Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 197/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 32458/212/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.197
Ședința publică de la 29 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție- promovat de recurenta petentă ., cu sediul în loc.Năvodari, ., jud.C., și sediul procesual ales în mun.C. .-26, camera 123, jud.C., în contradictoriu cu intimata M. T. ȘI COMUNICAȚIILOR - AUTORITATEA NAVALA R. - CAPITANIA ZONALA CONSTANTA, cu sediul în Incinta Port C. nr.1 Clădirea ANR C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/13.09.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta petentă av.P. B. în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, pentru intimată răspunde consilier juridic D. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că la dosar au fost depuse concluzii scrise de către intimată și delegație pentru d-na consilier juridic D. T..
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei petente solicită admiterea recursului având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la excepția de nelegalitate, în sensul că, este nelegal textul normativ în baza căruia petenta a fost amendată. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/13.09.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție nr.31 întocmit la 29.07.2010 de agentul constatator din cadrul Autorității Navale Română –Căpitănia Zonală C..
1. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: . Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă, în temeiul art. 3 lit. f din HG 876/2007, reținându-se în sarcina sa că nu a respectat dispozițiile Regulamentului portuar prin faptul că a efectuat bunkerarea navei Zimbul 2, fără a poseda autorizație pentru desfășurarea activității de bunkeraj, eliberată de Căpitănia Zonală Constanta.
În ceea ce privește legalitatea, în urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal instanța reține că, potrivit art. 3 lit.f din H.G. nr. 876/2007, constituie contravenție la regimul siguranței și securității navelor în porturi, în terminalele de operare și în apele naționale navigabile, nerespectarea dispozițiilor regulamentului portuar, iar potrivit art. 234 din Regulamentul de exploatare portuară a porturilor maritime românești, bunkerajul se face de către agenți economici specializați care posedă autorizație pentru desfășurarea acestei activități și se află în relații contractuale cu administrația portuară.
În speță, așa cum se precizează în plângerea contravențională, petenta a efectuat un transport de combustibil către o navă, ce aparține unei alte persoane juridice, în vederea alimentării acestei nave, de unde reiese și faptul că, pe lângă transportul efectuat, petenta a și alimentat respectiva navă cu combustibilul transportat.
Cum petenta a efectuat operațiunea de bunkerare (aprovizionare a unei nave cu combustibil), fără însă a face dovada deținerii unei autorizații în acest sens, potrivit cu Regulamentul portuar, se constată că în mod corect s-a procedat la sancționarea acesteia pentru nerespectarea dispozițiilor Regulamentului portuar.
Susținerile petentei potrivit cărora Regulamentul de exploatare portuară a porturilor maritime românești, nu îi este opozabil, instanța le găsește neîntemeiate, în condițiile în care acest regulament a fost aprobat prin Ordinul nr. 956/2003 emis de Ministerului Lucrărilor Publice, T. și Locuinței, și publicat în Monitorul Oficial, partea I nr. 470 din 01.07.2003, menționându-se la art. 1 că Regulamentul de exploatare portuară a porturilor maritime românești este prevăzut în anexa care face parte integrantă din respectivul ordin. Faptul că Regulamentul se pune la dispoziția celor interesați de către Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" - S.A. C., nu înseamnă că acesta nu este opozabil celor care nu îl solicită ori că dispozițiile sale nu se aplică și acestora, ci reprezintă doar un mod de intrare în posesia acestuia, ceea ce nu echivalează cu nepublicarea sa.
De altfel, petenta își desfășoară activitatea în Portul C., cum chiar aceasta precizează că desfășoară activități de transport de combustibil către nave din port, fiind astfel evident faptul că petenta a luat la cunoștință de regulament, aceasta fiind obligată să își desfășoare activitate în conformitate cu prevederile acestuia.
În ceea ce privește susținerile petentei precum că legea are în vedere buncherajul ca activitate economică, instanța reține că activitatea de buncherare presupune alimentarea cu combustibil a oricărei nave, atât a navelor proprii cât și a navelor aparținând altor persoane. Astfel, prin aprovizionarea navei Zimbrul 2 cu combustibil, petenta a desfășurat activitatea de buncherare. Faptul că petenta a alimentat o navă a persoanei pentru care transporta combustibilul, și nu ca o operațiune de vânzare, nu înseamnă că aceasta nu a efectuat activitatea de buncherare. Buncherarea se realizează atât în situația în care aprovizionarea unei nave cu combustibil este desfășurată în vederea obținerii de profit, cât și în situația aprovizionării propriilor nave, nefiind prevăzut în nicun fel prin art. 2 alin. (1) din Ordinul 287/2003, așa cum susține petenta, că s-ar excepta de la autorizarea cerută de Regulamentul portuar, alimentarea propriei nave ori că o astfel de alimentare nu se încadrează în noțiunea de buncherare.
