravenție . nr._/25.10.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei, precum și prin aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere, reținându-se în sarcina sa că a circulat cu viteza de 116 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție fără obiecțiuni sau mențiuni.
Din punct de vedere al legalității procesului-verbal contestat, instanța constată că, la întocmirea acestuia, au fost respectate disp. art. 16 alin.1 și art. 17 din O.G. 2/2001, vizând mențiunile care trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice contraveniente, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii și semnătura agentului constatator, elemente pe care instanța le verifică și din oficiu, precum și disp. art. 16, alin. 7 din același act normativ privind dreptul de a face obiecțiuni..
In ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța apreciază că agentul constatator a reținut în mod corect situația de fapt constatată, așa cum rezultă din actele pe care intimatul le-a comunicat cu adresa nr._/17.06.2013, respectiv, fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, atestatul operatorului radar, copie a certificatului de aprobare de model a aparatului radar, adresa Institutului Național de Metrologie cu privire la erorile prevăzute în norma de metrologie N.M.L. 021-05, precum și la funcția de autotestare a aparatelor radar, iar petentul nu a făcut dovada contrară potrivit art. 1169 cod civil și art. 129 alin.1 teza finală C.pr.civ., aplicabile în virtutea disp. art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul Cod de procedură civilă.
În cauză, celelalte motive invocate în cuprinsul plângerii introductive nu au fost dovedite.
Mai mult, petentul a recunoscut săvârșirea faptei prin semnarea actului sancționator fără obiecțiuni sau mențiuni.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alineat 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 10.01.2014.
Recursul nu a fost motivat .
La termenul din 09.04.2014, Tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității recursului, excepție care a fost pusă în discuție potrivit disp. art. 137 al.1 c.proc.civ și asupra căreia se rețin următoarele :
Potrivit dispozitiilor art 34 alin 2 din OG 2/2001 ( valabila la data intocmirii procesului – verbal de contraventie ): „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii.”
Dispozițiile art. 103 c.proc.civ, statuează în sensul că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricăruia act de procedură în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din dovezile de comunicare atasate la dosarul de fond, se va retine că sentința civilă nr 2062 din 25.10.2013 pronuntata de Judecătoria M. a fost comunicată recurentului – petent la data de 4.12.2013, iar calea de atac a fost inregistrata la Judecătoria M. la data de 24.12.2013, cu depășirea termenului de 15 zile stabilit prin dispozițiile legale sus citate.
Potrivit dispozitiilor art 101 alin 1 cu ref la art 102 C proc civ, termenul limita pana la care se putea depune recursul era dat de ziua de 20.12.2013.
Față de considerente aratate și în considerarea dispozițiilor legale mai sus aratate, Tribunalul apreciază excepția ca fiind întemeiată, urmând ca în temeiul art. 312 c.pr.civ., să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv recursul formulat de recurentul petent S. D. Ș., cu domiciliul în Bucuresti, ., sect.4 îndreptat împotriva sentinței civile nr.2062/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._/301/2012, intimat fiind M.A.I. - SERVICIUL RUTIER C., cu sediul în C., județul C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N. A. L. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond :D-L L..
Red/Tehnored L.V.M.
2ex/18.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 495/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 197/2014.... → |
|---|