Pe de altă parte, susținerea petentei este contrazisă și de dispozițiile art. 19 alin.3 din O.G. nr. 22/1999, potrivit cărora pentru desfășurarea activităților prevăzute de art.19 alin.1 lit.b pct.2, în interes propriu, printre care și buncherarea, este necesară deținerea autorizației.
Tot în acest sens, instanța reține că nici susținerile petentei, precum că, în raport de dispozițiile art. 19 din OG 22/1999, nu-i este necesară obținerea autorizației pentru bunkerare, nu sunt întemeiate,
Astfel, potrivit art. 19 alin.1 din O.G. nr. 22/1999, privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, activitățile de transport naval care se desfășoară în porturi și pe apele naționale navigabile interioare sunt clasificate astfel: activități de transport de mărfuri și/sau de persoane cu nave, activități conexe activităților de transport naval, activități auxiliare activităților de transport naval.
Totodată, potrivit art. 19 alin.3 din O.G. nr. 22/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 108/2010: “Nu se supun autorizării Autoritatea Navală Română, administrațiile, precum și operatorii economici care desfășoară respectivele activități în interes propriu, cu excepția activităților în legătură cu operarea navelor prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. 2.”, iar potrivit art. 19 alin.1 lit.b pct. 2 din O.G. nr. 22/1999, activitățile conexe activităților de transport cuprind activitățile în legătură cu operarea navelor, cum ar fi: (…) buncherajul, curățarea și degazarea tancurilor navelor, legarea-dezlegarea navelor maritime și fluvio-maritime. Astfel că, așa cum s-a reținut și anterior, chiar și în situația în care activitățile menționate mai sus, printre care și buncherarea navelor, se desfășoară de operatorul economic în interes propriu, este necesară deținerea unei autorizații.
Petenta a mai susținut că activitatea pe care a desfășurat-o se încadrează la prevederile art. 19 alin.1 lit.c punctul 2 din O.G. nr. 22/1999, care stabilesc activitățile auxiliare activităților de transport naval, printre care și aprovizionarea navelor. Cu privire la această apărare, instanța reține că activitatea de aprovizionare a navei, prevăzută de art. 19 alin.1 lit.c punctul 2 din O.G. nr. 22/1999, se referă la aprovizionarea navei cu orice alte mărfuri în afară de combustibil. Din moment ce operațiunea de aprovizionare a navei cu combustibil denumită buncherare, este prevăzută în mod distinct în cadrul activităților conexe activităților de transport naval, este evident că activitatea de aprovizionare a navelor prevăzută în cadrul activităților auxiliare activităților de transport naval are ca obiect aprovizionare cu orice alte bunuri în afară de combustibil, bunuri destinate consumului la bord de către echipaj sau pasageri. Aprovizionarea navei cu combustibil reprezintă o activitate distinctă de aprovizionarea navei cu alte mărfuri. Pentru exercitarea activității de buncherare legiuitorul a prevăzut necesitatea deținerii autorizației, tocmai în considerarea consecințelor periculoase și a efectelor nocive pe care le-ar putea avea asupra mediului aprovizionarea unei nave cu combustibil.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, motiv pentru care plângerea contravențională formulată de petenta, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
2. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta.
Prevalându-se de disp.art.34 alin.2 din OG.2/2001, recurenta petentă nu a expus în cererea declarativă de recurs criticile pe care înțelege să le aducă hotărârii instanței de fond
Legal citată, intimata - organ constatator și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.15-17), solicitând respingerea recursului ca nefundat.
Cerere incidentală formulată în fața instanței de recurs.
Pe parcursul cercetării judecătorești, recurenta petentă a invocat – în considerarea disp.art.4 din Legea nr.554/2004, excepția de nelegalitate a Regulamentului de exploatare a porturilor maritime românești aprobat prin Ordinul MLPTL nr.956/2003 și a disp.art.3 lit.”f” din HG.nr.867/2007.
3. Tribunalul,
prin încheierea pronunțată în ședința din 25.04.2012, a dispus sesizarea Curții de Apel C. în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Regulamentului de exploatare a porturilor maritime românești aprobat prin Ordinul MLPTL nr.956/2003 și a disp.art.3 lit.”f” din HG.nr.867/2007, suspendând judecata recursului.
În considerarea disp.art.244 alin.2 c.pr.civ., judecata recursului a fost reluată, urmare a încuviințării cererii de repunere pe rol, în ședința din 11.09.2013 – măsură dispusă în considerarea faptului că ds._ a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.5769 pronunțată de ICCJ la 18._.
Prin hotărârea menționată, ÎCCJ a modificat sentința civ.nr.505 pronunțată de Curtea de Apel C. la 7.11.2012, dispunând admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor din Regulamentul de exploatare portuară aprobat prin Ordinul MLPTL nr.956/2003 și a art.3 lit.”f” din HG.nr.867/2007.
Examinând recursul dedus judecății prin prisma motivelor invocate, cu raportare la disp.art.304/1 c.pr.civ., reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă, în temeiul art. 3 lit. f din HG 876/2007, reținându-se în sarcina sa că nu a respectat dispozițiile Regulamentului portuar prin faptul că a efectuat bunkerarea navei Zimbul 2, fără a poseda autorizație pentru desfășurarea activității de bunkeraj, eliberată de Căpitănia Zonală Constanta.
În procedura consacrată de art. 31 și urm. din OG.2/2001, a fost contestat procesului verbal de contravenție, a cărui lipsire de eficiență s-a solicitat sub motiv că este netemeinic și nelegal.
Instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, prin prisma susținerilor părților litigante și a dispozițiilor legale reținute a fi incidente în cauză, respingând ca nefondată plângerea dedusă judecății.
Judecătorul fondului s-a conformat cerinței prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ., în cuprinsul hotărâri fiind expuse motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate criticile petentei privitoare la nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal.
Controlul judiciar relevă că, în cauză, judecătorul fondului, analizând măsura în care fapta reținută în sarcina petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.3 lit.”f” din HG.876/2007- potrivit cu care constituie contravenție la regimul siguranței și securității navelor în porturi, în terminalele de operare și în apele naționale navigabile „nerespectarea dispozițiilor regulamentului portuar”- nu a extins norma juridică dincolo de ipoteza la care se aplică și nici nu a restrâns nejustificat aplicarea acesteia.
În egală măsură însă, Tribunalul constată că în situația de speță, conflictul judiciar a fost extins, prin cererea incidentală formulată de recurenta din prezenta cauză fiind supusă cenzurii instanței de contencios administrativ legalitatea actului normativ în temeiul căruia a fost antrenată răspunderea contravențională.
Determinantă în soluționarea prezentului recurs este modalitatea în care a fost dezlegată pricina ce a format obiectul dosarului nr._, hotărârea irevocabilă pronunțată de ÎCCJ, impunându-se ca și chestiune prejudicială.
Concluzia în acest sens este susținută de următoarea argumentare:
Prin definiție, chestiunea prejudicială este acea problemă care trebuie rezolvată de instanța competentă, în prealabil și în mod irevocabil, urmând să fie invocată cu putere de lucru judecat în orice alt proces.
Instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea dispozițiilor din Regulamentul de exploatare portuară aprobat prin Ordinul MLPTL nr.956/2003 și a art.3 lit.”f” din HG.nr.867/2007.
Recurentul petent a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art.3 lit.”f” din HG.nr.867/2007.
Este îndeobște cunoscut că izvoarele formale ale dreptului contravențional sun actele normative care cuprind norme juridice contravenționale, iar legalitatea contravenționalizării implică atât legalitatea prevederii faptei ce constituie ilicit, cât și legalitatea sancțiunilor.
În condițiile în care s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă faptul că prevederea faptei contravenționale pentru care a fost sancționat recurentul petent, prin HG.nr.867/2007, este neconformă cu acte juridice cu forță superioară, fiind constatată nelegalitatea acesteia, angajarea răspunderii contravenționale este lipsită de temei, situație față de care se impune lipsirea de eficiență juridică a actului sancționator.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., Tribunalul va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii plângerii deduse judecății și anulării procesului verbal de contravenție supus cenzurii instanței de contencios contravențional, cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contravenționale.
În temeiul art.274 c.pr.civ., intimata va fi obligată la plata către recurenta petentă a sumei de 400 lei – cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta petentă ., cu sediul în loc.Năvodari, ., jud.C., și sediul procesual ales în mun.C. .-26, camera 123, jud.C., în contradictoriu cu intimata M. T. ȘI COMUNICAȚIILOR - AUTORITATEA NAVALA R. - CAPITANIA ZONALA CONSTANTA, cu sediul în Incinta Port C. nr.1 Clădirea ANR C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/13.09.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite plângerea.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 29.07.2010 de organul constatator.
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale.
Obligă intimatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.01.2014.
P., Judecator Judecator,
A. J. N. A. L. N. L. V. M.
Grefier,
C. G.
Jud.fond.S. C.
Tehnored.jud-A. N.
2 ex./5.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 28/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 17/2014.... → |
|---|
